Din punctul de vedere al jurnaliştilor, faptul că limitările împrumuturilor pe care le pot face statele membre ale UE au dispărut reprezintă un pericol, dar şi o oportunitate.
Din punctul lor de vedere, pandemia marchează începutul unei noi ere. Statele se pot împrumuta fără îngrădiri, dar intervenţia în economie asumă o serie de riscuri pe termen lung.
Această nouă epocă are patru caracteristici definitorii. Prima este şocanta scală a împrumuturilor guvernamentale de astăzi și potențialul aparent nelimitat pentru încă multe altele. FMI prezice că țările bogate vor împrumuta 17% din PIB-ul lor.
Cea de-a doua caracteristică este cea a tipăririi banilor. În America, Marea Britanie, zona euro și băncile centrale din Japonia au creat noi rezerve de bani în valoare de aproximativ 3,7 miliarde de dolari în 2020. O mare parte din aceasta a fost utilizată pentru a cumpăra titluri de stat. Rezultatul este că ratele dobânzilor pe termen lung rămân scăzute chiar și în timp ce emisia datoriei publice crește.
Creşterea rolului statului în economie este al treilea aspect al noii epoci. Dintr-un anumit punct de vedere asigură stabilitate, dar o super intervenţie ar putea dăuna echilibrul.
Prin politicile monetariste se va menţine inflaţia redusă.
Dar ce ne facem noi cu 16,5 de miliarde de euro dacă e să ne împrumutăm? Cu ce dobândă îi vom da înapoi?
Banii luaţi astăzi gratis, ne învaţă experţii, pot deveni într-o zi prea scumpi. Şi atunci vom trebui să cedăm din suveranitate şi să vindem pe nimic companiile naţionale.
Aşa că, mai bine săraci, dar cu sacii-n pod, decât împrumutaţi şi fără saci.
