Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Petroliştii pregătesc asaltul asupra Guvernului

Marius Ghilezan Actualizat: 17.07.2018 - 08:24
Marius Ghilezan

Legea Offshore, în formula dorită de ExxonMobile, Lukoil, OMV, Carlyle, Black Sea Oil&Gas, a trecut ca vodă prin lobodă prin Senat în luna februarie 2018. Cu votul tuturor partidelor.

Share

Nu întâmplător, cu ceva timp în urma adoptării normei favorabile investitorilor străini, Rex Tillerson, pe vremea când mai era încă secretar de stat al SUA, a făcut o vizită fulger la Bucureşti.

Însăşi Ambasada americană de la Bucureşti a lăudat progresul dialogului între părţi. Ceea ce nu se ştie şi nu s-a comunicat e că Rex Tillerson a fost director la ExxonMobile, o bună perioadă de timp.

Legea ar fi fost un dezastru pentru România. Investitorilor li se impunea o redevenţă între 3 și 12% din venitul obţinut în urma exploatării, cu posibilitatea tranzacţionării acestuia pe pieţele externe. O sumă ridicolă de bani la buget. Ne-am fi calificat cu siguranţă în topul ţărilor ce poartă numele generic de „Bandustania“.

Liniştea prin care s-a adoptat Legea în Senat nu prevestea furtuna din iulie din Camera Deputaţilor.

O perioadă de timp, agenţii de lobby ai marilor corporaţii n-au mai făcut naveta către Bucureşti. Erau siguri că obţin 95% din profitul afacerii de exploatare a unui zăcământ al statului român. Ştiau de la asesori că elita politică e controlată prin tema indusă a anticorupţiei şi a discuţiilor interminabile pe legile Justiţiei. Strada ţinea hangul tăcerii de mormânt.

Vigilenţa nu le-a fost stârnită de vreun propagandist al societăţii în civil. Nimeni nu a protestat că acordul petrolier cu OMV a expirat şi că din 2014 orice guvern trebuia să-l renegocieze. Orice premier risca un dosar penal. Poate de abia acum românii zdraveni la cap înţeleg cine injectează starea de tensiune în societate şi de ce DNA este pusă să ocupe timpul liderilor politici cu dosare. Nici musca nu a comentat despre o lege dezastruoasă care ne-ar fi făcut sclavii corporaţiilor.

Nicio dogioaică sau vreun tapalab n-ar fi avut ochi să vadă că suntem practic jefuiţi de o resursă care ne-ar putea alimenta anual cu 4-6 miliarde de dolari bugetul de stat.

Nicio vorbuliţă şoptită pe UM-uri sau de către analiştii, furieri ai ambasadelor, nicio pancartă ţinută de vreun protestatar cu drag de ţară contra comisarului european pentru Energie, Maros Sefcovic. Acesta a venit la Bucureşti să brifeze Guvernul cu cerinţele europene. Adică să impună politici fără mărirea capacităţii de înmagazinare a gazelor în zona Buzăului, cu cererea în băţ ca România să fie un tranzit pentru propria sa avuţie. Românul trebuia să accepte condiţiile tâlhăreşti, să vadă cum i se fură totul şi să stea să mulţumească în genunchi pentru că fericitul oaspete s-a gândit să-l uşureze. Marele comisar, slovac la bază şi internaţionalist la vârf, a plecat crezând că i-a fraierit pe proşti.

Un alt deştept al energiei, Kristof Terheş, directorul transportatorului maghiar de gaze FGSZ, prezent la Bucureşti, pentru a cere tot gazul pentru Ungaria, s-a întrebat ironic: „Ce faceţi cu gazul? Îl ardeţi, faceţi un foc mare?“ Şi nimeni nu i-a spus búcsú, un fel de iartă-ne stăpâne! Consilierul secretarului de stat, Wess Mitchell, nu a venit să ia pulsul statului de drept, ci al statului în favoarea corporaţiilor americane. El a sosit pentru a impune rânduiala colonială. Luaţi şi voi atât cât vă lăsăm. Dacă ridicaţi pliscul continuăm jihadul anticorupţiei. 

Liviu Dragnea le-a întors la ceas de seară socotelile. Opoziţia s-a revoltat că modificările Legii Offshore, în variantă îmbunătăţită, cu un impozit progresiv în func­ţie de doza de pompare, nu au fost amplu dezbătute şi că nu a fost consultată. Puţină lume ştie că la Senat au votat atât cei de la putere, cât şi cei din opoziţie cu varianta impusă de petroliştii mari ai lumii. Au fost luaţi pe nepregătite. În noua lege, 50% se tranzac­ţionează pe bursa internă. Impozitul progresiv le va diminua investitorilor profitul. Nu cu mult. Un calcul simplu arată că taxele şi impozitele nu vor fi mai mari de 14-16%. Un minim acceptat. Sub care ar trebui să înceapă adevărata revoluţie.

Rezervele de gaz din Marea Neagră ar putea alimenta consistent bugetul de stat. Ce a scăpat în lege e deductibilitatea de 60%. CEO-iştii prezenţi în Camera Deputaţilor păreau mulţumiţi. Că la un milion de dolari câştigaţi pot să scadă 600 de milioane investiţii, scăzându-se astfel contribuţia la bugetul de stat.

La români e o vorbă: socoteala din târg nu e aceeaşi cu cea de acasă.

Karin Kneissl, ministrul de Externe austriac, ar urma să viziteze Bucureștiul în următoarele zile, pentru a face presiuni pentru adoptarea de către Guvernul român a unei OUG pentru schimbarea ­Legii Offshore, de exploatare a gazelor din Marea Neagră, adoptată săptămâna trecută în Camera Deputaţilor, afirmă surse diplomatice. Şi doamna Kneissl e fondatoare a unei societăţi de studii politico-militare. Ştie cum să servească patria, pardon OMV-ul.

Maxima supărare a investitorilor din Marea Neagră este legată de impozitarea progresivă a veniturilor din extragerea gazelor din adâncurile marine şi de modul cum se calculează în România deductibilitatea, lunar, nu anual ca în alte ţări şi nu retroactiv.

Experţii contabili ai industriaşilor petrolişti reclamă că deducerea nu se poate face pentru cheltuielile de explorare dinaintea începerii producţiei, cele care în­seamnă de fapt marea parte a investiţiei. Spre exemplu, în momentul de faţă cele mai mari investiţii în Marea Neagră sunt făcute de Exxon Mobil şi Petrom, care explorează perimetrul de mare adâncime Neptun, cu rezerve potenţiale de până la 200 de miliarde metri ­cubi de gaze.

Până acum, cele două companii au cheltuit deja 2 miliarde de dolari pe explorare şi estimările arată că vor mai cheltui încă cinci miliarde până în momentul în care vor fi extrase şi vândute primele gaze. Or, reprezentanţi ai petroliştilor spun că, aşa cum este redactată legea, aceste miliarde nu pot fi deduse în acel procent de 60% pe acea prevedere. Opinia lor este că se poate deduce, lunar, doar o parte din cheltuielile operaţionale sau de capital din acea lună, oricum mult mai mici, şi oricum aplicate unei baze mici - doar impozitul suplimentar plătit lună de lună. Deci le trebuie o OUG care să modifice Codul Fiscal.

Pun rămăşag că nimeni din stradă nu va face zid în jurul Guvernului, dacă ­Viorica Dăncilă îi va spune „Nein“.

Aş recomanda oficialilor români să-i întrebe pe viitorii alţi mesageri, acoperiţi de funcţii diplomatice, dacă ştiu că în România te poate sălta DNA pentru că faci ­lobby pentru o entitate privată.

La ei e lobby, la noi e trafic de influenţă. Tudorele, e gata masa legilor Justiţiei, că ăştia ţin jihadul până se semnează contractul pentru gazul de la Marea ­Neagră?

Comentarii

loading...