În condițiile în care în învățământul românesc deficitul de cadre didactice este unul alarmant, orice decizie de suplimentare a posturilor este demnă de salutat.
Totuși, nu se poate să nu amintim că acest număr de 750 de posturi, oferit din mărinimia guvernanților, este o reală “frecție la picior de lemn”.
În prezent, în sistemul de învățământ preuniversitar românesc predau apropximativ 6.000 de necalificați.
Iar în aceste condiții, premierul României cere învățământ de calitate.
Este o problemă veche a școlii românești, ignorată însă de toți cei care s-au perindat la conducerea Ministerului Educației, de aproape treizeci de ani.
Am avut doar promisiuni că problema va fi rezolvată, când PSD s-a aflat la guvernare și chiar o criză aprofundată, în timpul Executivului Emil B(l)oc, care a blocat posturile din învățământ.
Acum, Guvernul Orban vrea o armată de 750 de spartani care să se lupte cu problemele învățământului, și fără arme, adică dispozitive digitale conectate la internet, manuale sau materiale didactice.
Dar de ce 750, când puteam să avem 300, ca în vremea Spartei.
Ar fi fost o lovitură de imagine cu un impact mai puternic: Orban și cei 300 de spartani luptă împotriva noului coronavirus, pentru a salva învățământul românesc.
De menționat că cei 750 de spartani doriți de guvernanți vor fi și sacrificați, în situația în care nu vor izbuti să susțină cursuri online de calitate cu elevii, fără dispozitive digitale și, eventual, fără internet.
Nu li se vor tăia însă capetele, ci doar salariile, după cum și-a exprimat dorința șeful de la Palatul Victoria.
Ce-i drept, nu avea rost să se suplimenteze numărul de posturi din învățământ cu mai mult de 750, în condițiile în care, dacă se va lua măsura concedierii dascălilor care nu pot susține ore online cum trebuie, e posibil ca în școla românească să rămână chiar 300 de spartani.
