Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

„Șaguniștii“ – printre fruntașii Marii Uniri

Profesor Doctor Alexandru Vlad Ciurea Actualizat: 29.11.2018 - 08:49
Profesor Doctor Alexandru Vlad Ciurea

Fiecare zi care ne apropie de 1 decembrie 2018 mă obligă parcă să mă aplec și mai mult asupra istoriei noastre.

Share

M-a pasionat dintotdeauna istoria, dar acum, fiind contemporan cu Centenarul Marii Unirii, emoțiile sunt și mai mari. Cu atât mai mult cu cât, ca absolvent al Colegiului Național „Andrei Șaguna” de la Brașov, am avut privilegiul de a studia la „umbra” unor adevărați patrioți, oameni de stat care au participat la marele eveniment. Am fost elev al celebrului liceu și am mers pe aceleași coridoare, am trecut prin aceleași clase prin care au pășit  multe dintre personalitățile ­Unirii.

 

Vasile Goldiș a fost ­profesor la Liceul „Andrei Șaguna”

 Unul dintre fruntașii actului de la Alba Iulia este Vasile Goldiș, care a predat la „Andrei Șaguna” istorie, română și maghiară timp de 12 ani. Un profesor dur, descris astfel de Sextil Pușcariu: „Lecțiile lui erau clare și adesea calde, dar îi lipsea cu totul contactul cu elevii săi. Când cobora de la catedră, se îndrepta cu pași grăbiți către ieșire, fără să se uite înapoi. Foarte inteligent și cult, el era superior celor mai mulți colegi: foarte bun român, el avea și un temperament de luptător militant”.

Vasile Goldiș este cel care scrie și Rezoluția de la Alba Iulia și o citește în fața Marii Adunări. Dar rolul lui Vasile Goldiș este determinant și în cursul evenimentelor ce au dus la Marea Unire. Alături de fruntașii Partidului Național Român, a redactat la Oradea, pe 12 octombrie 1918, un document ce urma să fie prezentat Parlamentului de la Budapesta. Cuvintele sale au rămas în istorie: „Pe temeiul dreptului firesc că fiecare națiune poate dispune, hotărî singură și liberă de soarta ei - un drept care este acum recunoscut și de către guvernul ungar prin propunerea de armistițiu a monarhiei -, națiunea română din Ardeal și Ungaria dorește să se folosească de acest drept ca, liberă de orice înrâurire străină, să hotărască singură plasarea (așezarea) ei printre națiunile libere (…)”.

 

Lucian Blaga, elev al ­liceului brașovean și ­participant la Marea ­Adunare

 Încerc să îmi imaginez acel moment… În mulțime se afla un alt elev al Colegiului „Andrei Șaguna”, Lucian Blaga. El a descris atmosfera de la Alba Iulia, mărturie pe care o recitesc deseori: „În dimineața zilei de 1 decembrie, ca la un semnal, lumea românească a purces spre Alba Iulia pe jos și cu căruțele. Era o dimineață rece, de iarnă. Pe o parte a șoselei se duceau spre Alba Iulia, scârțâind prin făgașele zăpezii, căruțele românești. Buchete de chiote și bucurie, alcătuind un singur tir, iar pe cealaltă parte se retrăgea în aceeași direcție armata germană ce venea din România, tun după tun, ca niște pumni strânși ai tăcerii. La Alba Iulia nu mi-am putut face loc în sala Adunării. Aveam, în schimb, avantajul de a putea colinda din loc în loc, toată ziua, pe câmpul unde se aduna poporul. Era o roire de necrezut. Pe câmp se înălțau, ici-colo, tribunele de unde oratorii vorbeau nației. Pe vremea aceea nu erau microfoane, încât oratorii, cu glas prea mic pentru atâta lume, treceau de la o tribună la alta. În ziua aceea am cunoscut ce înseamnă entuziasmul național, sincer, spontan, irezistibil, organic, masiv, al oratorilor de la tribună”. 

Din galeria de personalități a colegiului face parte și Octavian Goga, supranumit „Poetul Unirii”.

Vasile Goldiș i-a fost profesor de limba română. De altfel, Goldiș l-a numit mai târziu pe Octavian Goga „poetul pătimirii noastre”. Iar Goga l-a numit pe Goldiș „părinte al patriei”. Tânărul elev frecventa cercul de literatură al liceului și îi impresiona pe dascăli și colegi cu versurile lui. De altfel, în cadrul acestor societăți culturale românești s-a născut și a crescut de-a lungul anilor de dinaintea Unirii acest ideal, această dorință de a afirma cât mai răspicat spiritul național. Octavian Goga nu doar a scris, dar a fost și pe frontul din Dobrogea ca simplu soldat, iar mai apoi a devenit membru al Consiliului Național Român Provizoriu creat la Paris în 20 septembrie 1918. Acest for a susținut în fața opiniei publice europene necesitatea Marii Uniri, iar Octavian Goga a fost cel care a ținut un strălucit discurs la constituirea lui.

Un alt „șagunist” este Sextil Pușcariu, participant activ la unirea Bucovinei cu țara.

După studiile liceale la Brașov, Sextil Pușcariu își continua studiile la universități din Germania, Franța și Austria. Este profesor și apoi decan al Facultății de Filosofie din Cernăuți, în paralel editând ziarul „Glasul Bucovinei”. În primul număr, 14 intelectuali semnează un text fără echivoc – după cum spune și titlul – „Ce vrem?”: „Vrem să rămânem români pe pământul nostru strămoșesc și să ne ocârmuim singuri, precum o cer interesele noastre românești. Nu vrem să cerșim de la nimeni drepturile care ni se cuvin”. Era 22 octombrie 1918.

Lista „șaguniștilor” care au participat la facerea României Mari este lungă și poate nu toți sunt  cunoscuți de marele public. Dar merită amintiți: Alexandru Lapedatu, Andrei Bârseanu, autorul poeziei „Pe-al nostru steag e scris Unire” sau Virgil Onițiu. Cu toții au contribuit, de-a lungul anilor, la ceea ce Colegiul „Andrei Șaguna” devenise în prag de Unire: „o podoabă a românismului ardelean”.

Și cu toții – ei, noi, cei de azi și cei de mâine – am mers, mergem și vom merge pe aceleași coridoare, sub veghea mitropolitului Andrei Șaguna cel luminos, cel hirotonit cu harul cerurilor, cel care a pus, la 17 septembrie 1851, nu doar piatra de temelie a școlii, ci a atâtor idealuri devenite fapte. Cinste lor!   

 

Comentarii

loading...