Au vrut să-l ucidă mediatic. Să-l arate singur. Un învins, înainte de joc. Multe scene din ăstea au mai apărut în filmele celebre. Eroii se ridicau, atunci când păreau deja învinși și izbuteau în final victoria glorioasă.
O fotografie face cât o mie de cuvinte. Dar când e făcută dolosiv, intră în registrul grosier al propagandei.
Poate că niciodată în istoria postdecembristă, niciun candidat nu și-a folosit întreg aparatul de stat pentru a birui într-o competiție privată. Un partid e de drept privat.
Solitudinea nu e un stigmat. Cum nici urcatul pe scenă, alături de învingătorul prestabilit, o virtute.
Am disprețuit mereu turma care-l însoțește pe slăvitul cazărmilor. În mulțime, mă simt bine doar pe stadioane.
Îl vor face pe Ion I.C. Brătianu nefrecventabil
Singurătatea lui Orban nu mă înfricoșează. Nici nu dau doi bani pe PR-ul de sistem. Mulți liberali s-au prins de șmecherie. L-au pus la zid pe autorul pozei, un nimeni în lume adus de prin Oslo să devină parlamentar.
Dacă lumea a privit îndelung învinsul la pixeli, eu am privit cu alți ochi învingătorii cromați de pe scenă. Majoritatea dintre ei, acum patru ani, pozau alături de Orban. Acum pozează împotrivă.
Citește și: Klaus Iohannis vrea să mute PNL mai la stânga progresistă
E greu să previzionăm viitorul? Cum va arăta PNL-ul, în lipsa de valori și cu Brătienii dați jos de pe pereți, deveniți câh pentru noua divizie a “cancel culture”?
L-au făcut deja pe făuritorul de țară xenofob.
desen realizat de Ștefan Popa Popa’S
Revenind la fotografia simbolică, Ludovic Orban pare să-și spună în barbă: ce mulți eram și ce puțini au rămas. “Singurătatea singularității” e numele unui volum de povestiri, foarte bine scris, apărut la Editura Hergbenet.
Inițiații nu spun singurătate, ci solitudine. “Singurătatea este marcată de simţul izolării. Solitudinea, pe de altă parte, este starea de a fi singur fără a te simţi singur şi poate conduce la cunoaştere de sine”, spunea Hara Estroff Marano, într-o ediție a “Psychology Today” de prin anii 2000.
Aici e punctul de inflexiune a vocii lui Orban, ce poate precede gongul final. To be or not to be! Mai cităm și din Shakespeare, până nu devine și el incorect politic.
„Ludovic Orban reloaded”, ar putea fi genericul filmului, dacă eroul nu se lasă învins înainte de luptă.
citește și: Cîțu, în revista Grinnell College: „trebuie să luptăm pentru drepturile gay-ilor și ale lesbienelor”
Ce-l oprește să ridice țara liberală la insurecție? Niște impostori, pițipoance și bastarzi s-au grupat în minunata lume nouă a cîților. Oare ce părinte își dorește ca odrasla să o ia pe urmele Ralucăi Turcan sau a lui Pavel Popescu?
Când te uiți la fauna din jurul lui Cîțu, îți scuipi în piept și spui: “Doamne nu mă lăsa!” Fel de fel de trepăduși, de vipere și de sconcși politici, de cărăbuși aduși cu drona, de ciumafăi, născuți în Bronx, de dive de Fratelli și infanți de Ferentari, toată pegra diasporei, adusă cu alai, în chip de patri(h)oată națională, reprezintă tabloul susținătorilor lui Cîțu.
Mai e un obicei vechi pe la liberali. Să decidă cu cine merg la vot, doar în ultima clipă.
O soțietate liberală, care va să zică, fără prințipuri
Am realizat recent o acțiune de investigație. Am pus, acum o lună, un lider de ONG din străinătate să le propună la trei parlamentari liberali promovarea proiectului “Parteneriatul civil / Căsătoria între aceleași sexe” contra unui onorariu de un milion de Euro. În fiecare săptămână, aleșii întreabă când se mai văd cu impricinatul. Cei trei au fost selectați dintre aceia care își pun pe rețelele sociale poze cu copiii lor și se dau familiști convinși.
Așa se explică nașterea din mulțimea vidă a susținătorilor lui Cîțu. Mulți liberali au abdicat de la principii pentru o viață mai bună. Învinșii sunt mereu seduși de învingători. Chiar dacă sunt de hârtie creponată sau de jocuri pe telefonul mobil.
citește și: Cîțu – Bebele progresist de la liberali
Dacă ar citi cartea Nicoletei Frank, “O înfrângere în victorie,” Ludovic Orban și-ar putea recalibra asaltul, uitând de metafizica apărării și a replicilor fără rost.
În cazul în care vrea să pună la podea minunanta lume nouă a cărăbușilor, trebuie să fixeze în mintea oamenilor cine e dușmanul, nimeni altul decât progresismul, etalat în tabăra lui Cîțu.
Națiunile vor eroi. Vor lupte, nu dispute de alcov
Așa că actualul președinte, care nu mai are ce pierde, trebuie să-și adune oastea și să pornească la luptă.
Solitudinea e o virtute, dar singur nu poți birui o cetate ce practică cele mai crunte fărădelegi. În echipa lui Cîțu s-au adunat toți ticăloșii și toate otrepele regimentului.
Atuul lui Ludovic Orban e armata cu simbrie liberală. Dar ea trebuie stârnită, instruită și pregătită pentru asaltul final.
Niciun general n-a biruit vreodată în luptă de unul singur.
Vocile lumii
Cristian Opriș
Membru PNL
“Să îți fie rușine, Pavel Popescu! Câtă lipsă de caracter să ai ca să pregatesti minuțios așa ceva? Să inviți presedintele PNL la conferința de alegeri, să așezi în jurul lui doar oameni fideli ție (fie din interese financiare, fie “tranșați”) pe care să îi inviți pe scenă și să faci această fotografie?” s-a întrebat liberalul Opriș, bătându-i obrazul colegului de partid.
