Comandantul nu iese în fața plutonului de execuție, cum nici tata să-și apere fiica. Ce viață dublă. Ca statul paralel pe care l-a creat, doar ca să poată rămână președinte, desi sorții nu-l calificaseră loial în poziția de președinte. El știe că din păcat se nasc monștri. Încă de pe vremea când colinda mările, mângâia metresele și scria extemporale șefilor săi din “Centrală,” a dobândit aptitudinile de vâslaș în ape tulburi.
Dacă unii au o criză de bilă față de regimul născut de el, acum și nașul sistemului trece printr-o criză de destin.
Trebuie să se sfâșâie pe dinăuntru. El nu e ca Voltaire, pe care oricum nu l-a citit, să spună că cea mai grea luptă e cea interioară. În care tu, ca individ, trebuie să fii în ambele tabere.
Cum ar fi să le povestească trăgătorilor de elită că se căiește? Și recunoaște că e autorul moral al sutelor de crime din dosarele ticluite de Binomul pe care l-a creat?
Trece printr-un blestem sau se răzbună morții?
Grea senectute are bastardul sistemului, sistem pe care culmea, tot el, l-a botezat “ticăloșit.”
Din aventurile pe mări știe că Ulise s-a legat de catarg pentru a asculta cântecele sirenelor. S-a prins din timp că puterea globală se leagă de servicii. Adolescent fiind a intrat sub drapel. Credea că niciodată nu se va afla colaborarea sa cu Securitatea. A nășit noul Gestapo, din împreunarea contra firii a SRI cu DNA.
Mânuitorii umbrelor i-au dat în dar, încă de la vârsta în care matelotului liicean nu-I bătea gradul funcția, burduful în care erau închise vânturile. Dacă ar fi cârmuit mai puțin și ar fi citit mai mult ar fi știut că , Regele Insulei Ciclopilor nu i-a spus lui Orfeu regulile de funcționare a buclucașului cadou: burduful cu vânt în el.
Dacă urmașul eroului grec ar fi știut ce a pățit individul din narativul homerian, n-ar fi repetat acum, după aproape 20 de ani, greșeala din antichitate. Din Iliada și Odiseea se știe că oamenii lui Ulise au deschis, fără a trebui, obiectul din piele și s-a iscat o groaznică furtună pe mare, care a rătăcit echipajul. Așa, corăbile au ajuns pe meleagurile neamurilor antropofagei, grecii au fost uciși, corăbiile distruse. Ulise rămânând fiul ploii, fără ambarcațiune spre Penelopa.
Secu a eliberat vântul. Furtuna e de nestăvilit
Oamenii lui Traian Băsescu din noua Securitate au deschis burduful unde se ascundea vântul. După ce a ras o sumedenie de neînchinați, i-au ras lui Il Comandante și apropiații.
Cine seamănă vânt culege furtună. Așa cum bine au zis-o strămoșii neinstruiți de fel cu zicerile lui Voltaire.
Monstruoasă ieșire din scenă are fostul vânător de vânt. După ce i-au arestat fratele, acum vor să-i salte și fiica. Morala e una singură. Sistemul își devoră șefii, altădată frecventabili sau că fiecare naș își are nașul.
Burduful lui Băse, primit la prima semnătură
desen realizat de Ștefan Popa Popa’S
Burduful care l-a primit la înregimentare nu i-a fost far călăuzitor, nici pelerină de vreme rea, ci un colb otrăvit din care și-a hrănit familia, apropiații și partidul.
Mai are rost să ne întrebăm cine i-a scos electoral partidul cu zero, virgulă nu știu câte procente sub linia de plutire?
Pentru că adevărul se validează cu cifre, trebuie să ne reamintim că în mandatele sale succesive, magistrații au dat 311.000 de mandate de ascultare, adică aproape șase milioane de români au fost urmăriți de cooperative “Ochiul și timpanul”. Calculele nu sunt făcute de noi, ci de fostul președinte al Comisiei parlamentare de supraveghere a SRI.
Mai departe, un raport al Inspecției Judiciare relevă că numai în perioada 2014-2018 – ca o prelungire ergonomică a sculei de sistem creată de el, 1962 de magistrați au avut dosare la DNA. Chiar dacă multora li s-a dat NUP, lor li s-a arătat pisica. Și acum, spiritul magistraților uciși în pușcării îl bântuie ziua și noaptea. Să-i fie chiar lui condamnată fiica?
75 de judecători de la Înalta Curte dintr-o sută au avut dosare la DNA.
În 2016, ca o consecință a regimului său de crimă și uneltire, Ministerul Public avea numai în anul 20016 – la doi ani de după mandatul său – 12.353 de dosare, dintre care 1.041 erau ale unor magistrați.
Vocile lumii:
Nicolae Steinhardt, îngropat la Rohia, sub crucea pe care scrie simplu: Monahul Nicolae. Traian Băsescu mergea des acolo. Dar nu i-a descoperit scrierile.
“Nu suntem îndreptățiți să-i cerem statului să ne dea raiul pe pământ, dar suntem în drept să-i pretindem a nu realiza iadul pe pământ”.
Și atunci să nu mai crezi ca-n fotbal că ocaziile se răzbună?
“A fost un mandat greu, în care am îndeplinit două obiective. Suntem membri UE si NATO. Al treilea obiectiv este modernizarea statului. Avem nevoie de un stat modern, flexibil, debirocratizat. Avem nevoie ca România să fie a românilor”, a declarat Traian Basescu după câștigarea celui de-al doilea mandat.
A servit la masa celor mari. Asta nu înseamnă că a fost servitor. Ne-a trimis pe noi românii la lupte să dereticăm în grajdurile lui Augias, noul stăpân de sclavi și să devenim – grație vântului din burduf – servitori ai occidentului.
Mai trebuie să ne reamintim că a încurcat secolul de domnie al lui Neagoe Basarab? Vorba lui. De ce citiți? Eu nu am citit nimic și am ajuns președinte.
Il Comandante râdea de magistratul săltat pentru că struții lui nu erau corecți politic
Revenind la obsedanta luptă pentru (in)dependența justiției, un judecător de la Curtea Constituțională a României, ca o recurentă a binomului ce voia să-l aibă pe Big Brother, prim călău, a fost pedepsit pe motiv că avea gulerele prea înalte la struți. Și restul cămile, doar în ranița soldaților ce s-au dus să moară pe câmpul de luptă, acolo unde Băsescu i-a trimis.
Nu știu dacă e adevărat că ar fi promis mahărilor de la Pentagon că el dă carne, doar ei să dea gloanțe.
Trist sfârșit de drum. Blestemată existență sub amenințarea sabiei gata să cadă și peste el și peste familia lui dragă.
Vânătoarea de vânt și culegerea furtunii
Pe vremuri se spunea că animalul politic s-a născut într-o zodie norocoasă. Iată că vânătorul de vânt, neinstruit în politichia antică, nu știe pățania lui Caligula. Dictatorul roman, pentru a-i sfida pe parlamentari, și-a trimis calul să fie senator. Doamne ferește, nicio legătură cu încercarea lui Băsescu de a-și retrimite fata în forul legislativ. Pentru că nimeni atunci n-a avut curajul să-i spună că animalul său n-are calități oratorice, pretorii (spp-iștii de azi) l-au ucis pe Caligula, iar calul a revenit la calitatea sa de rumegător în grajdul cu porțelanuri fine și fildeși pe măsură. Avea și nume. Incitatus. A murit mult mai târziu.
