Dacă există o constantă a politicii maghiare e consecvența. Nu renunță la orice detaliu legat de cea ce numesc ei “Țara mamă.”
Doar editorialistul publicației Evenimentul zilei, Octavian Hoandră, a remarcat în România ce se ascunde în spatele legii Oros, dar fără a aminti cititorilor despre procesul optanților și nici despre marile retrocedări ilegale de terenuri de după 1989.
În maghiară, Orosz înseamnă rus. Să-i spunem așa: rusul de la agricultură, pentru a nu face acuzații nefondate privind trecutul ministrului ardelean.
Ardealul, vândut la hectar
De ce liberalii vor să amendeze legea deputaților PSD, frații Stănescu, privind îngrădirea cetățenilor și firmelor străine de a achiziționa terenuri extravilane? De fapt, aceasta nu interzicea, dar impunea condiția ca viitorul cumpărător să fi desfășurat activități agricole, în ultimii cinci ani.
Legea era promovată de majoritatea PSD, exact în perioada când președintele Klaus Iohannis perora că partidul lui Ciolacu are o înțelegere secretă cu ungurii, pentru a vinde Ardealul.
Iată că după nici doi ani, liberalii vor să facă posibilă vânzarea, printr-un cadru legal, de astă dată a Ardealului la bucată.
desen realizat de Ștefan Popa Popa’S
În ultimii treizeci de ani, ungurii au cumpărat, în mod cinstit și acoperit de lege, multe mii de hectare. Ilegale au fost retrocedările, pentru că statul român a plătit sume uriașe grofilor maghiari, în urma celebrului proces al optanților.
Dar mai știe vreun liberal de azi, că România a plătit celor peste 300 de optanți, în urma Procesului de la Paris, 100 de tone de aur?
Fără tenacitatea lui Nicolae Titulescu, am fi plătit și mai mult.
De fapt, ce s-a întâmplat după Tratatul de la Trianon?
Marii latifundiari maghiari nu au vrut să-și ia cetățenia română după Marea Unire. Aceștia au purtat numele generic de optanți (au optat pentru cetățenia maghiară). Prin reforma agrară din 1921, a Regelui Ferdinand, țăranii și supraviețuitorii primului război mondial au fost împropietăriți cu pământ.
Până la acea data, 80 % din terenurile agricole din Transilvania erau în proprietatea a 380 de grofi maghiari. Pământurile le-au fost luate de statul român. Bine sfătuiți de avocați, profitând de prevederile pinctului 250 din Tratatul de la Trianon, cei deposedați au pornit un proces de arbitraj la Paris, care s-a sfârșit cu plata unei sume enorme de despăgubiri din partea statului român: 100 de tone de aur.
Ce e necinstit și samavolnic e pretenția urmașilor foștilor latifundiari maghiari de a a-și revendica proprietățile. Profitând de o rețea de influență în justiția ardeleană, nepoții de grofi și-au luat înapoi bunuri pentru care statul român i-a despăgubit pe predecesorii lor.
Aici a fost ticăloșia imensă a magistraților anti-români din tribunalele din Ardeal. Cozile de topor le-au fost instrumente de luptă.
Acum, după apariția prevederilor proiectului de lege a “Rusului de la Agricultură”, guvernul maghiar își va putea relua intenția formulată, explicată, promovată, prin posturile de radio maghiare din Transilvania, încă din 2014, de către un oficial, de care în scurt timp s-au dezis.
Era secretă intenția?
Szabó József, atașatul pe probleme de agricultură de la Ambasada Ungariei de atunci, a anunțat că guvernul de la Budapesta intenționează să cumpere terenurile agricole din Ardeal.
“Cineva dorește să-și vândă terenul, atunci poate încheia un contract cu statul maghiar, în temeiul căruia va primi o rentă viageră, iar terenul rămâne în proprietatea sa până la sfârșitul vieții”, a precizat la Radio Erdély FM, în vara anului 2014, atașatul pe probleme de agronomie a Ambasadei Ungariei de la București.
După iscarea scandalului, provocat de acesta, Budapesta i-a închis pliscul “pentru că a vorbit gura fără el.”
Ministerul Afacerilor Externe a dezmințit atunci că ar exista un program guvernamental pe acest temei. Sigur că nu iese fum, fără foc.
Ideea se poate relua oricând. Legea Oros permite și chiar dă avânt unui astfel de program diabolesc.
Politica agrară a Budapestei i-a ținut pe unguri aproape de casă
Ungaria nu se poate obișnui cu gândul că a pierdut definitiv Ardealul. Oricând îi poate veni ideea ușoară de a-l cumpăra bucată cu bucată, metru la metru.
Politica agrară a statului român, în ultimele trei decenii, a fost mult inferioară celei de la Budapesta. Țăranii lor au primit subvenții mult mai substanțiale. Ai noștri au luat calea pribegiei spre culturile de sparanghel.
În toate există un interes. Numai prostul nu se prinde cum să-nvârte roata lumii.
VOCILE LUMII
OCTAVIAN HOANDRĂ
Publicist
