E concurență mare și la sesiunea din acest an, o medie de șapte candidați pe loc.
Bineînțeles, avem concurență mai mare pe anumite posturi și criză mare pe altele.
Dacă tot am menționat de criză, trebuie atrasă atenția asupra nevoii mari de profesori pentru învățământul primar și pentru cel preșcolar.
Cu alte cuvinte, problemele sistemului educațional din România apar încă de la început.
Se pensionează educatoarele și învățătorii cu experiență și, din nefericire, din urmă nu vin suficient de multe cadre didactice bine pregătite.
Nu e de mirare că se acceptă mulți profesori care să predea în sistemul de învățământ din țara noastră.
Iar când vorbim despre învățământul preșcolar și de cel primar, discutăm și despre salariile cele mai mici din sistem pentru cadre didactice de predare, dar și despre poate cel mai mare volum de muncă din sistemul preuniversitar.
Firește că orice profesor responsabil trebuie să-și pregătească minuțios lecțiile pe care le va susține în fața clasei ziua următoare.
Cunoaștem însă și multe cazuri de profesori care doar pun elevii să “conspecteze” lecția din manual, dar așa ceva nu se poate la grădiniță și în clasele mici.
La acest nivel, dacă nu se utilizează jocuri de învățare, fișe de lucru și alte materiale didactice ajutătoare, eficiența actului de predare este zero.
Aici intervine încă un factor descurajator pentru tinerii profesori din învățământul primar și preșcolar: cheltuielile pentru materialele didactice ajutătoare trebuie suportate tot de către dascăli, deoarece Ministerul Educații nu alocă niciun ban în acest sens.
Nu trebuie uitat nici stresul de la acest nivel al învățământului, cel mai ridicat din sistem.
Am mai menționat că ar fi benefică o reducere a vârstei de pensionare, măcar pentru profesorii care predau în primar și preșcolar, dacă nu pentru toate cadrele didactice din preuniversitar.
Dacă luăm în considerare toți acești factori, nu trebuie să fie de mirare că ne confruntăm cu o criză de educatoare și învățători.
