O lege electorală, făcută în ciuda firii, a decis că startul campaniei electorală să debuteze cu coborârea în bernă a marilor cearşafuri, purtătoare de odoare ale celor care doresc să fie aleşi.
Practic ce era ieri, nu mai e azi.
Alegătorul, năucit în precampanie, cu chipuri de Baraba sau de luptători de K1, recunoscuţi după cefele şi brandurile groase, acum se uită la stele.
Legea le-a tăiat românilor conexiunile la memoria de scurtă durată
Nu toată lumea e dispusă să facă stocuri de memorie. Şi atunci, leguitorul, în marea sa înţelepciune, s-a gândit că e mai bine să nu tulbure memoria de scurtă durată a alegătorilor.
Practic, dacă vrei să aflii cine candidează în oraşul, sectorul sau satul tău trebuie să cauţi un panou electoral, de dimensiunea unei table de clasă. Acolo, pe afişe, în formate vizibile doar pentru clar văzători, apar numele candidaţilor şi puchinos, undeva mai jos, siglele electorale şi minuscul, cât un mamelon de furnică, tirajul şi numele mandatarului financiar.
Dacă nu ar mai fi existat în România campanii electorale, ai fi crezut că ajungi în ţara lui Papură Vodă, cel care taie capete, dar salvează păduri.
Nici pe internet publicitatea electorală nu e permisă, decât pentru oamenii cu inteligenţa artificială, care nu pot fi prinşi de laţul AEP.
Trecând la cestiune, începe anul şcolar. Primarii duc greul şi directorii de şcoli. Orban s-a spălat pe mâini, ca Pilat din Pont.
Firea sanitară şi şcolile fără internet
Gabriela Firea a verificat ieri stadiul pregătirilor pentru deschiderea şcolilor bucureştene. Primarii PSD de sector s-au năpustit asupra instituţiilor de învăţământ cu tablete, plexiglasuri şi materiale de curăţenie.
Primăria Capitalei e singura dintre toate administraţiile publice din ţară care va testa toţi profesorii şi o serie de elevi, astfel încât să fie prevenit orice focar.
Gabriela Firea a pregătit o logistică funcţională şi un mecanism de intervenţie rapid, fără niciun sprijin de la Guvern. Multe şcoli n-au cadre sanitare. Prin Administraţia Spitalelor şi Serviciilor Medicale Bucureşti (ASSMB) încearcă să suplinească lipsa de implicare a ministerului sănătăţii, copleşit de grija cum să raporteze mai diafan.
Preşedintele ANCOM, Sorin Grindeanu, proaspăt reîntors în politică, anunţă că un sfert din şcolile din România nu au internet. “Ce se va întâmpla cu acei copii, d-le Orban”, s-a întrebat laconic.
Vocile lumii:
“Alegătorul care, până cel mai târziu în data de 4 septembrie, şi-a stabilit reşedinţa la o altă adresă decât cea de domiciliu, votează numai la secţia de votare unde este arondată strada la care îşi are reşedinţa menţionată pe actul de identitate – urmând fi înscris pe o listă electorală suplimentară dacă nu a solicitat înscrierea în listele electorate permanente cu adresa de reşedinţă” (ProTv)
Firea educată a românului nu caută scandal
Ce nu a sesizat cărăşanul fost prim ministru e cum Romeo Dunca, fără preocupări educaţionale, zburdă printre pauri şi le promite Muntele Mic mai mare decât ăl mai mare munte din lume. Ne având treabă cu administraţia locală, cobzăreşte pe cei ce lucră şi pregăteşte, în taină, marele tun de pe munte. O staţiune cu aeroport, ca-n Austria.
Milionarul bănăţean zicea recent că statul e cel mai mare bandit. Acum vrea să se angajeze la cel mai mare hoţ. Cu salariul de preşedinte de Consiliu Judeţean nu-şi plăteşte niciun snow-board, darmite o flotă. Despre divizie, o să aibă grijă amicul Marcel Vela, tot din regiune.
Ce se întâmplă la Alba-Iulia e din memorialul de povestit la copii. Era odată o fufă ce poza în neprihănirea pură. Se zicea că în ea nu primeşte niciun traseist. Politic. Nu centurist. Pentru că trebuia să aibă un nume i s-a spus Uniunea Salvaţi România.
Marele liberal Pleşa e acum “Omul nou”
Neavând un nume să propună pe tabla electorală, conducerea uniunii l-a smuls din PNL pe vicele Gabriel Pleşa, fost mare liberal. Pentru a arăta cât de mici pot fi, liberalii au umplut media cu afacerile fratelui său cu statul. Asta, aşa, pentru cei care nu-şi benoclează ochii la afişele electorale.
Prezent la vizitele de partid prin Moldova, Vasile Dîncu a făcut micul, marele anunţ la DC News: că a descoperit tineri care se înscriu în PSD. Cică noua conducere clarvăzătoare, nu visătoare, prin desele măcinări ale moţiunilor în moara electorală, i-ar fi convins pe reprezentanţii noii generaţii că ratările dese sunt cheile marilor succese.
Lume, vin alegerile, şi ţie nu-ţi pasă!
Mai deschide o pagină de internet sau de ziar local, ca să aflii că Singapore se poate construi în România doar din câteva clickuri de mouse! E atâta certitudine în joc, încât nu mai e loc de îndoială.
Trecând prin Dâmboviţa, un judeţ cu un potenţial enorm de dezvoltare, doi candidaţi pari a fi puşi pe treabă: tânărul deputat Corneliu Ştefan, candidatul PSD la funcţia de preşedinte al Consiliului Judeţean şi Robert Turcescu, apărut la ultimul strănut de veveriţă, după ce aleasa PMP şi-a rupt piciorul.
Şpuţărul german şi Ruben Budăul de la Arad
La Timişoara, un şpuţăr german vrea prin Uniunea de Salvare a României să se înscăuneze primar, asta după ce timp de opt ani a lucuit în oraşul revoluţiei, dar n-a catadicsit să-l cunoască pe tovarăşu’ Revisal. Mai precis, n-a plătit nicio taxă, dar se vrea edil peste 300 de milioane de euro, buget anual. Gurile rele spun că e pregătitul unei instituţii din Munchen cu multe stele făclii în prag de Oktoberfest. Dar nu vă gândiţi la celebra fabrică de maşini?
La Arad, PSD se întrece în onomatopee politică. Ruben Budău, la braţ cu Seba Bălţat, vechi social-democraţi, s-au ascuns sub platforma social-liberală, creştină, aşa cum ne ascundeam noi, copii, de bunica sub masă. Ea se făcea că nu ne vede, noi ziceam că are orbul găinilor. Aşa şi cu electoratul arădean. Marea vopsire marca Fifor prefigurează dezastrul electoral, nu că oamenii din Falca cerului ar fi mai umani.
Nu e e zarvă mare în crângul lui Piţigoi. Semn de iarnă grea.
