Anul acesta, nu se pune problema organizării serbărilor în școli, dar, acolo unde se dorește și, mai ales, unde se poate, pot fi organizate serbări online.
Copiilor nu le trebuie luată emoția recitării unei poezii Moșului sau de a cânta un colind alături de colegii lor.
În această perioadă, extrem de tulburătoare pentru copii, o astfel de serbare poate însemna foarte mult.
Nu am văzut însă niciun fel de recomandare în acest sens din partea celor care conduc învățământul românesc.
Este ușor de înțeles și de ce ministrul Educației nu a spus nimic despre serbări de Crăciun online: ca să nu stârnească din nou furia celor nemulțumiți de lipsa echipamentelor necesare desfășurării orelor de curs prin internet.
Mai bine, decât să ne mai scoată doamna Anisie o perlă, de genul elevii fără curent electric se pot uita la televizor.
La evenimentul de lansare în dezbatere publică a strategiei de digitalizare a Educației, ministrul a evitat chiar să răspundă la întrebările legate de elevii care nu au internet sau chiar curent electric acasă.
Ne-a răspuns însă un secretar de stat: o să fie bine, ca să nu fie rău.
Despre strategia de digitalizare nu am ce să precizez prea multe, din simplul motiv că școala românească s-a tot confruntat cu strategii mai mult sau mai puțin bune, dar care au rămas, în proporție covârșitoare, doar pe hârtie.
Având în vedre că doamna Anisie se află în ultimele zile de mandat, nu avem motive să acordăm mare atenție acestui bla bla.
Școala românească are nevoie urgentă de acțiuni ferme pentru digitalizare, nu de strategii.
Cadrul legal există de mult, doar că nu a fost aplicat.
Guvernanții nu trebuie să reinventeze roata, ci doar să respecte Legea Educației și să facă ceea ce îi doare cel mai mult: să investească în acest domeniu.
