Dacă inițial a negat existența unei puteri nedemocratice care scapă total supravegherii publice, în urma divulgării unei părți a protocoalelor secrete – se pare că sunt peste 60, ceea ce denotă că România a fost și este încă și azi captivă -într-un sistem ocult de putere –, dl președinte Iohannis își continuă preocupările recreative: se plimbă cu bicicleta.
Pe acest fond, a apărut Raportul Departamentului de Stat al SUA pentru anul trecut. Capitolul dedicat României uimește tot atât de tare ca și faptul că aceeași instituție încă păstrează în funcție un ambasador care a încălcat toate normele și convențiile diplomatice și a suflat în pânzele Statului Paralel, devenind unul dintre cei mai vocali susținători ai poliției politice instituite la noi, dar și ai „revoluției culturale“ sexomarxiste.
Citind raportul, mai că te întrebi, cu o disimulată naivitate, care sunt sursele unui asemenea rechizitoriu. A fost inspirat sau chiar adnotat cu sobrietate de un Mălin Bot în tandem cu Cosette Chiricau, agrementat apoi cu fragmente din filozofia politică ascuțită în întrunirile de taină cu gen. Coldea ai unor Tăpălagă sau Dogioiu? Este emanația creativă a lui l’écrivain roumain Cartianu, a unui jurnalist consecvent democrației ca Mircea Marian? Chiar în anul trecut, cel cuprins de acest raport, a avut inspirația să dea adresa exactă a „jigodiei de Dragnea“, pentru ca masa iacobină a #rezist să-i poată da o lecție de spirit revoluționar. Departamentul de Stat chiar îl pomenește pe cel din urmă ca fiind o victimă, fiind înlăturat din presa stăpânită de forțele antidemocratice „pentru faptul că promovează statul de drept“ (sic!), alături de Mălin Bot și alți eiusdem farinae.
În loc să denunțe faptul că mass-media a fost capturată de Statul Paralel, devenind un organ de propagandă ideologică și sprijin nemijlocit pentru personajele pe care se sprijină totalitarismul de tip nou, inclusiv pentru șefa DNA, Codruța Kövesi, cea care a încălcat Constituția României de două ori anul trecut, prin începerea unei anchete PENALE împotriva celor care au avut o inițiativă legislativă – chestiune care a aruncat România în rândul republicilor bananiere – și prin sfidarea Parlamentului ales, care a chemat-o la audieri în urma unor suspiciuni de intruziune în alegerile prezidențiale, alături de corifei ai securismului de stat în celebra „sufragerie a lui Oprea“, Raportul Departamentului de Stat întoarce ocheanul și povestește despre conflictul dintre Scufița Roșie și Lupul devenit vegan, nubila ființă fiind văzută cum leagă fiara cu sârmă oțelită și o priponește în Piața Victoriei de un haștag electrificat.
Nu numai presa „acoperită“ este chinuită de „ciuma roșie“, dar în ultimii ani Departamentul de Stat are aceleași spaime progresiste: Biserica Ortodoxă stimulează extremismul, există „violența polițienească împotriva comunității rome“ și (se putea altfel?) este denunțată „violența împotriva persoanelor LGBTI“. Surse? O organizație nonguvernamentală care luptă pentru incluziunea socială a romilor și trebuie să-și justifice banii primiți și un jurnalist care se revendică a fi homosexual, pripășit pe site-ul Vice România, o platformă a ideilor diseminate de marele filantrop american George Soros. În SUA, miliardarul pe care dl Andrei Pleșu – succesor pe viață, în România, al fondatorului „Fundaţiei pentru o societate deschisă“ – îl apară cu delicatețe („Ideea că un bătrân de 90 de ani manevrea-ză planeta mie mi se pare de un comic uriaș“) este un dușman declarat al Administrației Trump. De altfel, orice încercare de a-l critica pe acest sociopat cu pusee mesianice este catalogată în raport ca având „conotații antisemite“. Asta deși guvernul israelian îl consideră un inamic al statului, iar celebrul ziar Jerusalem Post a denunțat faptul că „scopul finanțărilor lui Soros este de a distruge democrația din Vest (implicit din Israel – n.n.), pentru ca guvernelor să le fie imposibil să mențină ordinea, iar societățile să-și păstreze identitatea unică și valorile“.
În fine, ca element de noutate față de alți ani, în raport apare – absolut previzibil – și Coaliția pentru Familie, ai cărei „susținători au făcut observații discriminatorii cu privire la comunitatea LGBTI“.
Nu poți să nu te întrebi de ce Departamentul de Stat preia la virgulă opiniile progresiste ale celor care au direct de-a face cu mișcarea globalistă, esență revoluțio-nară distilată în retortele rețelei Soros ce a împânzit toată lumea, diseminând ideile unei noi ordini planetare. Răspunsul îl găsim într-un excelent interviu luat de site-ul ActiveNews unui jurnalist american care cunoaște bine realitatea românească, dar și culoarele politicii americane. Jacob Grandstaff, fost asistent al președintelui George W. Bush, precizează: „Activitatea ambasadei de la București și de oriunde este condusă de Departamentul de Stat, iar ideologia dominantă este foarte apropiată de cea a lui Soros. Mai bine spus, este aliniată cu ideologia Partidului Democrat, acolo unde Soros este în extrema stângă a acestuia… (iar) majoritatea personalului din Departamentul de Stat este formată din democrați. Cineva din Administrația SUA mi-a spus că e vorba despre 80-90%, deci e vorba despre zeci de mii de oameni“. Jurnalistul american conchide: „În ultimii 10 ani, Departamentul de Stat a tratat România CA PE O COLONIE“ (subl. mea).
Iată cum, rapid, se face lumină asupra subiectului și se explică de ce Ambasada SUA a organizat chiar de curând o întâlnire de educație sexomarxistă în Vrancea, de ce ridică steagul curcubeu al revoluției LGTBI pe frontispiciu în timpul săptămânilor gay, de ce proiectează filme cu tematică homosexuală în Muzeul Țăranului Român ș.a.m.d., dar și de ce susține structura Statului Paralel, cea care sufocă democrația în România.
Soluția la problemă ne-o spune tot Jacob Grandstaff: „Departamentul de Stat nu tratează Ungaria și Polonia ca pe colonii, pentru că popoarele respective nu suportă așa ceva. (…) Dacă românii vor continua să creadă că nu sunt suficient de deștepți sau abili să conducă țara, atunci Departamentul de Stat îi va trata așa cum a făcut-o și în ultimii zece ani“.
Consilierul american ne dă soluția demnității. Nu se poate schimba această situație – care își are precedentul istoric în ocupația sovietică din anii ’50 – fără ca să ne dorim asta. Faptul că acest rușinos Raport a fost tratat cu o asurzitoare tăcere de către vârfurile politice românești denotă că nu putem avea așteptări de la indivizi care luptă exclusiv pentru mize mărunte.
