Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Minunile Papei Francisc din România

Marius Ghilezan Actualizat: 03.06.2019 - 17:43
Marius Ghilezan

Papa Francisc a adus românilor împăcare, tocmai atunci când vrajba era mai mare. Sanctitatea Sa a vorbit despre conviețuire, toleranță și înțelegere, chiar în momentul în care țara e divizată între progresiști și asistații ciumei roșii.

Share

Papa Francisc a unit cele două biserici. Nu a venit în chip de Sanctitate, ci ca pelerin. I s-a adresat Prea Fericitului Daniel cu apelativul: ”frate”. 

Biserica Ortodoxă, în ciuda zvonurilor, a dat întreg concursul unei vizite dumnezeiești.

Papa Francisc s-a pronunțat împotriva discursului urii, acea acțiune concertată a laboratoarelor sociale de divizare a societății.

Papa Francisc a vorbit despre familia tradițională, despre cultura tradițiilor și a obiceiurilor.

Ne-a lăudat cum n-a mai făcut-o niciun lider mondial. În toate predicile și discursurile a folosit cele mai dulci epitete.

Până la venirea Papei, Prințul Charles era singurul dintre oamenii cu nume ai occidentului care ne venera. Dar atenție doar Transilvania.

De astăzi, Papa Francisc le poate fi frate românilor. I-a cunoscut. I-a mângâiat. Le-a oblojit rănile. I-a îmbărbătat.
În plin întuneric, dat de vreme, le-a vorbit celor mulți despre lumina conviețuirii. Când oamenii nu-și mai vorbesc, Papa a sosit cu îmbrățișări apostolice.

Fermecat de frumusețiile patriei, le-a mărturisit jurnaliștilor că așa peisaje nu a mai văzut în viața lui, ca cele din România.

În trei zile, pe cele 220 de televiziuni ale lumii ne-a lăudat și ne-a scos în evidență bunătatea.

Organizată ca o vizită de stat, participarea sa în trei puncte nodale ale spiritualității românești a fost fără nici cel mai mic incident. Și prin modul cum s-au distribuit în dispozitivele de acțiune, autoritățile române au demonstrat lumii că suntem o țară din concernul lumii civilizate.

Papa Francisc s-a apropiat de spiritualitatea poporului român ca nimeni altul. I-a îmbrățișat patriei, copiii, i-a binecuvântat pe cei bolnavi, a fost milostiv cu cei știrbi și asistați, le-a cerut țiganilor iertare pentru nedreptățile din trecut.

Făcând abstracție că e un lider religios, toate mesajele sale sunt 100% politice.

Dacă ar fi venit în campania de organizare a Referendumului pentru familia tradițională s-ar fi spus că e adus de PSD.

Sanctitatea Sa nu a venit să ne impună statul de drept, deși în calitate de șef de stat ar fi putut să o facă. Ne-a vorbit despre „rădăcinile comune ale identităţii noastre creştine, rădăcini indispensabile într-un timp în care umanitatea, mai ales tinerele generaţii, în mijlocul atâtor situaţii «lichide», riscă să se simtă dezrădăcinată, incapabilă să dea sens existenţei.”

Ne-a spus despre valoarea individului într-o lume marketizată în care omul e un consumator și nimic mai mult.
Susținătorii propagandei de sistem nu l-au făcut „fanatic religios,” nici nu au mai repetat că „vor spitale și nu catedrale” și nici cât au cheltuit autoritățile române cu deplasarea unui bătrân ce împarte binele cu brațele și n-a construit un kilometru de autostradă ca bărbiță de la #șieu. Iată o primă minune a Papei.

Apostolii lui Brucan, deveniți azi profeți, nu s-au mai indignat că prea multă importanță i se dă unuia care nu se plimbă cu bicicleta și nu salvează planeta de la atacul cu peturi. Iată o altă minune.

UM-urile de presă nu au mai selectat imagini cu bătrâne știrbe și leșinuri precum la pelerinajele precedente.

Nici un incident major nu s-a petrecut în marea de oameni. Iată o altă minune. Deși s-au adunat sute de mii de oameni.

La plecarea s-a din țară, a turnat cu găleata. Oriunde a apărut s-a făcut lumină. La fel ca peste tot în țară. În spatele avionului Tarom în care s-a îmbarcat via Roma s-a ițit un curcubeu mic. Se știe din simbolistică ce reprezintă în lumea creștină curcubeul.

Poate că peste zeci de ani se va vorbi despre vindecări miraculoase în rândul celor 800 de suferinzi din Catedrala din Iași, poate că un creator de geniu își va aminti peste ani că a fost luat în brațe de Papa, nepoților li se va povesti că odată a venit pe la noi un bătrân atât de simplu, după vorbă, după port și a recitat din Eminescu.

Nu știm ce va fi peste ani. Nici dacă mesajele sale de unitate vor reverbera în societate. Oamenii simpli cu siguranță îl vor ține în sertarele sufletului până ce viața li se va isprăvi.

Ceea ce știm și am văzut cu ochii noștri e că nici un hater de rețea, nici un influencer din corectitudinea politică nu a ieșit să acuze Sanctitatea sa de naționalism retrograd, de coborârea în evul mediu și de susținerea asistaților sociali. Iată o altă minune.

 

Comentarii

loading...