A devenit o modă în lumea largă practica revoltei cu beneficii sau a protestului programat. Îți vine greu a crede că există o doză de spontaneitate, doar pentru simplul motiv că omul sincer revoltat nu se poate limita la doar două, trei nedreptăți sociale, reacționând pavlovian doar la aceeași agendă scurtă.
Ori te revoltă la modul total nedreptatea lumii, ori ai puncte de interes și atunci te încadrezi în zona de revoltă interesată. Mulți dintre participanții la revolte sunt tineri care au căzut în conformismul schimbării dirijate. Pentru aceștia, orice nou cod comportamental, vestimentar, culinar, sexual, dacă este împachetat cu fundițe ,,cool”, e demn de-a fi adoptat. Dacă trendul va fi de-a mânca insecte, se vor poza și filma din cuștile lor virtuale, ca master chefi peste gândacii de Colorado, dacă va fi cool ca duminică să se meargă de la orele 13 la 14 de-a-ndăratelea, se va merge în mod viral. Această generație setată la un conformism de rețea e greu susceptibilă de o revoltă spontană.
Partea cu revoltele spontane și frumoase ține de manipularea prin inocentare, una extrem de eficientă pentru inimile slabe și mințile naive. Singurele revolte principiale, dezinteresate, sunt cele individuale, de asta sunt și inutile social. Aceste revolte sunt apanajul exclusiv al conștiințelor superioare care nu au instinct gregar, astfel că preferă să rămână la nivelul unei revolte interioare. Restul sunt revolte cu beneficii, organizate, orchestrate, la care se alătură prin contaminare puhoiul care vrea să fie de față la orice se întâmplă pe stradă sau pe bulevard.
Dar pentru toată această scenografie e nevoie și de o cultură a revoltei. Sistemul lucrează pe termen lung, pregătind din timp acțiunile sale prin gesturi aparent nevinovate și chiar seducătoare moral. Spre exemplu, e stimulată cultura revoltei și a indignării latente, ca la momentul potrivit să fie direcționate aceste energii acolo unde-și dorește Sistemul.
Astfel s-a propagat de câțiva ani buni civismul pe Facebook, oameni care se adună mereu să salveze câte ceva. ,,Salvați natura, animalele, bicicliștii!”, ca de aici să se facă pasul spre zona grea; salvați justiția, statul de drept, democrația! La timpul potrivit, când e sunată adunarea, vor ieși la proteste toți cei care au fost încălziți de-a lungul timpului. Practic, avem de-a face cu o educație a protestatarului care începe să dea roadele. Se vor ralia la proteste pe teme mari și cei care sunt sensibili la încălzirea globală și poluare.
Pentru că oricum, numitorul comun al tuturor relelor sunt decidenții, ei sunt de vină pentru toate, așa că nu mai contează cauza pentru care suferi, important e să protestezi. Protestatari din toate zările, uniți-vă!
De aceeași manieră, ca în zona civică, se procedează și în zona politicului. Dacă vrei să creezi un partid naționalist, începi o campanie înainte cu câțiva ani, cu sugestii patriotice afective, trenduri vestimentare, Ziua Iei, povești cu daci și dăcoaice, cântece etno, mâncare tradițională.
La fel se procedează și pe cealaltă coordonată culturală, cea progresistă, mult mai bine expusă mediatic, acolo unde multiculturalismul, feminismul, lgbt-ismul, ateismul pot fi la un moment dat ingrediente de coagulare politică.
Toate aceste aglutinări civice și politice au ca numitor comun sistemul, iar emblemele culturale nu sunt decât niște momeli electorale prin care sunt pescuiți idioții utili. Scopul Sistemului nu e mântuirea culturală, ci acapararea puterii, iar teoriile culturale pot manipula o societate astăzi, astfel încât să nu fie nevoie de o forță armată și de lagăre de reeducare.
În momentul în care propaganda și manipularea sunt denunțate, agitatorii au tertipuri de rezervă pregătite pentru a relua sedarea opiacee. Cel mai comun subterfugiu e cel cu invocarea teoriei conspirației. Un clișeu care se repetă exasperant de mult, încât aproape că-ți pare rău că omul nu poate intra și într-o abstinență semantică. Pe de altă parte, se știe că această găselniță e chiar invenția de manual a conspiraționiștilor.
Culmea este că, pe termen lung, cărțile de istorie nu fac altceva decât să ateste mult hulita teorie a conspirației, dezvăluind faptul că istoria e un lung șir de conspirații și măceluri. Dar dacă uneltirile sunt acceptate în trecut, prezentul nu poate fi pentru unii decât spontan. O altă tehnică de-a submina discursul incriminant e aceea de-a minimaliza acuzele prin însușirea lor exacerbată, menită a produce un efect comic și de-a duce astfel în derizoriu întregul rechizitoriu moral. De exemplu, spui că Soros sau Bill Gates sunt cei care ți-au plătit până și abonamentul la fitness pentru a-ți crește rezistența fizică în vederea marșurilor protestatare maratoniste.
În esență, românul ca tipar ontologic nu e setat la nivelul unui comportament contestatar. Revolta noastră cade repede de la deal la vale, nu apucă să atingă culmile că se și prăvălește în valea plângerii. Restul e scenografie. Așa că, în general, ne sunt suficiente abulia înțeleaptă care ne caracterizează de secole sau drogurile cotidiene: alcool, televizor, rețele sociale. Sub asediul acestor căpușe neuronale, creierul nu mai e capabil de nicio revoltă.
Din păcate, privind adânc în abisul psihologiei românești, putem vedea că nu contează spre cine se mută centrul de putere, abuzul e în sângele românului injectat cu drogul privilegiilor și avantajelor. Dacă prin absurd nucleul puterii s-ar transfera în ograda Asociației Pescarilor și Vânătorilor sau la Organizația pentru Salvarea Animalelor Mici; viezuri, arici și licurici, și acolo am putea da peste aristocrați vânători de trofee umane sau peste militante înfocate, dornice să elibereze animalele din cușcă pentru a face loc oamenilor.
