Cel mai mare sacrificiu, la care a fost obligată comunitatea școlară, este riscul de infectare cu noul coronavirus.
Este inaccectabil ca numeroase școli să fie deschise, doar pentru a o satisface pe doamna ministru Anisie, când existau suspiciuni de infectare ale unor cadre didactice din unitate și când erau așteptate teste.
Iată, testele au venit, au fost pozitive, iar școlile s-au închis la câteva ore după ce au permis accesul elevilor și cadrelor didactice în unitate.
La aceasta se adaugă și cheltuielile în plus pentru învățământul care, în România, conform legislației în vigoare este gratuit: tablete, laptop-uri, conexiune la internet etc.
Au mai rămas mai puțin de două săptămâni până când ar trebui să debuteze și anul universitar 2020 – 2021.
Aici nu mai vorbim despre învățământ gratuit, dar trebuie să semnalăm din nou lipsa de preocupare a autorităților centrale pentru soarta studenților și a cadrelor didactice din învățământul superior.
Asociațiile de studenți cer reducerea taxelor de școlarizare, în contextul pandemiei.
Este o revendicare pertinentă, având în vedere că și în cazul învățământului superior este nevoie de investiții în mijloace tehnologice care să permită accesul la învățământul online și în mijloace de protecție sanitară: măști, dezinfectant etc.
Totuși, această pandemie înseamnă și cheltuieli semnificativ mai mari pentru universități.
Aici trebuie să spunem din nou ceea ce guvernanții nu vor să audă: este nevoie de investiții în sitemul de învățământ superior.
Doar invocându-se autonomia universitară, instituțiile de învățământ nu pot fi lăsate să se lupte singure cu această pandemie, deoarece în cadrul lor se formează generațiile viitoare de la care avem așteptări.
Totuși, ce speranțe pot avea studenții și cadrele didactice universitare de la autoritățile care nu au ajutat nici măcar învățământul obligatoriu.
