Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Lebăda Neagră a aterizat în Neamț

Marius Ghilezan 16.11.2020 - 05:24
Marius Ghilezan

În loc să rostească creștinescul ”Dumnezeu să-i odihnească!” pe cei zece români, uciși în tragedia din Spitalul Județean Neamț de un sistem criminal de management sanitar, politrucii se acuză reciproc. Cu un singur scop: câștigarea de puncte electorale.

Share

Lebăda neagră a apărut la țanc. Cine profită? Cine pierde? Reprezintă o parte din meschinele calcule din culisele puterii.

Totuși, cel ce a scos aforismul popular că „politicienii calcă pe cadavre” n-a fost om nebun.

Când te uiți la unul ca Rareș Bogdan cum i se bulbucă ochii din fierea urcată pe retină, pe post de vizin visceral, îți faci, pe lânga cuvenita cruce, repede o idee despre cinismul de care e în stare noul politician.

Mișeii au umplut internetul cu acuze. Cuvintele lor grele au lovit ca pietrele de moară boabele de grâu. Au sfărâmat orice taină creștină a împăcării. Și-au făcut din ”moarte pre moarte călcând” diftongul alienării de orice trăire sufletească.

Infernul își arată inorogii. Doamne, ai milă!

Privindu-i și urmărindu-le scrierile, puse ca un pansament de balegă peste lividele figuri ale celor care și-au pierdut părinții în ultima tragedie, ți se face scârbă de tot și de toate.

De zece ani, supraviețuim artrozei de identitate a unui neam chinuit și deposedat de fiii, plecați ”să bată” talantul. Stafilococul ucigaș, vândut pe post de stupefiant, roade zilnic din corpul social, cândva sănătos.

Ura le-a luat multora mințile. Pentru că un sistem diabolic gândit ne-a vrut robii Noii Împărății a Întunericului, Lucifer e azi suveranul, ascuns sub paltonul lovit de capotă. Îngerul căzut din basmele cu prinți Hermanstadt-ului istoric își pierde zilnic penele negre, de până și Baba Chioara vede că viețuitoarea n-are nimic sfânt.

Nu trebuie să fii absolvent de academii sau cititor de evanghelii ca să pricepi că supraviețuim unui crunt blestem.

Dinții de zgură și vocația de slugă

Ne-am vândut și crucile din țințirim, pentru a-i face hegemonului loc pentru voluminoasele împărății de carton, poreclite cartiere rezidențiale.

Ne-am ocărât bătrânii că votează ”Ciuma roșie” și ne-am procopsit cu ”pandemia.”

Astăzi, cu dinții de zgură, mulțimea psihologică, dată cu uleiuri occidentale, croncăne ca ciorile în crengile scorușilor astringenți, de-ți lasă ție, neputinciosul, gura pungă, la câte excremente ți se servesc public de mâncătorii de rahat de pe mesele servitorilor bunei evrope, arsenic curat, fără a avea habar cine a curățat după treizeci de ani grajdurile lui Augias.

Nevroticilor li se serversc sedative. Nu explicații. Sau principii logice. Ei sunt otava lăsată pe câmp vara pentru a hrăni orătănile iarna.

 

 

 

„CORUPȚIA UCIDE!

Pacienți COVID intubați la Terapie Intensiva morți intr-un incendiu devastator la Spitalul Județean din Neamț.10 victime până acum și alte persoane în stare gravă. Spitalul se află în subordinea Consiliului Județean Neamț condus de 4 ani si jumătate de pesedistul Ionel Arsene.

ZERO investiții în ultimii 5 ani în acest spital. Manageri schimbați ca sosetele. Încă o tragedie în spitalele din Romania, după Colectiv și incendiul de la Maternitatea Giulești. Parchetul General a trimis 3 procurori cu experiența la fata locului. Să facă lumină!”, a scris pe pagina sa de Facebook Rareș Bogdan.

 

"Dumnezeu să-i odihnească!"

”Dumnezeu să-i odihnească pe răposații de la ATI!” Așa ar fi trebuit să înceapă orice mesaj public al reprezentanților națiunii. Mi se pare că doar Marcel Ciolacu și Dacian Cioloș (cățărat altă dată pe cadavre n.a.) n-au politizat tragedia. Sigur, răii, cunoscători la toate și părerologi de Hyde Park, la fel ca vidanjorii, aprigi scormonitori ai adâncurilor putreziciunii defulate (sau chiar regurgitate de unii), judecă.  Dau sentințe.

Unul dintre calificatele blesteme e că Nilă din Poiata lui Iocan a ajuns prim magistrat, nu a rămas un simplu personaj de carte.

Dar cine ești, tu, Satană, să măsori vinovății și să croiești pânze de paianjen pe care să fie arși cărăbușii ideologiei vrăjmașe ție, înger decăzut? S-ar întreba un imunizat la dejecțiile servite zilnic de logofeții șchiopi ai progresului.

De unde atâta răutate?

Purtăm în corpul public o imensă litiază, fără să știm că din răutate, morarii cauzelor de ei inventate au măcinat pietre, în loc de boabele creștine ale semănătorului, și ne-au livrat zilnic ursitorii pecinginei, apărute mereu în crize.

Cățărătorii pe cadavre au azi nimb de slavă. Lor, saprofitele nu le provoacă mâncărimi, pentru că viețuiesc cu anaconde și alte lifte păgâne. Trist e că prostimea le dă ghes să se pronunțe. Mulți rătăciți îi văd  Ayatollahi ai cauzelor de salvare, fără a-și da seama că liftele nu sunt decât grofii neoiobăgiei, ce vor să pună ghiara hulpavă pe tot ce e bun într-un neam prea plăpând și prea îngăduitor.

De la îngerul decăzut, la fanii lui Jim Morrison

Octavian Paler, fostul director al cotidianului ”România liberă” avea o vorbă: înainte de a judeca lumea, mă judec pe mine.

Poți să-i pui lui Rareș Bogdan cele mai cristaline oglinzi în față, nu numai coarnele i se vor proiecta permanent din spate ci și cuierul vestonului, diafan relevat, ca umbra amintirilor băieților de altă dată care-și puneau baterii în prohaburi pentru a-și etala bărbăția.

Nu râdeți, cocolarii de ieri sunt azi cea ce incestuos media numește lideri. Marii sifonari ai Securității au devenit Securici. Azi administrează magistratura, ca pe propriul coteț. Judecă, fără drept de apărare. Trimit la beci, tot ce nu le coafează sprâncenele pudrate. Omoară orice naturel simțitor. Pun copita pe gâtul oricăruia care nu se înregimentează vomitivului, branduit de salvare.

Progresismul le-a luat mințile. Le întunecă orizontul. Sertarul cu aplauze al Anei Blandiana e redeschis plenar. Toți șocâții și toate lighioanele fac paradă pe catwalk, de parcă haina l-ar face pe om.

Cine a aruncat iar Lebăda neagră?

Poate nu mai aveți răbdare și vă veți întreba cine a aruncat iar Lebăda neagră (acel eveniment neașteptat într-o perioadă de maximă tensiune socială).

Vor fi mulți care vor face analogii cu dezastrul de la ”Colectiv.” Chiar dacă memoria unei națiuni e scurtă, tot se mai găsesc unii care să se întrebe, pe bună dreptate, de ce niciun vinovat n-a fost pedepsit pentru evenimentul, premeditat sau nu, al fătării, fără chiuretaj, a fătului mort: guvernul meu.

”Au trebuit să moară oameni...” Și au mai murit iar. Tot fără lumânare. Trepădușii cauzelor necreștine își beau mințile - asemenea fanilor lui Jim Morrison, la mormântul cântărețului fără cruce din Père-Lachaise, moment atât de memorabil și de cinematografic descris de Liviu Antonesei în Checkpoint Charlie - și înjură pe cei care își bat trei cruci, în semn de mântuire a celor plecați fără lumânare.

Lebăda neagră va ajuta vicontele de Hermanstadt să-și instaureze, prin votul naivilor și a-l celor proaspăți pensați de orice simțământ, mult doritul guvern al său.

Dacă tot căutați beneficiarul, e la Cotroceni.

Voma plină de ură

Vine ea și vremea când răul va pieri. Până atunci, vom priveghea spectacolul grotesc al pomădării junghiului social, ajuns stabor peste croncănitoarele de pe net, creații ale inteligenței artificiale, că doar nu o să credem că-n gâtul românului, înzestrat cu suflet, există atâta vomă, infectată de ură.

Dacă te basculezi pe net, ți se străvezesc dinții. Ajunge. E timp de Liturghie. Asta la ora așternerii gândurilor, în chip de editorial.