La indicațiile suprastatului birocratic de la Bruxelles, are în plan crearea unui partid mega progresist. Ce mai contează că dreapta e în disonanță flagrantă cu progresismul? Merge înainte. Și cum își poate îndeplini misiunea mai bine, altfel decât prin susținerea lui Florin Cîțu în lupta pentru președinția PNL? Nici cel din urmă nu prea are afinități liberale, el profitând doar de fereastra de oportunitate.
Asta se ascunde de fapt în spatele discursului lui Iohannis de ieri de la Palatul Cotroceni, când a reclamat derapajele unor state, fără să le numească. A introdus termenul vag de “mai multă Europă,” pe care-l voi detalia mâine.
Iohannis consideră că grupul statelor conservatoare a derapat de la ideea de bază a UE
“În Uniune avem deja răspunsuri pentru multe dintre așteptările cetățenilor: democrație și stat de drept, o economie de piață, egalitate, diversitate.
Doar respectarea valorilor spațiului european ne poate proteja de derapaje, inclusiv de cele inspirate de abordări populiste sau eurosceptice,” a spus printre altele Iohannis, pus de Bruxelles să dea o replică conservatorilor din Estul Europei. Viziunea statului român, deci, e “mai multă Europă.”
Iohannis – trâmbița de serviciu a eurocraților
Bruxelles-ul e mega nervos din cauza grupării conservatoare a liderilor țărilor de la Vișegrad, care propune o reîntoarcere la Europa patriilor a lui Charles de Gaulle și Konrad Adenauer.
Când i-am recomandat președintelui statului român, prin anii 2000, să ne apropiem de Polonia, Ungaria, Cehia, Slovacia, mi-a răspuns cu țâfna locatarului din casa prezidențială că noi avem privilegiul parteneriatului strategic și suntem deasupra lor.
M-am resemnat. Credeam că propunerea mea e tâmpită. Dar după douăzeci de ani, mi-am dat seama că am avut o viziune.
Recent, grupul statelor suveraniste au criticat super-statul de la Bruxelles și pe eurocrații săi.
Noi nu suntem ca ei, noi pupăm Europa, pardon slugărim
România ar fi arătat altfel dacă liderii săi s-ar fi comportat în politica externă asemenea lui Jarosław Kaczyński, Viktor Orban, Miloš Zeman. Conduși după principiul negocierilor corecte, au obținut pentru statele lor mult mai mult decât președinții României duși ca să primească o șapcă.
Vasal intereselor străine, Klaus Iohannis se detașează net de grupul de la Vișegrad. Poate că-i consideră pe liderii acestor țări, asemenea lui Dan Barna, “retrograzi și medievali.” Doar că ei obțin ceva, după ce cer mult. Noi nu obținem nimic, pentru că nu cerem nimic. Suntem prea umili să vânăm leopardul.
Klaus Iohannis are o politică externă conformă standardelor și a recomandărilor “corectitudinii politice.” Nu iasă din front. E calm. Ascultător. În poveștile medievale ar fi fost bun de valet sau de lacheu.
desen realizat de Ștefan Popa Popa’S
În noua constelație globalistă, Iohannis e un pion interesant pentru puterile centrale și de peste Ocean. Un punct de sprijin, pentru atunci, când marii giganți vor răsturna lumea. I-a servit cum nu se poate mai bine. Le-a deschis porțile pentru jocurile de putere și de influență în Balcani.
Pentru bruxellezi, Iohannis e un bun simbriaș. Merită un post de președinte al Consiliului European, asemenea lui Donald Tusk, o eminență emanată din serviciile secrete poloneze și încolonat sub drapelul super statului european.
Klaus Iohannis e prea tânăr pentru a ieși în 2024 la pensie. El are nevoie de un job. Și se califică pentru orice poziție în ierarhiile europene. E mult mai deștept, dar și mult mai viclean, ca mulți vătafi de la Bruxelles.
Pentru a pune România pe tavă (noi îi spunem mai simplu: pe butuci), are nevoie de un partid consolidat la putere. Prin Florin Cîțu, care s-a și denunțat public drept progresist, și-ar putea îndeplini mai ușor misiunea. Un mare partid progresist.
Zilele trecute, fostul președinte al PNL, Alina Gorghiu, se întreba public despre deciziile recente privind legalizarea mamelor surogat în Israel. Ce probă mai bună că noul PNL, reformat, așa cum se spune, va fi mai progresist decât USR-PLUS?
Securicii vor impune în masă progresismul – ca ghilotină de salvare
În condițiile în care nu mai mult de 15% din populație consideră progresismul drept soluția la problemele României, cum mai reușește Klaus Iohannis să mențină noul PNL – unit cu neomarxismul (că doar progresismul asta e) – la cota de 40%? Misterul va fi rezolvat prin schimburile de generații, de către profesorii de rețea, de securicii, puși în dispozitiv și de noile paradigme distructive ale “cancel culture” care va veni și la noi, cum vin semințele buruienilor purtate de vânt.
Viitorul președinte al României va fi impus din străinătate
Socoteala lui pentru 2024 e simplă: un prezidențiabil agreat de mai marii de la Bruxelles, neapărat trecut prin filtrele serviciilor secrete din Franța și Germania, 25 de procente de la PNL și 15 procente de la USR-PLUS, unite în cuget și-n simțiri, ar fi apa de colonie necesară bruxellezilor, ca o replică de cârpă stropită cu ceară la marele grup al conservatorilor europeni.
Iohannis este mandatat să țină frontul progresist în stare de luptă. Pentru asta e în stare de orice compromis.
Transmite zilnic săgeți de bună pace cu puterile centrale. Închide ochii la abuzurile multinaționalelor. Se face că nu vede agresiunea diplomatică a ambasadelor împotriva independenței statului român.
Ieri la Cotroceni, înaltul acrobat al cauzelor globaliste a ținut să dea o smetie prezidențială planului conservator al lui Orban&Kaczyński de reîntoarcere la Europa patriilor și a propus și el un plan de viitor al soldaților de cârpă.
Mai trebuie să insist pe teoria mea că noi, românii, am intrat în Uniunea Europeană doar pentru a fi servitorii babelor și moșnegilor occidentali? Fără drepturi, doar cu obligații. Fără acces la resurse, doar dependenți de picătura ce vine de la Bruxelles, chiar și de la Maneken, să fie primit!
Vocile lumii
Nae Cațavencu
Personaj al lui I.L. Caragiale
Caţavencu: Fraţilor, mi s-a făcut o imputare şi sunt mândru de aceasta!… O primesc! Mă onorez a zice că o merit!… Mi s-a făcut imputarea că sunt foarte, că sunt prea, că sunt ultra-progresist… că sunt liber-schimbist… că voi progresul cu orice preţ. Da! Voi progresul şi nimic alt decât progresul: pe calea politică…” sunt vorbele lui Nae Cațavencu din piesa “O scrisoare pierdută” a dramaturgului român Ion Luca Caragiale.
