Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Între traseism politic şi adulter

Marius Ghilezan 07.08.2020 - 08:48
Marius Ghilezan

În spaţiul public a reapărut obositoarea sintagmă traseism politic. O definiţie corectă ar fi migraţie politică. Cei care au beneficiat cel mai mult din transferurile politice, PSD, acuză acum stârnirea jihadului de către PNL.

Share

În condiţiile în care şapte bărbaţi români din zece consideră normal adulterul (înşelarea nevestei n.a.), aud sicofanţi ai corectitudinii vorbind despre traseismul politic, nu ca o acţiune de primenire organică, de schimbare a sângelui ci de-o perversiune demnă de pus la stâlpul infamiei.

Să avem rezon! La bătrâneţe, toate curvele cântă în corul bisericii.

Traiseism, un cuvânt peiorativ

Traseismul a apărut în spaţiul public ca un cuvânt peiorativ. Un împrumut de pe centură, acolo unde fetele aşteaptă pe traseu.

Uitând că politica e curvă, mulţi lideri zic feciorelnici aşa ceva nu se poate. Dar când i-au primit în casă pe traseişti, tot ei au spus: “aiasta nu există.”

Internetul este plin de bocete ale conducerii PSD că li s-au furat primarii. Că mulţi aleşi locali au făcut stânga-mprejur. Liderii interimari se fac că nu-şi mai aduc aminte de semnalul de alarmă tras mai demult de Codrin Ştefănescu, fostul secretar general al PSD, rămas în contact cu multe filiale din ţară. Soldaţii îndeobşte părăsesc armatele pierzătoare. Când simt că generalii au pactizat cu duşmanul, să rămână ei singuri în tranşee ca să apere ce?

Nimeni nu poate sta departe de borcanul de miere

Un primar este alesul comunităţii. Binele public nu se poate asigura fără bani. Dacă azi guvernul Orban pregăteşte 500 de milioane de lei, un program pentru comunităţile locale, ce să faci ca primar din opoziţie? Să stai să te uiţi cum curg puhoaiele de bani pe la vecini sau să bagi şi tu degetul în butoiul cu miere?

Principiile sunt pentru profesiile morale, nu pentru cele politice. A trecut vremea loialităţilor, mai ales că la conducerea guvernelor sau rotit mai toate partidele, minus USR-PLUS, formaţiuni apărute pe centura politicii, drept neprihănite, în fapt ele fiind trecute prin bordeluri şi călcate de întreg regimentul.

Migraţia, pentru că acesta e termenul corect, e de când e lumea. Moise şi-a plimbat evreii în deşert pentru a se purifica.

Decamorenul, o carte despre salvarea elitei, desfrâul fiind o chestie doar de culoare

Întreaga elită a Florenţei n-ar mai fi existat, dacă la începutul anului 1300, fiii de nobili nu ar fi părăsit oraşul pentru a se retrage la ţară. Decameronul, lucrarea cea mai de prestigiu a lui Boccacio, descrie anii ciumei, dar şi viaţa fără griji a celor fugiţi. O carte despre destin şi jugularea castităţii, despre moravuri şi primenirea prin sex. Schimbările de parteneri au fost miezul din miezul poveştii ce a cutremurat lumea. Dar cititorii care au reuşit să termine cartea nu s-au năpustit la spovedanie, aşa cum migranţii politici nu consideră plecarea de la PSD la PNL păcatul care trebuie mărturisit preotului.

Vocile lumii: “Traseismul este cea mai mare plagă a acestei țări. Cu traseiști nu schimbi o țară. Nu ai cum să schimbi o țară cu traseiști. Nu mă interesează că organizații întregi ALDE vor să treacă la PNL, nu mă interesează că primari importanți ai PSD vor să fugă”, Rareş Bogdan, septembrie 2019.

 

Migraţia politică nu este un specific românesc. E de când e lumea. Bărbaţii când părăsesc domiciliul conjugal acuză nepotrivirea de caracter, uitând de jurămintele de la altar. Politicienii sătui de domiciliul conjugal au acelaşi arhetip  

 Ipocriţii judecă, dar nu intră în ring

E multă ipocrizie în spaţiul public. Mulţi care fură de la locul de muncă acuză hoţii din guvern. Cei ce-şi înşală nevestele sunt primii în corul loialiştilor de operetă. Au tupeul să ridice piatra asupra altora, fără a-şi da seama că deasupra capului atârnă pe un fir de aţă stânca primejdiei fatale.

Marile transferuri ridică scorurile la bursă, aşa cum marile personaje sunt create din oameni fără limite.

Cei care vorbesc cu înverşunare despre traseismul politic al primarilor PSD la PNL nu ştiu că, în urmă cu şase ani, Partidul Social Democrat a beneficiat de un transfer istoric de 500 de primari de la celelalalte partide, în urma unei OUG date de guvernul Ponta.

Memoria este scurtă cât focul de chibrit. Oftica e însă mare cât trompa elefantului.

Adulterul bătrânului Vronski

Marile personaje ale lumii au rămas nu fiinţele neprihănite, gen Kitty şi Levin, trăitori în armonia vieţii de familie, din cartea de glorie a lui Lev Tolstoi, Anna Karenina, ci consumatorii unei iubiri vinovate ca tânăra soţie a bătrânului Karenin şi frumosul ofiţer, contele Vronski, oh ce personaje gigant.

Dar cui să spui că Boris Johnson a pierdut anul trecut 20 de parlamentari conservatori pentru un BREXIT prea brutal şi deci majoritatea în Camera Comunelor? Aceştia au plecat la laburişti, adversarii de moarte, inclusiv nepotul implacabilului Winston Churchill a trădat. Dar care a fost preţul?

În Marea Britanie voturile sunt împărţite pe comunităţi. De peste un secol, un anumit oraş. se ştie, votează în întregime cu Partidul Conservator, pentru ca altul să opteze pentru laburişti. Pentru prima oară în ultimele decenii, la ultimele alegeri din Anglia, conservatorii au convins zece oraşe să-şi schimbe opţiunea. Nimeni nu a hulit Lutonul pentru că a mers tot pe mâna laburiştilor la ultimul scrutin.

Migraţia politică nu este un specific românesc. E de când e lumea. Bărbaţii când părăsesc domiciliul conjugal acuză nepotrivirea de caracter, uitând de jurămintele de la altar. Politicienii sătui de domiciliul conjugal au acelaşi arhetip.  

De ce nu mai urlă Rareş Bogdan?

Rareş Bogdan, omul cu un mare grad de încredere, urla că PNL nu va primi în rândurile sale traseişti politici. Astăzi tace chitic.

Dacă vine căruţaşul la mine la moşie şi varsă gunoiul de animale pe terenul meu, să-l cert sau să-l adun şi să nu recunosc că acesta îngraşă pământul? Gunoiul e hrănitor. Dă viaţă şi sporeşte culturile.

Poate că nu migraţia politică e atât de condamnabilă cât fariseismul celor care acuză. Fel de fel de dihori şi-au pus pene de fazani regali şi pretind că ei sunt instanţe morale. Astfel de indivizi ştiu că fluturele, atât de admirat pentru coloritul său, a fost mai întâi vierme. Uită de evoluţie şi-şi flutură neprihănirea, precum olteanca cearşeaful mânjit cu sânge de la degetul tăiat. Dar fluturele trăieşte doar o zi.

Transferurile de la fotbal sunt acceptate

În politică nu acced fetele mari nici stareţii ideologici. Doar personaje cu aptitudini de vechili şi clonţuri de ulii.

Să vorbeşti despre traseism politic, dar să admiri noile transferuri de la echipa ta favorită e o încercare de stoarcere a cracului uscat de la pantolonii uzi, în care te-ai scăpat din cauza beţiei puterii!