Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Miliardul de Euro de la UE. O minciună cât casa

Marius Ghilezan 23.03.2020 - 09:40
Marius Ghilezan

Întreaga divizie de propagandă a anunţat miracolul: UE ne dă 1 miliard de euro pentru a rezolva criza. Numai că acest miliard coborât din cerul bruxellez e ca o stalactită. Azi o vezi şi mâine nu e.

Share

Naivii cred că în conturile guvernului se vor prăvăli cohorte de euro. Nu e aşa. La o lectură mai atentă constatăm că miliardul e compus din ce aveam deja. Rostogolirea ca la carte a ştirii cu miliardul a avut ca principal obiectiv liniştirea minţilor care din vocaţia proeuropeană şi-au făcut o profesie de credinţă. Totul e sub control, ar zice ordonatorii principali de credite. Numai că buzunarele guvernamentale nu se vor umple cu bani mai mulţi.

România primeşte, ce-i drept, în avans, cei 600 de milioane de euro cuveniţi  din fondurile structurale. Dar banii aceştia tot trebuiau să ajungă în tot anul 2020. Sosesc mai repede. Restul de 400 de milioane? Aţi citit cu atenție ajutorul UE? Puteţi descompune propaganda? Care e suma reală pe care statul român o primeşte moca? Cei 400 şi ceva de miloane sunt de fapt bani necheltuiţi de statul român în anii precedenţi, bani care ar fi trebuit să fie returnaţi, rambursaţi cum se zice în termenii birocratismului european, iar 600 de milioane, bani care oricum veneau. Deci care e ajutorul? 400 de milioane, nu un miliard.  

Totul pare a fi ca la Radio Erevan

Aş traduce miliardul în viaţa normală. Ion al meu, gospodarul de pe moşie, m-a rugat să-i dau în toamnă exact 600 de lei împrumut. Evident că şi în iarnă mi-a tăiat lemnele pentru foc şi de fiecare dată l-am plătit. Acum vin lucrările de primăvară. El îmi cere 1.000 de lei. Ce fac? Îi dau doar 400? Nu mai vine. Pentru că susţine că nu are de unde să-mi ramburseze creditul. Îmi invocă zilele grele prin care trecem.

Dar să revenim la coronele noastre. Dacă medicii noştri, eroii zilei, ţin cât de cât pandemia sub control, iar autorităţile par a fi decise să taie întrunirile inutile, marea problemă e ziua de mâine. Criza economică va fi mai distrugătoare decât criza provocată de virus.

Cine vindecă economia României?

Dacă pacienţii se vindecă în proporţie de 80 % nu acelaşi lucru se va întâmpla cu cele câteva miloane de români, unii aflaţi în şomaj tehnic, alţii cu rezervele financiare pe terminate.

Din năuceala credinţei că binele vine de la Dumnezeul de la Bruxelles, mulţi se vor trezi fără bani de plătit utililităţile. România nu e SUA. Zilele trecute primarul New York-ului a anunţat că nu se vor tăia rău platnicilor serviciile curente, de apă, gaz, salubritate. Ce se va face guvernul când vor apărea primii debranşaţi?

În Decretul privind instituirea stării de urgenţă nu se prevede o astfel de situaţie. Nici în ultimele ordonanţe date de guvern.

1 miliard? De fapt 400 de milioane, iertare de datorie

României i s-au dat fărămituri de la UE. 1 miliard. Asta în timp ce Germania a anunţat Comisia Europeană că dă ajutor de stat de 300 de miliarde de euro, iar Franţa aceeaşi sumă, pentru firmele din ţările lor.

Profitând de decizia Comisiei Europene de a suspenda prevederile Pactului de Stabilitate, nu mai există reguli bugetare, nu se vor mai pune anul acesta limite de depăşire a deficitului bugetar. ”Guvernele pot pompa în economie oricâți bani e nevoie,” a decretat Ursula von der Leyen.

300 de miliarde în economiile Franţei şi Germaniei. În cea a României de o mie de ori mai puţin
Franţa a acordat 300 de miliarde companiilor pentru a supravieţui perioadei de criză. Germania, la fel. Austria, o ţară mai mică, 34 de miliarde.

România lui Cîţu-Orban-Iohannis oferă 300 de milioane (trei sute de milioane), aţi citit bine, pentru şomajul tehnic. Statul plăteşte 75% din salariile celor care stau acasă. Dar nu din toate domeniile, staţi liniştiţi. Şi nu peste o limită mai mare decât salariul mediu. Adică 3.000 de lei. Ce vor face muncitorii de la Ford, de la Dacia Piteşti?

De pildă, firmele de organizare de evenimente nu sunt şi ele afectate? De ce nu sunt pe lista de stipendii ale guvernului?

Banii de la stat, conform bunului obicei, vor sosi în conturile companiilor după 2-3 luni.

Problema e interconectivitatea companiilor. Degeaba primeşte compensaţii băneşti o firmă care administrează un hotel, dar pentru curăţenie mai are nevoie şi de produse specifice. Dacă lanţul comercial se rupe, la ce mai sunt bune alocările bugetare?

ANAF-ul a sucit-o pe la Ploieşti

Dările către stat se plătesc până în 25 ale fiecărei luni: CASS, impozit pe salarii, asigurarea de muncă (banii pentru şomaj). La începutul lunii, ANAF a comunicat că se pot admite, pentru prima oară, întârzieri la plată. Vineri, la ceas de seară, aceeaşi instituţie comunica onor clientelei că “termenul de depunere a declaraţiilor fiscale nu se va mai proroga până la 25 aprilie 2020.” Prorogare, latinum fest. Motivul? Instituirea fondului de garantare a creditelor pentru IMM-uri. Realy? Păi cine mai are curajul acum să se aventureze într-un nou credit, în condiţiile în care creditul de consum ajunge pe la 9-11%, dobândă? De trei ori mai mult decât în Ungaria.

Nu-l văd pe Orban călare pe un TAB

Cancelarul Sebastian Kurz (ÖVP) și vice-cancelarul Werner Kogler (Verzi) au anunțat că vor aloca 38 de miliarde de euro companiilor private. Deviza lor nu e ca-n trecutul liberal “prin noi înşine” ci ”mai bine datori pe termen lung, decât săraci pe termen scurt.”
În zadar îi proroceşti binele din cer pământeanului, dacă aici rămâne sărac şi gol. Nu toţi vor să ajungă în rai. Guvernele nu sunt biserici, dar nici bastilii de sartrapi. Fără o economie funcţională poţi guverna doar dacă ai aptitudini de despot. Nu-l văd pe Orban cocoţat pe un TAB, dar o pot face lacheii lui, nestingheriţi, având flamurii decretului în mâini şi o populaţie paralizată de frică. Acum e momentul lor. Al tunurilor date de firmele “băieţilor.”
 
IMM-urile mai pot rezista o lună, două. Dar ce se va întâmpla după e previzibil

 

“Propun o injecţie de 3 miliarde de euro în IMM-uri, proporţional cu cifra de afaceri a ultimilor trei ani, fără de care firmele româneşti vor muri.”

 

Planul guvernului român de salvare a economiei e ca la proşti. Se dau o grămadă de bani Inspectoratului de Urgenţă. Dublul decât toţi banii destinaţi plăţii şomajului tehnic. Mustiind de cash-uri, internele vor atrage şi drojdia securităţii. Ce de bani se vor face, în lipsa transparenţei şi a controlului. Jaf pe faţă.

Unul din cinci americani e obligat să stea acasă. Vorbeam cu un amic cu un service în Florida. E asigurat din punct de vedere financiar pentru trei luni.

În Italia, un  altul e în şomaj tehnic. Ştie că îi vor veni banii din asigurările de muncă.

BNR a ieftinit banii. E destul?

Doar Banca Naţională a României a ieftinit banii. Adică a redus rata de referinţă şi a deschis piaţa de bani lichizi. Acum băncile nu mai pot şantaja ministerul de finanţe că nu mai participă la licitaţiile obişnuite.

Poate că lucrurile nu sunt toate terminate. Poate că sindicatele vor ridica steagurile de luptă. Poate că IMM-urile vor sesiza unde se ascunde diavolul promisiunilor. Nu sunt economist. Dar am experienţa administrării ţării. Am consiliat mai mulţi prim miniştri.

Şefa Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a suspendat temporar prevederile Pactului de Stabilitate. Astfel că țările membre UE vor putea depăși ținta de deficit bugetar de 3% din PIB. Concret, guvernele pot injecta în economie sumele de bani de care au nevoie pentru a face față crizei provocate de pandemia de coronavirus.

Mărirea cu 2% a deficitului ar însemna o injecţie de 6 miliarde de Euro. Să fie doar jumătate din aceşti bani pentru IMM-uri. Şi tot ar fi ceva mai mult decât nimicul numit creditare şi garantare în proporţie de 80%. Dacă aş fi ministru de finanţe (niciodată nu mi-am dorit aşa ceva) aş rândui 3 miliarde pentru toate cele 460.000 de IMM-uri active, cu bilanţurile la zi, proporţional cu cifrele de afaceri din ultimii trei ani. Şi toată lumea ar fi mai aşezată.

Nu vreau să mă gândesc la ziua în care oamenii vor protesta că nu mai pot plăti ratele la bănci. Dacă Donald Trump s-ar risca să dea câte o mie de dolari la fiecare american, oare Orban nu ar putea da o injecţie economiei, ca să nu moară firmele româneşti?

Cred că brătienii cu al lor “prin noi înşine” se răscolesc în mormânt.   

 

 

 

 

Comentarii

loading...