O stafie de Oscar bântuie sănătatea

Marius Ghilezan 14.04.2021 - 07:16
Marius Ghilezan

În plină luptă împotriva coronavirusului, o stafie bântuie sistemul românesc de sănătate. Prestigiosul psihiatru român, Gabriel Diaconu, nici nu reușea o imagine mai plastică a eșecului ministerial al lui Vlad Voiculescu, decât descriindu-l drept un “Dead Man Walking”.

Share

Ce-i unește pe Tim Robbins, regizorul celebrului film “Dead Man Walking” și pe ilustrul necunoscut Alexandru Nanău, realizatorul șpagatului propagandistic “Colectiv,” numit film de răsunet mondial? Amândoi au produs benzi de celuloid, nominalizate la Oscar.

Recent, pelicula “Colectiv” a stârnit vii controverse în lumea britanică, după ce a fost difuzat pe BBC. Cum e posibil? S-au întrebat mulți beneficiari ai cardurilor NHS. Filmul regizorului român arată lupta unui ministru – erou pozitiv - cu sistemul medical corupt. Personajul de poveste era Vlad Voiculescu, Vlăduț pentru prieteni.

Dead Man Walking - un film de mulți bani

“Dead Man Walking,” celebrul film american din anii ’90 al lui Robbins, produs cu 11 milioane de dolari, a avut un imens succes de casă. După câțiva ani, s-a tras linia. 86 milioane de dolari, încasări. De aici, probabil, psihiatrul român a făcut analogia cu blestemul căzut pe capul românilor, prin aducerea unui Analfi-medical la cârma ministerului.

Stafia pare crudă. O văd toți funcționarii. Mai apare și la televizor, într-un imens efort al creatorilor lui Vlăduț (nimeni zdravăn la cap, nu crede că el a avut vreo valoare de sine n.a.), de a-l salva de atârnarea de grindă cu jugulara strânsă.

Există o scenă inspirațională în filmul “Dead Man Walking.” Personajul principal, Scot Wilson, condamnat la moarte prin executare, îi cere maicii Hellen ajutor spiritual. El, ultra-rasist, nu vrea să-și recunoască vina: el e ucigașul a doi adolescenți îndrăgostiți, dar caută să scape de viață, fără a se mărturisi. La un moment dat, ea îi zice că “moartea îți suflă în ceafă și tu nu te căiești!” Mai mult, îi predică: ”natura urăște vidul, iar rasismul urăște mintea goală și de a ceea se chinuie mereu să o umple”.

Cât vid poate fi găsit în creierul unei stafii ce bântuie încă ministerul sănătății din România?

Există tomografe, executorii testamentari ai defunctului ministru sunt datori să vină cu proba. În creierul personajului, pus să joace rolul de sinistru al sănătății, e vid. Progresul vine ca voma pe gât. Suntem condamnați să știm cum a judecat momentul evacuării Spitalului Foișor? Cu borhotul urcat în creier sau prin cipurile vârâte-n cap de creatorii săi?

Nu e de glumă. Imensul experiment cu aducerea unei vedete pe trotinetă, în capul medicilor, trebuie dezvăluit.

Cum au putut să-și bată așa joc regizorii creării personajului de lut și paie de elita unui neam? Pentru că da, doctorii încă reprezintă un grup profesional de fală al neamului românesc.
În timp ce lobbiștii se chinuie să-i aducă lui Vlăduț, himera umblătoare, Oscarul, liberalii îi numără zilele până ce personajul - deja decăzut din drepturi – erou negativ, de data asta, va fi scos din minister cu vată în nas și învelit în pungi de un leu.

desen realizat de Ștefan Popa Popa'S

Că va fi după Paști, sigur că momentul emoțional al despărțirii apelor din coaliție nu va lăsa nici lacrimi, nici durere.

După dispariția stafiei, pot să se prăvale oscaruri și leii de argint peste producătorii de filme horror, în slujba noii ideologii, că românii știu la ce s-a gândit Eminescu, atunci când a creat Luceafărul: “un mort frumos / cu ochii vii.”

E aevea. Îl vezi. Și te freci la ochi. De ce a fost în stare progresul să zămislească. O stafie.

Nu mai e mult și lumea medicală își va lua rămas bun de la himera ministerială.

Fetusul progresului duhnește

După scoaterea hoitului de demnitar din cabinet, preoții recomandă zile de post și de rugăciune, ca nu care cumva stafia să se reîntrupeze, în ceva și mai sinistru.

Trăim vremuri alese. Povestea se scrie în fața ochilor. Generațiile supraviețuitoare ale comunismului pot fi fericite. Văd cu ochii minții cum fetusul progresului se descompune înainte de marea slobozire, numită nașterea de noi lideri.

Nu e de râs. Nici de stat și privit. Trebuie acționat. Ăștia care scot fum trebuie striviți de mici, avea să ne spună Ivan, trezit că bătea samovarul, pentru că avusese un coșmar noaptea. A visat cum doarme între șinele de tren și trece peste el locomotiva cu aburi.

Românul are o vorbă: trebuie să scuipi în sân și să spui “Ptiu, drace!”

Numai rugăciunile ne salvează de un nou răspopit al ordinului de salvare.

Omul nou are mult vid în creier

Când avertizam românii că nimicul nu poate fi votat, am fost înjurat și apostrofat. Vine omul nou! Toți ne-au amenințat. Și iată că după nici douăsprezece săptămâni e scos cu vată-n nas.

Și când mă gândesc că stagiarii unui profesor celebru au votat să vină acești “Dead Man Walking” la putere, ar trebui să fiu sarcastic. Să le pun oglinda-n nas! Mai respiră când aud deciziile de sinistru al sănătății? Sau se roșesc de rușine?

Mihai Eminescu

Poet

„Părea un tânăr voievod / Cu păr de aur moale, / Un vânăt giulgiu se-ncheie nod / Pe umerele goale. // Iar umbra feţei străvezii / E albă ca de ceară − / Un mort frumos cu ochii vii / Ce scânteie-n afară.”