La plecarea unui geniu

Marius Ghilezan 27.11.2020 - 06:40
Marius Ghilezan

Diego Armando Maradona a fost un geniu. Activitate lui sportivă extrem de creativă, lăudată în ode, a influențat și chiar a schimbat lumea.

Share

S-a suit la cer un creștin. Întotdeauna a fost cu Dumnezeu în suflet, chiar și în mână, atunci când a dat celebrul gol din minutul 50, din partida cu Anglia. Meciul i-a prefigurat gloria. Scăpat singur cu Peter Shilton, portarul advers, a marcat lovind mingea evident cu pumnul. Mai târziu, Maradona a descris plastic faza terminată cu gol: "Puțin cu capul lui Maradona și puțin cu mâna lui Dumnezeu".

Tare plăcut lui Dumnezeu i-a fost acest mare artist al lumii. Se spune pe bună dreptate că a făcut din fotbal o artă.

Un prieten avea să-mi zică ieri că drogurile și alcoolul l-au terminat. A murit la doar 60 de ani. Păi și alții, i-am răspuns eu, trăiesc 90 de ani și n-au făcut decât umbra pământului.

Creația vine de la Dumnezeu

Diego n-a jucat doar fotbal. A modelat spiritele vremii și-a ridicat patria în extaz. Argentina – și datorită mâinii sale pusă pe balon – a devenit, atunci, în 1986 campioană mondială.

A strălucit. A ars ca un tăciune aprins. Cel puțin două națiuni l-au ridicat la rangul de erou: Italia și țara sa de baștină, Argentina.

Imaginile cu celebrul gol din meciul cu Anglia au fost îndelung comentate. Până și azi, Shilton, îl mai acuză de lipsă de fair-play, pentru că n-a recunoscut că a dat golul cu mâna.

Vor trece anii. Poate secole. Și peste alte zeci de generații, mâna lui ridicată va fi rememorată. Disputa pe marginea enigmei va naște pasiuni, comparabile cu mâna lui Dumnezeu, întinsă de Michelangelo, în bolta Capelei Sixtine.

Dacă suporterii creștini i-au spus “Mâna lui Dumnezeu,” iar ceilalți “butoiașul atomic,” e pentru că Maradona a fost altceva. Un spirit creativ și cu lipici la minge.
A reinventat poziția de mijlocaș la deschidere. Și-a ajutat mereu coechipierii. A făcut nu doar pârtii de gol, ci și năzbâtii, ca orice erou alintat, dar ce a reușit singur e să ridice driblingul la rang de artă.

Probabil, cel mai mare fotbalist al tuturor timpurilor

n Panthenonul fotbalului va fi pus într-o postură probabilă de cel mai mare fotbalist al lumii din toate timpurile.

Criticii vieții lui extrasportive se vor stinge. În memoria timpurilor vor rămâne golurile sale de poveste, alura lui profetică și măiestria paselor sale fără egal.

Nu va mai ști nimeni, peste timp, cât a consumat, dar înregistrările video vor aduce probe ale spiritului său creativ, dincolo de orice limite umane.

A fost un geniu, pentru că părea o ființă supranaturală, coborâtă din cer pentru a înmuguri în tineri pofta de joc, iar în tribune adrenalina, făcătoare de mininuni, organismului uman.

 

Vocile lumii:

″Cu siguranţă într-o zi vom lovi o minge împreună, sus în cer″, a spus Pele, într-o scurtă declaraţie pentru Reuters.

„Este o zi foarte tristă pentru toţi argentinienii şi pentru fotbal. Deşi ne-a părăsit, nu a plecat dintre noi, deoarece Diego este etern”, a spus Messi, într-o postare publicată pe Instagram.

 

 

Departe de lumea sâcâitoare a taciturnilor, cărora nimic nu le place, dincolo de platitudinea încălțaților cu fesul, mai aproape de îngeri, a fost Diego, omul, fotbalistul, tatăl, minunea lumii

Bucurați-vă! Diego a plecat în glorie

Haterii de sistem și cei ce-și blestemă viața vor cârcoti cum îmi permit să-l fac pe Diego plăcut lui Dumnezeu. Doar a înșelat. A dat golul cu mâna. Nu s-a căit.

Pentru creștini era și rămâne o binecuvântare. Una, două, trei sau zeci de generații se vor întreba cum a fost posibil un  asemenea miracol?

În universul îngust de referință al supăraților pe viață nu e loc de fericire, e doar întuneric. Ei nu știu că lui Diego, Dumnezeu i-a dat talent pentru a înveseli lumea și a o face mai bună.  

A făcut din Napoli, Campioana Europei

Ce a reușit la Napoli e o altă minune. Până la venirea lui niciun napolitan nu visa la gloria europeană. A ridicat cupe, fără să lăcrimeze, i-a înnebunit pe tifosi și a dat sens unui oraș la margine de imperiu.

Primarul orașului a anunțat că arena locală îi va purta, de acum înainte, numele de glorie.

Măiestria, nebunia și performanțele lui au însuflețit milioane de spectatori.

A fost un geniu pentru că a transformat visul în realitate. A schimbat, cu mare delicatese, imposibilul în posibil. Limitele umane, în forte supra naturale.

Diego Armando Maradona, prin driblingurile, pasele sale, golurile fără egal, victoriile nesperate ale echipelor sale, și-a construit din viață postamentul de erou.

Plăcut lui Dumnezeu

Tare plăcut i-a fost lui Dumnezeu de l-a chemat degrabă la cer, pentru a întregi naționalele de vis ale Argentinei, una dintre cele mai spectaculoase echipe din istoria fotbalului mondial.

Câți copii nu s-au comparat cu Maradona? Numele său a fost dat multor născuți. Dumnezeu i-a dat supra-puteri. Un artist al balonului rotund.

Cine să-l judece?

Departe de lumea sâcâitoare a taciturnilor cărora nimic nu le place, dincolo de platitudinea încălțaților cu fesul, mai aproape de îngeri, a fost Diego, omul, fotbalistul, tatăl, minunea lumii.

Există, totuși, multe voci care-l super-divinizează. Și-a depășit condiția. A lămurit mulțimea de forța artei.

Când a dispărut puțin din peisaj, nu s-a plâns de suferințele lui. Era înainte de toate o ființă. Oare câți din cititorii “Infernului” lui Dante știu de ce a plecat autorul în exil, după ce l-a sprijinit pe Papă?

Ca unul care și-a pregătit intrarea în eternitate, încă din viață, și-a scris epitaful: “mulțumesc, mingii.”

Maradona a desăvârșit creația și în fotbal.

Oricâte acceleratoare de particule vor mai monta inițiații sau câte teorii vor mai lansa negaționiștii, Dumnezeu se relevă prin creațiile lui.  Iar Diego a fost eminamente, pentru mulți, un Dumnezeu pe pământ.

Diego a plecat în glorie, asemenea altor embleme ale creștinătății. În urma lui rămân zece copii.