Să luăm lumină!

Profesor Doctor Alexandru Vlad Ciurea 30.04.2021 - 16:31
Profesor Doctor Alexandru Vlad Ciurea

Uneori, în timpul intervențiilor chirurgicale, atunci când ajungem pe o culme, rugăciunea mă ajută să o trec. Și cred că foarte mulți medici procedează la fel ca mine.

Share

Trăim zile de mare încărcătură simbolică și mă bucur pentru că marile sărbători creștine au rămas firești, așa cum le știm de, iată, mii de ani. Oricât am progresa tehnologic și oricâte soluții de construcție a statului am cunoaște, ceva rămâne peren: credința în Dumnezeu!
 
De multe ori am fost întrebat cum mă raportez la credință în condițiile în care sunt medic și cercetător, lucrez cu echipamente moderne, cu tehnologii foarte avansate. Am spus mereu: acestea nu se exclud, se completează. Și vă voi mai mărturisi ceva: uneori, în timpul intervențiilor chirurgicale, atunci când ajungem pe o culme, rugăciunea mă ajută să o trec. Și cred că foarte mulți medici procedează la fel ca mine.


 
Învierea Domnului este un elixir încărcat de lumină pentru ființa umană.


 
Învierea este, fără nicio îndoială, cea mai frumoasă sărbătoare a inimilor creștine. Fie că ținem post, fie că funcționăm ca în fiecare zi, această perioadă este resimțită de fiecare dintre noi. Nu voi intra în zona dogmatică a lucrurilor, dar perspectiva spirituală nu poate fi ignorată de nimeni. În aceste zile ne încărcăm cu emoții pozitive. Amintirile noastre despre Paști ne sensibilizează. Suntem dăruiți cu spiritualitate, iar manifestarea acesteia, oricât ar fi de mică sau de puțină, ne (re)așază într-o ordine a firescului. Iar firescul nostru este bazat pe liniște, pace interioară, înțelepciune și iubire.
 
În aceste zile se vede cum populația unei țări este mai mult decât o sumă de oameni care vorbesc aceeași limbă și locuiesc același teritoriu. Suntem un popor, un neam. Avem o identitate care vine din vechime și, prin tradițiile și obiceiurile păstrate până azi, purtăm această identitate cu noi. Suprapunerea vizibilă a tradiției cu credința, chiar și în cazul unor obiceiuri mai vechi, de dinainte de creștinare, dar care au fost preluate și după aceea este un semn de profunzime interioară. Iar acest lucru este extrem de important pentru devenirea noastră pe mai departe.


 
Lumina este elementul esențial al acestor zile.   


 
Simbolic, lumina înseamnă și trezire, și împlinire, și primăvară. Este o temă asupra căreia putem dezbate la infinit. Pentru mine, lumina înseamnă toate acestea și mai înseamnă că putem avea momente, pregătite, iată, conform unui calendar riguros, al iluminării interioare.
 
Momentul acela din noaptea Învierii, când preoții ne cheamă să luăm lumină și apoi o împărțim cu cei de lângă noi, este un moment al uniunii de suflet în care orice ar putea fi negativ dispare. Este, dacă îmi permiteți o astfel de analogie, un moment al vindecării.
 
Să știți, pe de altă parte, că lumina are un rol terapeutic. Măsurabilă fizic – este o undă de particule – are un rol important în deschiderea centrilor nervoși ai creierului. Ne trezește dimineața și ne face să funcționăm pe cei mai mulți dintre noi. Și, din nou, știința și credința se împletesc firesc. Nu există nicio contradicție aici!
 


Aprinderea luminii sfinte la Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim este o minune!


 
În sâmbăta de dinaintea Învierii, patriarhul ortodox al Ierusalimului, după o procesiune în care înconjoară biserica de trei ori, intră singur în mormânt. Lumina Sfântă aprinde o candelă, iar de la acea candelă, patriarhul aprinde 33 de lumânări și iese cu ele, împărțind lumina celorlalți prelați și credincioșilor care se roagă în tot acest timp.
 
Pelerinii care au fost acolo mărturisesc faptul că e un foc special, care nu le arde hainele sau părul. Mulți oameni de știință au confirmat faptul că suntem în fața unei minuni. De altfel, militarii israelieni îl verifică pe patriarh înainte de a intra în Sfântul Mormânt pentru a fi siguri că nu are la el o sursă de aprindere a focului.
 
Este adevărat, alți oameni de știință și mulți din cei care nu cred în Dumnezeu spun că aprinderea Luminii Sfinte este o farsă. Că așa ceva este imposibil. Eu, unul, cred în această minune! Și vă mai spun ceva: rostul minunii este atât de mare și de profund, o binefacere uriașă pentru lumea creștină,  încât nu cred că trebuie cercetat!...
 


În Postul Mare, în biserică se citește frecvent o rugăciune specială.


 
Este Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul. Cu îngăduința voastră, dragi cititori, am să o reproduc aici:


„Doamne și Stăpânul vieții mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire și al grăirii în deșert nu mi-l da mie. Iar duhul curăției, al gândului smerit, al răbdării și al dragostei dăruiește-l mie, robului Tău. Așa, Doamne, împărate, dăruiește-mi ca să-mi văd greșalele mele și să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat ești în vecii vecilor. Amin!”
 
Citiți-o cu atenție. În biserică ea se rostește după un tipic anume și se fac mătănii. Cuprinde în ea, în cuvinte simple, adevăruri extraordinare.
 
Sigur, suntem oameni moderni, suntem, cu ajutorul tehnologiei, oriunde, în timp real. Spațiul și timpul s-au comprimat astfel în folosul nostru. Și este foarte bine că mergem, astfel, înainte, progresăm. Eu însumi fac astăzi, cu ajutorul tehnologiei, intervenții chirurgicale pe creier la care acum douăzeci de ani nici nu aș fi putut să mă gândesc. Vorbim unii cu alții la distanțe de mii de kilometri și ne și vedem fără să existe o conexiune concretă, un cablu, de exemplu, între noi.
 
Și, da, suntem grăbiți, nervoși, nerăbdători și intoleranți de foarte multe ori. Dar aceste mari și sfinte sărbători au darul de a ne întoarce la rosturile noastre profunde. De a ne încărca și cu răbdare, dar și cu bucurie.


 
Vă doresc tuturor să petreceți cu bine aceste sărbători excepționale!


 
Aveți grijă de voi și de cei dragi, suntem încă într-o situație grea din cauza pandemiei, protejați-vă și protejați-i! Mâncați cu prudență, chiar dacă nu țineți post. Fiți blânzi și răbdători unii cu alții, furia sau iritarea vă fac rău fizic. Bucurați-vă de lumină, chiar dacă încă primăvara este năbădăioasă. Priviți florile din parcuri și grădini. Împăcați-vă, dacă sunteți certați cu cineva. Odihniți-vă gândurile, lăsați „grija de multe” despre care vorbește Sfântul Efrem Sirul.
 
Iar dacă mergeți la Înviere – și vă recomand să mergeți! – aveți grijă să respectați măsurile de protecție. Putem să dăm un exemplu întregii lumi și să ne bucurăm de Înviere, totodată.
 
Vă doresc tuturor multă sănătate! HRISTOS A ÎNVIAT!