De la început, experţii au criticat iniţiativa. La finalul anului 2017, rezultatele au fost dramatice. 23 dintre cei 8.000 de întreprinzători beneficiari pe hârtie şi-au primit până acum banii. Totuşi, Agenţia pentru IMM din Ministerul pentru Mediul de Afaceri promite că toţi beneficiarii îşi vor primi banii. Cum şi când – nu se ştie exact.
Între timp, au început să apară efectele perverse ale întârzierii. Unii afacerişti mai naivi au făcut credite pentru business-ul viitor şi au început să tragă banii. Apoi, logic, nu au startat afacerea, pentru că n-au primit banii de la stat. Băncile şi-au cerut drepturile, adică ratele şi dobânzile la creditele făcute. Iarăşi logic.
Unii antreprenori au început să fie executaţi silit. Alţii şi-au vândut afacerile, ca să scape de blestemul venit pe capul lor. Acestea sunt numai primele efecte. Care sunt însă cauzele sistemice? În primul rând, la baza fondării programului stă o filosofie de business eronată.
Nu poţi niciodată să porneşti o afacere la care riscul privat asociat e zero. În Occident, acest risc privat se agreghează prin întâlnirea dintre cerere şi ofertă pe piaţa de capital. Unii emit acţiuni, le listează, se vând şi emitenţii primesc bani de la cei ce le cumpără, ca semn al încrederii în business.
Afacerea astfel obţine, transparent, instituţionalizat, la vedere, banii necesari investiţiei. La noi, o asemenea metodă de finanţare nu e încă posibilă. Piaţa de capital e prea mică. Au apărut unele incubatoare de afaceri, dar lichidităţile disponibile pentru business, chiar dacă iniţiativele sunt lăudabile, sunt prea mici faţă de cererea potenţială existentă.
Aşadar, ministerul domnului Laufer trebuia să găsească acum un an în primul rând răspunsul la întrebarea: cum agregăm riscul privat asociat? Apoi să construiască un proiect viabil pornind de la aceasta. Nu a făcut-o. Nişte oameni au făcut proiecte pe hârtie, având grijă să întrunească un punctaj cât mai mare posibil.
Abundă şaormeriile şi saloanele de coafor. Să fie bine, să fie rău? Cu 24 de ore înainte de închiderea înscrierilor, erau ceva mai puţini aplicanţi decât „locurile” disponibile. În ultimele 24 de ore, pentru că înscrierile apăreau în timp real, a fost un spectacol să le urmăreşti.
Cinci, şapte, 12 înscrieri pe minut. Shaorma Gustoasă SRL. Pizza Kebap SNC. Coafor Style SRLD. De la sub 8.000 de aplicanţi, s-a ajuns la peste 21.000. ”Ce-i mâna pe ei în luptă? Ce-au voit acel Apus?” – vorba poetului. Simplu: banii statului.
Că erau incerţi, cum mi-au declarat anul trecut şase experţi şi cum s-au dovedit a fi, nici nu mai conta. În România, când statul promite bani, se face coadă, ca la ulei. Cu bătaie, ca pe timpul lui Ceauşescu. Era previzibil că criza bugetară va muta banii de la Mediul de Afaceri la alte bugete cu deficit.
Soluţia era să aplici pentru un credit-punte, la o bancă parteneră. Dar să-l iei numai după ce vezi banii de la stat, nu înainte. Era la mintea cocoşului, pe de altă parte, că a aştepta să-ţi dea banii statul direct, când dă banii greu, cu mare întârziere, este o întreprindere perdantă.
Am crezut că vor veni anul acesta cam jumătate dintre bani, la jumătate dintre proiecte. M-am înşelat. Au venit extrem de puţini bani. Nu este nici un fel de perspectivă că anul acesta vor veni toţi pe anul trecut, darmite cei din noul exerciţiu bugetar pe 2018.
Ca să nu mai spunem că, probabil, criza bugetară se va adânci şi vor fi şi mai puţini bani pentru Start-Up Nation decât anul trecut. Dau numai două teme de meditaţie celor ce încă mai sunt amatori de Start-Up Nation, indiferent câţi salariaţi are un astfel de start-up.
Antreprenorul ce aşteaptă „banii ieftini” de la stat trebuie să se gândească la unele lucruri. Diferenţa dintre salariul minim brut de anul trecut (1.450 de lei), pe care a făcut planul de business, şi cel de anul acesta (1.900 de lei), nu-l va deranja? Să combine asta cu situaţia pieţei muncii. Ce face dacă nu găseşte destui angajaţi la salariul minim până când vine Agenţia pentru IMM să-l verifice? Chiar dacă va primi banii.
