Nu știm, dar intuim, cine i-a picurat premierului Viorica Dăncilă în ureche informația că actuala coaliție PSD-ALDE nu mai are majoritate în Parlament.
Politica înaltă se face de către femei-bărbați. Cum a fost Margaret Thatcher. În plină criză economică și a prăbușirii lirei sterline a lichidat politica monetaristă a Băncii Centrale. A stins focul cu gaz cum s-ar spune.
Nu vreau să fiu în pielea premierului, nici măcar ușier la cabinet, dar mi-e limpede ca bună ziua cine varsă otrava pe biroul premierului.
Era clar de la început că Iohannis va zâmbi arogant și va respinge magistral propunerile de remaniere.
Omul din Deal n-a catadicsit nici să elibereze, prin decret, fotoliile goale din cabinet.
E clar și pentru portarul guvernului că orice negociere cu sistemul e sinucidere curată.
Ce a câștigat Mihai Tudose? Pacea de la Kuciuk-Kainargi? Un post de comisar? Mai un pic și nu-l mai cunoaște nici cățelul de la vila de protocol a Guvernului.
În istoria României s-au perindat aproape o sută de prim-miniștri. Au rămas în memoria vremurilor doar cei care s-au impus cu soluții radicale la contextul vremurilor.
Statul național român s-a făcut și de Iuliu Maniu, prin retragerile sale calificate drept abdicări, dar în primul rând de Brătieni și de conservatori.
Restructurarea guvernului prin votul acordat de Parlament constituia prima și ultima soluție.
Premierului Dăncilă i-a fost frică. Frică de ce? Că o trântește Rareș Bogdan, care nici nu e în Parlament? Sau Ceaușescu, plimbărețul de serviciu și în servicii?
Fel de fel de alarme false, de petarde, fumigene s-au lansat în spațiul public. Ba că Iohannis va ataca la Curtea Constituțională pe motiv de conflict, pentru că se desfășoară două acțiuni constituționale simultan, alegerile și votul cabinetului. Nimic mai fals. Ce au steagurile de la Prefectură cu ficusul din dotarea Palatului Prezidențial?
Dacă aș avea vreo putere, i-aș recomanda doamnei Dăncilă să se uite în jur cine îi sunt oamenii de bine. Sfetnicii apăruți din spuma mării dispar odată cu valurile.
E o chestiune de ecosistem politic. Astfel de crustacee nu sunt comestibile nici pentru câini, iar de servit se servesc la masa învingătorilor.
Dar, orice slăbiciune umană trebuie înțeleasă atât timp cât considerăm teama ca un sistem de apărare. Când apare teama indusă, e de chemat pompierii.
Fiecare dintre noi a trecut printre valuri. Unii le-au călcat, le-au dominat prin surfing, alții – puțini, ce-i drept – s-au înecat. Președinția Uniunii Europene nu e un border-line personal. E un dat acordat de Bruxelles pentru fiecare țară.
Ai un mandat, asumă-ți!
Orice lector netrecut prin academiile vieții poate înțelege din simpla parcurgere a predicatelor din media unității că în tabăra adversă e șucăr mare și disperare. Caii le nechează, nu sunt buni de călărit. Doar de dat cu copita.
Existau încă de la început două soluții: reorganizarea Guvernului, așa cum a propus președintele PSD, Liviu Dragnea, sau remanierea, așa cum a dorit premierul, dar care s-a lovit de zidul Cotrocenilor.
Un mandat triumfător e cel dus până la capăt. Fără poticneli și văicăreli că bate prea tare vântul dinspre pădure.
