Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Pentru o reformă fără „victime colaterale”

Profesor Doctor Alexandru Vlad Ciurea Actualizat: 26.04.2018 - 08:33
Profesor Doctor Alexandru Vlad Ciurea

Creșterea salariilor medicilor din sistemul public de sănătate este un pas mare înainte pentru intrarea acestui sistem în acea „normalitate europeană” pe care o dorim cu toții.

Share

Nimeni, oricât ar fi de rău-intenționat sau oricâtă persuasiune ar folosi în a demonstra contrariul, nu poate contrazice această realitate. Dar aplicarea noii legislații din domeniul salarizării s-a dovedit a fi, pentru o parte a personalului angajat în sistem, incompletă și chiar nedreaptă: unii angajați au încasat în luna martie mai puțini bani decât în luna precedentă. Pe bună dreptate, aceștia s-au revoltat și chiar și-au manifestat public nemulțumirea.

Problema principală a fost cea a sporurilor pentru munca prestată. Legislația care a condus la creșterea salarială a dus și la modificarea limitelor sporurilor, iar algoritmul rezultat a diminuat veniturile unei părți a personalului. Ca să mă folosesc de un exemplu public, la Spitalul Județean Constanța, din 2.000 de angajați, 66 au avut veniturile diminuate. Este vorba de scăderea -sporurilor pentru angajații de la morga spitalului! Poate părea puțin, dar regulile care au dus la creșteri salariale trebuie aplicate tuturor. Din acest motiv, la nivelu Guvernului au avut loc o serie de întâlniri ale premierului și miniștrilor Sănătății și Finanțelor cu managerii de spitale. Rezolvarea corectă a acestor erori se impune cu prioritate. Nerezolvarea ar însemna că reforma din zona salarizării nu este completă. Este, până la urmă, o chestiune de principiu.  

Rămânând la nivel de principiu, se cuvine consemnată o altă dimensiune a acestor schimbări din domeniul sănătății: creșterea răspunderii pentru buna funcționare a sistemului pe repere descentralizate. Mai concret, crește responsabilitatea managerilor de spital – lucru care va face ca „filtrarea” acestora să se facă doar pe criterii de competență -, dar și a ordonatorilor de credite. Spitalele, de exemplu, au o relativă dublă subordonare: din punct de vedere administrativ, țin de consiliile locale sau județene, iar din perspectivă profesională (medicală) – de Ministerul Sănătății. Schimbarea de paradigmă propusă și susținută inclusiv de legislația din domeniul salarizării conduce, practic, spre o descentralizare reală a sistemului. Și, cum spuneam, descentralizarea presupune asumări responsabile la fiecare nivel cu reducerea posibilității de pasare a răspunderii.

Mi-e greu să spun în acest moment că Ministerul Sănătății sau Guvernul este responsabil pentru erorile de la Spitalul Județean Constanța sau Spitalul de Psihiatrie din Vulcan sau dacă rezolvarea problemei nu ține mai degrabă de competența managementului sau al ordonatorilor de credite care gestionează unitățile medicale. Sper în cât mai grabnica reparație a situației – atât la nivelul veniturilor angajaților nedreptățiți, cât și la nivelul funcționării corecte a sistemului. Faptul că managerii de unități medicale se străduiesc să clarifice aceste lucruri la nivel de Guvern este de bun augur. Sper ca diriguitorii de la nivel înalt să aibă înțelepciunea să soluționeze cererile celor care au avut de suferit și să evităm o situație paradoxală: un protest general al unui organism în mare parte corect tratat din perspectiva salarizării!

Rămânând în continuare la nivel de principiu și plecând de la două repere importante – faptul că profesiunea de medic este una liberală și faptul că cea mai mare parte a unităților medicale sunt publice –, cred că cel mai important lucru este să decidem, în cadrul acestui nesfârșit proces de reformă, ce model de sistem de sănătate ne dorim. Vrem să ne îndreptăm spre modelul nord-american? Atunci să privatizăm întreg sistemul – și spitalele, dar și Casa Națională a Asigurărilor de Sănătate. Au existat astfel de gânduri în urmă cu aproximativ zece ani. Să nu uităm că sumele adunate de CNAS sunt constante și în creștere, deci o continuă ispită pentru acele companii care vizau privatizarea CNAS. Sau chiar și a SMURD-ului. Din fericire, sistemul românesc, cu toate viciile sale, este european. În Europa, sănătatea poate determina busi-ness-uri private, dar este o responsabilitate preponderent publică. Această realitate îi poate face pe cei care nu știu (sau au alte interese decât interesul public) să nu citească realitatea în mod corect.

Practic, eficientizarea sistemului de sănătate românesc – inclusiv finanțarea sa – este de datoria statului. Dar responsabilitatea bunei funcționări a acestuia ține de management, iar calitatea managementului ține de recrutarea pe criterii de competență. Înainte de toate, însă, principiul pe care construiești trebuie să fie perfect sănătos. Astfel, algoritmii de implementare nu pot să dea erori.   

Comentarii

loading...