În editorialul de azi dimineață, “Înalta Curte de Justiție a Marii Britanii desființează lupta anticorupție. Ce faceți cu Dragnea?,” mă întrebam care va fi soluția dată de instanța de la Curtea de Apel București în cererea de strămutare a procesului de liberare condiționată.
”Rușinea de la Londra îi va face pe judecători să uite de angajamentele, scrise sau nescrise, și-i vor da lui Dragnea o amărâtă de “strămutare?
Ne lămuri, rapid cât de independentă este Curtea de la București și dacă mai trebuie căutată dreptatea la Londra”, scriam pentru cafeaua cititorilor din dimineața de astăzi.
Proces mutat la Giurgiu și soluția TMB, desființată
Iată că azi, judecătoarea Nicoleta Nolden, cea care i-a arestat pe Gigi Becali sau pe Corneliu Iacobov, în ciuda oricăror presiuni venite din sistemul ticăloșit, s-a pronunțat. I-a admis cererea de strămutare și a desființat soluția dată de Corobana și Purice, magistrații #rezist de la Tribunalul Municipiului București, prin care-l mai țineau pe Liviu Dragnea, până în august, pentru un nou termen de judecată, închis nelegal.
Am spus nelegal pentru că cererea de liberare nu a fost formulată de deținut ci de Comisia de liberări din Penitenciarul Rahova, condusă de un judecător cu rang de Curte de Apel.
Corobana și Purice încă nu sunt cercetați disciplinar pentru că au încercat să rejudece fondul procesului, încheiat cu sentința dată de Înalta Curte de Justiție și de Casație a României.
Un drept legal. Strămutarea nu e o țâfnă
desen realizat de Ștefan Popa Popa’S
Deținutul a ispășit aproape 2/3 din pedeapsa privativă de libertate. Are tot dreptul de a-și continua executarea pedepsei în libertate.
Nicoletei Nolden i s-a fâlfâit de cântecele de sirenă ale sistemului care i-au ciripit că Liviu Dragnea trebuie să rămână la beci, pentru că “așa a dat ordin șeful cel mare.”
Judecătoarea a dat soluția de strămutare, nu una excepțională, ci de rutină în jurisdicția românească.
Doar curajul ei de a se împotrivi edictului statului nevăzut o ridică la rang de exceptionalism, într-o lume de-o excepțională mediocritate și de servilism notoriu.
Printre lachei, întotdeauna cuierul pare mare. Pigmeii n-au schimbat lumea, cum nimeni nu s-a înecat cu un fruct de mare.
Morarul german are o șansă și la București
Ieri aminteam povestea morarului, a celui care a îndrăznit să-i spună atotputernicului Friederic al II-lea că nu-i vinde terenul pentru a mări grădina San Souci. Când Regele prusac i-a spus că îl va lua cu forța, morarul a dat celebra replică: “mai sunt judecători la Berlin,” asta cu o sută și ceva de ani înainte de apariția primelor coduri penale din țările române.
Mai sunt judecători la Berlin? Astăzi? Știm doar că la Londra sigur sunt. Și la Koln, acolo unde, potrivit Europei libere, Nolden Gerd, soțul judecătoarei de caz din procesul de astăzi a lui Liviu Dragnea, este magistrat al Curții de Apel.
De capitala Cologne ne leagă nu numai țuguiata catedrală ci și “Opiniile unui clovn,” celebra carte a inegalabilului Heinrich Böll. Prin povestea lui Hans Schiner, descrie gândurile unui om trist, nemarcat de bani. El are ce nu au alții: timp, suflet şi răbdare.
Nolden a rupt firul justiției teleghidate
Revenind la etosul petrinian al “spațiului care nu mai are timp,” Nicoleta Nolden a spart cutuma. A rupt firul justiției teleghidate. Și-a adus aminte că nu-și poate bate joc de carieră. A lucrat prin guvern și prin mai multe ministere, unde a lăsat loc de bună ziua. Nu sunt cunoscute academii de informații în jurul ei, nici participări la acțiunile de tip jihad în stradă. N-a semnat documente decât în calitate oficială. S-a acoperit noaptea cu plapuma, nu cu elementele esențiale ale devenirii unora, șantajați cu mapa profesională. A fost detașată la Ministerul Justiției, la solicitarea ministrului liberal al justiției, Cătălin Predoiu. În CSM a obținut voturile necesare. Noua stăpânire din minister n-a mai avut nevoie de ea. S-a întors la bară. A luat ciocanul măsluit și l-a șlefuit în canoanele dreptății, canon degradat în sala pașilor pierduți de corobane, purici și alte coțofene cu robe, de ar râde și clovnul Schiner, dacă ar mai avea un scriitor de geniu să-I continue povestea.
Întâmplător sau nu, decizia de azi, care îi dă o șansă la o judecată corectă, chiar și la Giurgiu lui Liviu Dragnea, survine în timp ce însărcinatul cu afaceri externe al Ambasadei SUA dă înapoi din politica de tip lasou, pus la gâtul S.I.I.J.
Atât de vocalul apărător al luptei anticorupție, David Muniz, o întoarce ca la Ploiești, în Snagov fiind. Cică responsabilitatea pentru soarta S.I.I.J îi revine Guvernului şi Parlamentului, nu instanțelor de judecată, aici făcând referire clară la abuzul de justiție de la Pitești, prin care o curte de juzi măsluiți a decis că instituția e ilegală.
Orice justițiabil are dreptul să conteste o instanță care i se pare nedreaptă. Iar completurile de la Tribunalul Municipiului București s-au dovedit tocmite să fie ale morții premeditate.
O fi Giurgiu, Berlin sau Koln, numele dreptății se întrezare și pentru deținutul politic Liviu Dragnea, doar pentru că un judecător de la Curtea de Apel București nu și-a bătut joc de profesie și nu a închinat popotei generalilor, balanța.
Vocile lumii
Heinrich Böll
Scriitor
“Povestea lui Hans Schiner este a unui om trist. Părăsit de cuncubina sa, rămas fără contracte, uitat de familie, ne învaţă ce mare preţ are o marcă, adică jumătate de euro. Printr-o scriitură simplă, directă şi acroşantă, Böll ne provoacă să gustăm acea melancolie profundă, sinceritatea debordantă şi ironia cea mai grosolană, a unui personaj care supravieţuieşte fără serviciu. Clovnul pare a avea ce nu au ceilalţi: timp, suflet şi răbdare,” scrie Ovidiu Dima, pe Bookiseala.ro