Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

S-a suit Barna-n copac?

Eugen Șerbănescu Actualizat: 24.10.2019 - 10:02
Eugen Șerbănescu

După ce i s-a arătat pisica, dl Barna s-a suit în copac, deși n-ar scăpa nici acolo, în afară de cazul în care sus-numita va primi ordin să se oprească din smotocit.

Share

Căci un Barna cățărat poate fi mult mai util decât un Barna devorat.

(Re)deschizându-se un dosar in rem referitor la prezumtive infracțiuni cu fonduri europene, dl Barna - inventatorul sofismului vândut pe post de sarmale „Fără hoție ajungem departe” - va trebui să explice multe. De exemplu,  cum se face că, din banii alocați de UE pentru persoanele cu nevoi speciale, doar un procent de 20 la sută a ajuns la cei în cauză, restul de 80 la sută ajungând la consultanți... Pe acest fundal, va mai trebui să explice dl Barna cum se face că sora lui proprie și personală s-a ales cu modesta sumă de 200 000 de euro pentru un modest atelier de croitorie.  Pute de la o poștă a fraudă, a licitații trucate, a conflict de interese și a deturnare de fonduri.

Pe de altă parte, niciun analist nu poate face abstracție de timingul acțiunii, adică de momentul în care survine deschiderea acestui dosar – la doar trei săptămâni distanță de turul întâi al alegerilor prezidențiale.  Prezumtivele fapte infracționale datează din 2014, a existat, cum spuneam,  un dosar pe aceeași temă, care a fost închis exact înainte ca dl Barna să se declare candidat la prezidențiale,  pentru a fi redeschis acum, când dl Barna se crampona de alegerile anticipate și nu voia în ruptul capului să sprijine trecerea Guvernului Iohannis-PNL. 

Surpriză. După redeschiderea dosarului, peste noapte, dl Barna se sucește și declară că votează Guvernul.  Totuși,  întrebarea persistă.  În ce scop a fost deschis acest dosar?  Pentru a-l ține la foc mic pe dl Barna (cel mai probabil), pentru a afla adevărul sau pentru a-l “spăla” pe dl Barna? 

Oricum ar fi, șocul este acuzat puternic în interiorul USR. 

Andrei Caramitru, promotor neobosit al salvatorilor României, scrie, cu obidă: „Atacul ăsta  (dosarul de la DNA - n.n.) a venit imediat după ce 50 din 53 din comitetul politic al USR au votat contra participării la Guvern.  Adică nu au vrut să fie cireșica de pe tortul USL care să justifice în ochii #rezist dezastrul care va veni.  Atunci au înțeles că <>. Deloc. Și-atunci au lansat jihadul total.  Eu mă aștept – să știți – la vizite pe la DNA, cătușe și de-astea dure  rău de tot.  Înainte de turul 1.  Sper să nu am dreptate dar la cât de violenți sunt – nu m-ar mira. Modelul LCK”. Încheiat citatul. 

Gândurile lui Caramitru jr. sunt nu numai șocante, dar și pline de revelații. Astfel, aflăm de ce se ferește USR să se implice în acest nou executiv:  prevede  că guvernarea PNL va fi, textual, “un dezastru” și nu vrea să fie “cireșica” de pe tortul acestui dezastru.  Apoi, la o privire și mai atentă, vedem că dl Caramitru jr. afirmă, în subtext, că DNA ar acționa la comandă politică,  ca pe vremea sau după „modelul LCK”. Cine e acronimul LCK?  Nimeni altcineva decât Laura Codruța Kovesi, actualul procuror-șef al UE, care, în noua calitate, ar trebui să fie interesată exact de infracțiunile comise cu fonduri  europene.  Ce mică e lumea!  Să fie vreo legătură de cauzalitate între activitatea cu fonduri europene – anterioară intrării în politică – a dlui Barna și sprijinul politic de un fanatism de textură legionaroidă pe care același i l-a dat – după ce a intrat în politică – fostei șefe DNA? 

Și cine ar da comanda politică? În viziunea lui Caramitru jr.,  cei care au lansat „jihadul total” sunt unii și aceiași cu cei care „nu pot negocia cu USR”.  Cine n-a putut negocia cu USR până mai ieri și a reușit să negocieze mai azi?  Exact partida Iohannis-PNL, recte prim-ministrul desemnat Orban.  Halucinantă schimbare de optică din partea Caramitrului. Știe toată lumea – USR și-a fondat întreaga platformă exact  pe axioma non-existenței practicilor “descoperite”, iată, cu furie, de acest Robespierre de Dâmbovița. Acum, a întors-o. Trebuie să ai mult tupeu și multă nesimțire ca să vii – după ce șeful partidului se dovedește pe zi ce trece că a păcălit lumea - și să  joci alba-neagra cu simțămintele atâtor #rezist care te-au crezut! Trist este că  se va petrece fenomenul invers:  mulți – din self-respect – nu vor recunoaște cacealmaua și se vor fanatiza și mai tare, victimizându-l pe Barna ca pe un Jan Huss de Obor.  

În același timp, dosarul bulversează și lupta electorală pentru prezidențiale. În favoarea cui? La prima vedere, din discreditarea arhanghelului integrității are de câștigat dna Dăncilă, care se vede astfel cu șanse sporite de a intra în turul al doilea. Dar cine are interes ca, în turul al doilea, să intre dna Dăncilă și nu dl Barna? Evident, chiar președintele Iohannis. În turul final, dna Dăncilă nu mai poate crește decât puțin (eventual cu susținătorii dlui Diaconu și ai dlui Cumpănașu), în timp ce dl Iohannis „își va trage” bazinul USR și votanții dlui Paleologu, suficient ca să  câștige. Pe de altă parte, o inculpare formală a dlui Barna nu se va întâmpla, pentru că, atunci, votanții domniei sale s-ar putea răzbuna, votând împotriva dlui Iohannis...                                                                                                               

Deocamdată, dl Orban, nu și-a asigurat, pe hârtie, sprijinul tutoror partidelor, deși le-a promis unora invers de ce le-a promis altora, ba chiar invers de deciziile CCR. Bunăoară, alegerile de primar în două tururi –USR zice că a bătut palma că se vor face, iar UDMR zice că a bătut palma că nu se vor face. CCR și Comisia de la Veneția au decis deja că în ultimul an înainte de scrutin nu se schimbă regulile alegerilor. Apare că dl Orban semnează orice contrarietate, musai să-i treacă Guvernul până în turul întâi. Rămâne ca ProRomania și PSD să fie luate om la om, altă soluție nu are. Petrov vine oricum. Dacă va trece până la urmă, Guvernul va tremura ca frunza-n vânt. Orice moțiune de cenzură – inițiată de un PSD ieșit la drumul mare, sprijinită de o UDMR înșelată, de un ProRomânia imprevizibil, de un ALDE ursuz sau de toți la un loc – îl va trânti.  La acel moment însă, dl Iohannis se va fi ales, oalele sparte rămânând să fie strânse de PNL.

Apropo de Petrov. Ne-am fi așteptat ca recenta hotărâre judecătorească prin care este declarat turnător al Securității să-l fi scos definitiv, dacă nu din politică –omul trăgând încă odată în piept România, s-a cărăbănit la Bruxelles –,  atunci măcar din arealul societății civile, care – nu-i așa? – se declară, pe toate drumurile, anti-securistică. În schimb, ce vedem deschizând aproape toate posturile TV?  Dl Băsescu se lăfăie în continuare pe ecrane, dându-ne lecții de democrație. La români, nu e o premieră să te uiți în gura cui nu trebuie. Ne aducem aminte că, imediat după așa-zisa revoluție, și Brucan, cel care ceruse moartea lui Corneliu Coposu, dădea note de bună purtare și era răsfățat cu o emisiune numită „Profeții despre trecut...”. Nu știm în câte redacții s-a discutat acest caz, al imoralității găzduirii dlui Băsescu.  Dar știm că fiecare realizator care îl invită se murdărește pe mâini. Ratingul n-are moralitate, dar poate că oamenii ar trebui să aibă una minimă. Într-o țară normală, un imens halou de izolare, de ignorare, de silenzium stampa inversat l-ar fi înconjurat definitiv, aneantizându-l. Dar România nu mai e de mult o țară normală. Amestecul de valori și non-valori, avalanșa de ipocrizii ticăloase și cacealmale colosale – cum e aceea de a declara regimul comunist ilegal și ilegitim când te-ai aflat în instrumentarul lui represiv –,  toate produc un talmeș-balmeș de fracturi existențiale, formând o clisă soioasă prin care societatea – inevitabil dalmațiană după transformarea Securității în democrație –  se târăște spre niciunde. Și-atunci, ce pretenție avem de la clasa politică? Poate fi clasa politică mai bună decât societatea din care provine? De ce-ar fi?

Citește totul despre:

#lazi

Comentarii

loading...