Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Minicrahul din februarie 2018

Florin Budescu Actualizat: 08.02.2018 - 12:44
Florin Budescu

Probabil că i se va spune „Criza de la începutul lui februarie 2018”, pentru că acum pare că se calmează. A fost un puseu cu motivaţii ciudate, din care ar trebui să tragem învăţăminte şi să înţelegem în ce fel de lume intrăm.

Share

Jurnalistul Richard Quest de la CNN spunea că este vorba despre o combinaţie de factori mai mult sau mai puţin exotici: „un nou şef al Rezervei Federale; temeri privind creşterea dobânzii de referinţă; îngrijorări în privinţa unei inflaţii crescute şi asupra creşterii salariilor; totul - pe fondul unor companii puternic îndatorate”.

Lumea finanţelor globale descoperă acum cam ceea ce au descoperit statele de mai multă vreme, când au început să joace global actori nestatali care înainte vreme nici nu existau ca entităţi. În realitate, este a doua etapă în descoperirea acestui fapt.

Prima a fost în anul 2007. Pe 31 august acel an, printr-o circulară de ordine internă, American Home Mortgage anunţa că e în incapacitate de plăţi. Cauza – un produs derivat, subprimele. A urmat o criză incredibilă, care a devastat mapamondul. Aşa ceva era de neimaginat cu zece ani în urmă, chiar dacă SUA erau să intre în crah şi în timpul crizei NASDAQ, aşa-numita „dot-com bubble” dintre anii 1997-2001.

Ce ar trebui să pricepem din toate acestea? Că lumea financiară în care de-abia ce intrăm acum se va schimba şi ea repede, mai repede decât credem acum, transformându-se mereu în altceva, şi tot aşa, mereu, tot mai susţinut. Şi că va trebui să ne adaptăm încontinuu la această permanentă schimbare, prin interactivitate susţinută în multiple domenii de activitate.

Economică, financiară, socială, politică, culturală. Altfel, se pot produce crahuri uriaşe, generate de tot felul de factori neconvenţionali, multidisciplinari, la care nu ne-am aşteptat până au apărut, care apar mereu din alte părţi, atacă mereu altfel, au mereu alte cauze şi alte efecte, care trebuie şi ele studiate mereu. Numai une­le pot fi prevenite, nu există avertizori universali.

Cel mai important este factorul uman. Dacă triggerul care a declanşat nebunia aceasta îl constituie nişte softuri de calculator, ce au continuat să tranzacţioneze în devălmăşie şi când brokerii umani se opriseră, cel mai important e ca, într-un astfel de moment, un responsabil de la compania în cauză să îi spună operatorului: „Stop that damn algorythm right now!”. Şi cu asta, basta.

Lucrurile nu sunt însă chiar atât de simple. În primul rând, este treaba instituţiilor de reglementare să stabilească reguli care să oprească astfel de efecte în avalanşă. Evident că molima s-a răspândit de la NYSE la Bursa de la Londra, apoi pe pieţele asiatice şi în Australia. Desigur că Berkshire Hathaway, compania lui Warren Buffett, a pierdut 114 miliarde de dolari, aşa cum observă Bloomberg. Desigur că nu este singura cu pierderi.

Dar, aşa cum ai reuşit să pui la punct o tehnologie globală minunată, care face ca toate pieţele să interacţioneze şi miliardele de dolari să se transfere peste mapamond în câteva fracţiuni de secundă, la fel aceleaşi instituţii trebuie să îşi pună la punct un sistem propriu de securitate şi control, care să stopeze astfel de evenimente imprevizibile, ce pot distruge economia globală dintr-o prostie. Apa­rent măruntă şi lipsită de importanţă.   

Comentarii

loading...