Rege sau regalitate?

Ovidiu Maican Actualizat: 08.01.2018 - 13:06
Ovidiu Maican

Îmi este greu să vorbesc despre Regele Mihai la timpul trecut. Dar trebuie să o fac, pentru propria mea conștiință, cât și pentru memoria părinților și bunicilor mei.

Share

Vacanțele petrecute la bunicii mei paterni la Târgoviște  au fost esențiale pentru formarea persona­lității mele și mai ales pentru formarea convingerilor mele politice.

În casa bu­nicilor mei, ca și în casele multora din generația lor, până în 1989, modelele de comportament erau Regele Mihai și mareșalul Antonescu.

Pe lângă emoția pricinuită de decesul regelui, se impune analiza unor consecințe practice ce decurg din acest eveniment nefericit.

Înainte de 1989, la școală, în ședințele de partid și UTC și, în general, pe plan oficial, bineînțeles că regele era demonizat (chiar de către unii care acum îl laudă).

După 1990 am fost adeptul monarhiei constituționale, dar am început să fac și di­ferența între rege și rega­litate.

Gruparea politică condusă de Ion Iliescu s-a opus revenirii regelui în țară și s-a folosit și de personaje de bâlci, gen Paul Lambrino, pentru a compromite ideea de regalitate. Din păcate, acest urmaș al unui bastard regal a fost folosit ulterior în scopuri politicianiste și de fostul președinte Traian Băsescu.

După 2000, la fel ca și alții, nu am mai împărtășit ideile monarhiste în primul rând din cauza infiltrării în familia regală a unui personaj controversat, Radu Duda.

Este singurul caz în Europa și în lume unde un membru al unei familii regale provine din fosta nomenclatură comunistă.

Cred că regretatul Rege Mihai a comis o greșeală acceptând cadoul otrăvit oferit de Ion Iliescu sub masca reconcilierii. Probabil, a subestimat duplicitatea de tip asiatic și rusesc a unui activist de partid cu experiență. Cine a fost tovarăș nu va deveni domn niciodată.

Imaginea domnului Radu Duda a fost umflată cu pompa în perioada 2000-2004, când a fost făcut și colonel, împotriva tuturor regulamentelor militare.

În aceeași perioadă, Regele Mihai și-a adus o contribuție importantă la procesul de aderare a României la NATO și UE. Din păcate, în 2003, i-a acordat premierului de atunci, Adrian Năstase, titlul de Omul Anului din partea revistei VIP. Acest gest a fost interpretat ca o nouă abdicare.

Într-un sondaj din 2007 comandat de familia regală română, 14% dintre români erau adepții restaurării monarhiei. În alt sondaj din 2008, procentul era de 16%.

La data de 1 august 2015, Regele Mihai a luat decizia inexplicabilă de a-l îndepărta din linia de succesiune și de a-i retrage titlul de Alteță Regală nepotului său de fiică Nicolae (Nicholas Medforth-Mills).

Decizia este șubredă din punct de vedere juridic. Este utilă în acest sens o panoramă istorică.

În  Constituția din 1923  erau  trei articole ce reglementau succesiunea la tron.

„Art. 77. - Puterile constituționale ale Regelui sunt creditare în linie co­borîtoare directă și legitimă a Maiestății Sale Regelui Carol I de Hohenzollern Sigmaringen, din bărbat în bărbat prin ordinul de primogenitură și cu exclusiunea perpetuă a femeilor și coborîtorilor lor. Coborîtorii Maiestății Sale vor fi crescuți în religiunea ortodoxă a Răsăritului.

Art. 78. - În lipsă de cobo­rîtori în linie bărbătească ai Maiestății Sale Regelui Carol I de Hohenzollern Sigmaringen, succesiunea Tronului se va cuveni celui mai în vârstă dintre frații săi sau coborîtorilor acestora, după regulele statornicite în articolul precedent.

Dacă nici unul dintre frații sau coborîtorii lor nu s’ar mai găsi în vieață sau ar declara mai dinainte că nu primesc Tronul, atunci Regele va putea indica succesorul său dintr’o dinastie suverană din Europa cu Primirea Reprezentațiunii naționale, dată în forma prescrisă de art. 79.

Dacă nici una, nici alta nu va avea loc, Tronul este vacant.

Art. 79. - La caz de vacanță a Tronului, ambele Adunări se întrunesc de îndată într-o singură Adunare, chiar fără convocare, și cel mai târziu până în opt zile dela întrunirea lor aleg un Rege dintr’o dinastie suverană din Europa occidentală.“

După cum se poate vedea din interpretarea textului articolului 77, cel care se apropie cel mai mult de linia de succesiune este prințul Nicolae.

Domnul Radu Duda nu face parte “dintr’o dinastie suverană din Europa“, ci dintr-o “dinastie roșie“ din Iași.

Conform legii salice de succesiune, valabilă în Constituţiile din 1866 și 1923, după moartea Regelui Mihai, fără schimbarea Constituţiei, care ar putea avea ca efect restaurarea monarhiei, succesiunea aparține familiei de Hohenzollern-Sigmaringen. Șeful acesteia, prinţul Karl Friedrich de Hohenzollern, este pe prima poziţie în ordinea de succesiune.

În ziua de 30 decembrie 2007 Mihai a promulgat noul statut al Casei Regale, denumit Normele fundamentale ale Familiei Regale a României, un act fără valoare legală, în lipsa aprobării Parlamentului, așa cum s-a întâmplat în cazul Legii vechiului Statut din 1884.

Regele a încercat să înlocuiască acest statut, desemnând-o pe principesa Margareta ca moştenitoare a tronului cu titlurile de Principesa Moştenitoare a României şi de Custode al Coroanei României.

În același timp, Mihai a solicitat în mod nejustificat Parlamentului ca, în situația în care poporul român şi Parlamentul României vor considera că se impune restaurarea monarhiei, să renunţe la aplicarea legii salice de succesiune.

Problema este că legea produce efecte numai pentru viitor, neavând caracter retroactiv. 

( Continuare în numărul viitor al ziarului România Liberă )

Comentarii

loading...