Între standarde și incendii se află, ne place sau nu, administrația defectuoasă a întregului sistem de sănătate din România. Pandemia de COVID-19 ne-a arătat, ca o radiografie, cât de cronic suferindă este administrația publică din țară. Iar dimensiunea decompensării sistemului de sănătate, ca să folosesc un termen medical, se vede cel mai bine în tragediile ultimelor luni, când secții din spitale au luat foc și pacienți internați pentru tratament au murit arși sau intoxicați cu fum. Un incident izolat trebuie tratat ca un accident pur și simplu. Dar o serie de incidente repetate în spitale diferite din țară trebuie tratate ca o boală de sistem. O boală extrem de gravă. Este INTOLERABIL să de duci cu încredere la spital ca să te faci bine și să pleci de acolo la cimitir pentru că ai luat foc!…
Diagnostic: incompetență, lăcomie, nepăsare!
Când pun acest diagnostic, nu mă refer exclusiv la managerii de spitale. Mă refer la sistemul în formă de piramidă care ar trebui să cuprindă, de sus în jos, doar condiționări legate de calitate și competență. De la ministru, la brancardier sau infirmieră. Cel aflat în poziția de ministru are obligația de a impune respectarea la sânge a standardelor, legilor și regulilor sistemului. Iar această obligație se transferă de la ministru, la secretar de stat, la directori, manageri, șefi de secții etc. Orice „eroare”, la orice palier, se poate solda, iată, cu pierderea de vieți omenești. Și nu mă refer doar la aceste accidente în serie din ultima perioadă. Mă refer la tot ce poate cuprinde actul medical în toată complexitatea sa – dacă vreți, de la HexiPharma, la infecțiile nosocomiale.
Ei, bine, răspunsul competent al sistemului la problemele pe care le-a avut și le are de rezolvat nu a fost niciodată unul bun. În creierul piramidei, la vârf, acolo unde se iau deciziile mari, și-au făcut loc tot felul de neaveniți, dornici de îmbogățire pe persoană fizică sau pe interes de partid. Iar acest lucru nu s-a întâmplat o singură dată; suntem în fața unui fenomen care este constant de 30 de ani.
Fenomenul are o explicație extrem de simplă: în sistemul de sănătate se învârt sume uriașe de bani, iar jucătorii din sistem nu vor rămâne niciodată fără ei, pentru că populația este obligată să plătească o contribuție lunară la sănătate. Prin urmare, bani sunt și nu puțini, iar ultimii 30 de ani ne-au arătat că interesul conducătorilor este unul strict legat de bani. Indiferent din ce partid ar fi ei.
Forța breslei nu poate compensa indolența managerială.
Deși, poate că ar trebui! Poate că ar trebui ca medicii și personalul medical să protesteze în fața Guvernului sau a Ministerului Sănătății pentru că sunt puși în situații de mare compromis atunci când își fac meseria. Iată că acest lucru nu se întâmplă. Sănătatea iese în stradă doar atunci când sindicatele o cer și doar atunci când sunt de revendicat salarii sau alte drepturi bănești. Nu am văzut mulți medici să atace frontal probleme care țin de standardul desfășurării în siguranță a muncii lor. Nu vreau să spun prin aceasta că vinovăția pentru cele întâmplate la Piatra-Neamț sau la Spitalul „Matei Balș” aparține medicilor, Doamne-ferește!… Medicii sunt puși într-o situație ingrată: lucrează cu ce au la dispoziție, dacă nu, își pun în pericol pacienții, dar mai ales sănătatea lor. Dar cred că s-ar cuveni ca vocile lor să se audă mai tare și mai clar!…
Depolitizarea sănătății este obligatorie!
Până la implementarea cine-știe-cărei strategii de reformă a sistemului de sănătate (toți miniștrii au venit pe cai mari și promisiuni extraordinare, dar toate reformele au fost doar pretexte pentru accesul la banii mulți ai sistemului), este obligatorie depolitizarea acestuia. Orice numire în orice funcție dacă este determinată politic se termină cu un eșec pentru sănătatea românilor. Este un lucru știut și din teorie, dar și din îndelungata noastră practică. Cu excepția ministrului, care este parte a guvernului determinat politic, nimeni din sistem nu ar trebui promovat pe criteriul apartenenței la un partid sau altul. În România, chiar și angajările pe funcții care nu presupun luarea de decizii se face pe criterii politice. Iar dacă nu, atunci se fac pe bază de pile, relații, cunoștințe. Până când nu vom curăța din perspectivă etică aceste formule de funcționare a sănătății, nu vom putea performa și nici evita tragediile.
Avem nevoie de standarde, iar acestea trebuie respectate întocmai!
Din perspectivă managerială, accidentele acestea care au produs tragedii în spitale puteau fi evitate (parțial sau integral) dacă sistemele de orice fel de la nivelul spitalelor ar fi funcționat cu respectarea standardelor profesionale. Sunt standarde care stabilesc temperatura ambientală în saloanele oricărui spital. Atingerea și respectarea acestui standard sunt posibile doar dacă standardele tehnice (ale instalațiilor de încălzire sau electrice) sunt respectate. Standardele tehnice pot fi implementate doar de către firme și tehnicieni care îndeplinesc, la rândul lor, standardele de pregătire profesională. Și așa mai departe, un standard este dependent de altul, iar orice scăpare în acest lanț, orice verigă slabă, poate rupe lanțul și poate produce nenorociri.
Etica, banii și competența – acestea sunt cheile lucrului bine-făcut!
În ciuda expresiei prezidențiale – „România lucrului bine-făcut” – noi continuăm să vorbim despre „merge și așa” sau „a furat, dar a și făcut”. Iată că nu merge, nu a mers niciodată, iar pe măsură ce lucrurile vechi sunt înlocuite de lucruri noi, dar proaste, trăim într-o succesiune de accidente care umbresc toate eforturile celor care, în cabinete sau în clinici și spitale, fac tot ce pot ca să vindece și să salveze vieți omenești.
Ce e de făcut urgent, pe termen scurt?
Urgent este să eliminăm pericolul unor noi incendii! Este limpede că ministerul trebuie să intervină, să verifice (înțeleg că deja după Piatra-Neamț au început verificările) și să impună măsuri. Ministrul Investițiilor și Proiectelor Europene vorbește despre o sumă de 50 de milioane de euro, din fonduri europene, care pot fi făcute pentru repararea sau înlocuirea rețelelor electrice și a echipamentelor care folosesc gaze medicinale.
Pandemia a făcut necesare achiziții suplimentare de aparate de oxigen. Oxigenul este extrem de inflamabil, știe oricine acest lucru (sau are trebui să îl știe!). Aceste echipamente solicită rețelele electrice. Este firesc să verifici rețeaua și să afli dacă aceasta permite încărcarea cu noi consumatori. Teoretic, nu sunt lucruri complicate. Este nevoie de un pic de voință, de pricepere și de bani. Și de conlucrarea tuturor celor care au răspunderi în aceste domenii care, suprapuse, duc la rezolvarea problemelor.
Ce e de făcut termen mediu și lung?
Sunt câteva măsuri pe care noul ministru al Sănătății (al câtelea, oare?!), care are experiența unui mandat mai vechi, în 2016, este obligat să le impună. Prima măsură: să vedem toți banii din sistem! Nu se mai poate tolera secretomania în ceea ce privește banii colectați de la români pentru sănătate! Câți sunt și ce face cu ei? A doua măsură ține de modernizarea spitalelor, conform standardelor europene. Cea mai simplă rețetă este un transfer de bune practici din zona privată, păstrând însă diferența fundamentală dintre sistemul public și cel privat: primul este al tuturor, al doilea este doar al celor ce plătesc si doresc confidentialitate. Iar pentru a moderniza sistemul, trebuie un bisturiu extrem de bine ascuțit: depolitizarea! Nu privatizarea sistemului, ci recrutarea unor manageri de calitate. Nu este simplu, dar nici atât de complicat pe cât ar crede unii…
