Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Zoe Petre: De ce susţin alianţa PNL-PC

Sabina Fati 16.01.2011 - 20:07

Fosta consilieră a preşedintelui Emil Constantinescu şi susţinătoarea lui Crin Antonescu în campania pentru prezidenţialele din 2009, Zoe Petre, argumentează că alianţa PNL-PC este nu doar oportună, ci şi necesară pentru ...

Share

Fosta consilieră a preşedintelui Emil Constantinescu şi susţinătoarea lui Crin Antonescu în campania pentru prezidenţialele din 2009, Zoe Petre, argumentează că alianţa PNL-PC este nu doar oportună, ci şi necesară pentru liberali: în primul rând, pentru că în acest fel PNL poate discuta de la egal la egal cu PSD la negocierile pentru marea alianţă, în al doilea rând, fiindcă şi-a asigurat un trust media prietenos, şi, nu în ultimul rând, fiindcă în acest fel liberalii pot pune umărul serios la schimbarea actualei puteri.

V-a surprins alianţa pe care Crin Antonescu liderul PNL, a făcut-o cu Partidul Conservator?

Z.P.: Nu pot să spun că m-a surprins pentru că, după părerea mea, o parte din pierdere, dar şi o parte din câştigul lui Crin Antonescu se bazează pe politica foarte realistă de alianţe, care s-a manifestat, de altfel, şi în campania electorală din 2009. Dacă suntem atenţi la ce spune, observăm că teza lui şi a partidului care l-a urmat în toată această perioadă a fost că prioritatea este aceea de a înlocui conducerea PDL, care a pus o presiune greu de suportat asupra tuturor cetăţenilor României. Pornind de la această ipoteză, orice politică de alianţe este raţională.

Se vorbeşte deja despre o mare alianţă formată de PNL, PSD şi PC. De ce-ar fi fost nevoie să facă Partidul Naţional Liberal o alianţă cu Partidul Conservator? Nu e o pierdere de imagine prea mare? N-ar fi fost mai simplu pentru liberali să intre pur şi simplu în această alianţă, fără să se lege la cap cu Dan Voiculescu?

Z.P.: În partida de şah pe care o joacă Crin Antonescu şi Victor Ponta - partidă în care liderul PSD nu a fost deloc deschis către un dialog cu PNL -, alianţa cu PC a fost o alianţă necesară. Aceasta e concluzia mea, bazată pe informaţiile publice, nu pe altfel de date din interior, fiindcă am stat destul de retrasă în ultimele luni.

Dacă aţi fi fost în proximitatea lui Crin Antonescu şi ar fi trebuit să-i daţi sfaturi politice în legătură cu aceste aranjamente, l-aţi fi îndemnat să facă această alianţă pragmatică?

Z.P.: E foarte greu să vă răspund, fiindcă eu nu fac parte din generaţia pragmatică, de aceea nici nu consiliez în situaţii care cer pragmatism, dar pot să înţeleg pragmatismul unei mutări pe tabla politică de şah aşa cum am înţeles-o întotdeauna. În această situaţie, cred totuşi că se face o confuzie apelând la afecte, fiindcă în acest caz e pur şi simplu un calcul raţional, de aritmetică.

În urma acestui calcul raţional, de aritmetică, electoratul tradiţional al liberalilor va fi convins oare de pragmatismul lui Crin Antonescu?

Z.P.: Întotdeauna există şi pierderi, nu există mişcări politice care să nu coste. Problema este cât sunt de mari aceste pierderi, iar pe de altă parte, de unde ştim noi că PNL a atras doar electorat tradiţional.

Criticii din interiorul PNL, cei care s-au opus acestei alianţe cu Partidul Conservator, îi reproşează lui Crin Antonescu faptul că această prietenie cu partidul lui Dan Voiculescu încalcă întrucâtva „principiul lustraţiei", aplicat cu destulă hotărâre până acum de liberali.

Z.P.: Este vorba doar de lustraţia din interiorul partidului.

Totuşi, o alianţă cu un partid condus şi fondat de un lider care în vremea studenţiei a fost informator al Securităţii, iar după aceea a condus una dintre firmele Securităţii până după momentul decembrie 1989 este o alianţă în afara principiilor liberale.

Z.P.: A fost un principiu aplicat cu oarecare ezitări. Alianţa cu PD nu era cu nimic mai sănătoasă sau mai bolnavă.

Alianţa cu Partidul Conservator este totuşi altfel percepută, inclusiv de cei care o critică din interior.

Z.P.: Şi alianţa cu PD a fost criticată, chiar Crin Antonescu a fost împotrivă. Când se iau astfel de decizii politice mi se pare natural să existe opoziţii: unanimităţile sunt suspecte în asemenea situaţii.

Au fost anumite discuţii în PNL privitor la posibila sancţionare a celor care nu au fost de acord cu această alianţă şi care au făcut valuri în presă cu opoziţia lor.

Z.P.: Ar fi o prostie, e dreptul lor la opinie, nu e nimic reprobabil să ai o altă viziune politică. PNL a fost mereu un partid care a acceptat frământările.

Cei care s-au opus alianţei cu PC au adus în discuţie inclusiv felul în care a fost sancţionată Mona Muscă, după decizia CNSAS. Credeţi că această paralelă, Mona Muscă - exclusă, Dan Voiculescu - aliat, va fi judecată în această ecuaţie şi de electoratul liberal?

Z.P.: Eu nu constat deocamdată că PNL a fuzionat cu PC.

Nu au fuzionat, dar la alegeri vor merge sub numele de ACD, Alianţa de Centru Dreapta, iar protocolul prevede ca ea să funcţioneze cel puţin până în 2016.

Z.P.: E o alianţă politică între două partide cu ideologii compatibile şi cu o sumă de resurse umane foarte diferite. Una e să fii prieten cu cineva şi alta e să te căsătoreşti.

Din punctul dumneavoastră de vedere, ce câştigă PNL din această alianţă?

Z.P.: Evaluarea mea, după cantitatea enormă de ostilitate pe care o constatăm în zona democrat-liberalilor, mă tem că era un pericol ca PDL să se alieze cu PC. În aceste condiţii, pot înţelege de ce este o asemenea isterie. Aceasta este o explicaţie personală, fiindcă mi s-au părut excesive reacţiile: de ce PDL se poate alia cu oricine şi rămâne bun? PDL s-a aliat cu PSD şi a rămas curat, pe când PNL, dacă face câte un gest în afara propriului ghetou, e condamnat. Mi se pare că, inconştient sau nu, susţinătorii lui Traian Băsescu au nevoie de un PNL absolut izolat, ca să aibă în ce să dea.

E puţin probabil ca PDL să se fi gândit la o alianţă electorală cu PC.

Z.P.: De ce să fie improbabil, doar PDL e la putere şi are ce oferi. PNL nu este la putere. Analiza mea se bazează mai ales pe numărul mare de decibeli veniţi din zona PDL.

Dar, dincolo de acest bruiaj de care vorbiţi, ce-ar câştiga PNL din această alianţă, la prima vedere?

Z.P.: La prima vedere, cred că PNL echilibrează astfel raporturile cu PSD, pentru că, în materie de încredere acordată de electorat personajelor politice, Crin Antonescu se află în top şi, de fapt, în fruntea opoziţiei. În spate are procente multe, mai multe decât a avut PNL vreodată, dar încă nu sunt la egalitate cu cele ale PSD. Regruparea aceasta de forţe creează două componente relativ paritare.

În discursul prin care Crin Antonescu i-a convins pe membrii Delegaţiei Permanente PNL despre necesitatea alianţei cu PC, liderul liberal a vorbit şi despre avantajul de a avea în spate un trust media de dimensiunea celui fondat de Dan Voiculescu.

Z.P.: Normal. Nu vi se pare normal? În bătălia politică este normală această discuţie. Îmi aduc aminte că în Statele Unite, preşedintele Emil Constantinescu a fost întrebat de către senatori şi persoane care îl susţineau câte ziare şi câte posturi de televiziune sunt prietenoase. A fost prima întrebare care i s-a pus.

Deci vi se pare normal trocul pentru televiziunile lui Dan Voiculescu?

Z.P.: Crin Antonescu este invitat peste tot, problema era ca acest trust să nu devină ostil, pentru că pe alocuri, în momentul în care s-a înfierbântat bătălia electorală, e foarte clar că PC a jucat prioritar alături de PSD. Este o măsură de prudenţă, nu este nici un fel de troc.

Această primă alianţă pe care o face PNL este mai ales în favoarea lui Crin Antonescu?

Z.P.: Nu ştiu dacă este mai ales în avantajul lui. Obiectivul pe care l-a enunţat Crin Antonescu destul de clar este acela de a pune capăt cezarismului numit Băsescu. După aceea mai vedem.

Ar fi primul pas pe drumul lui spre câştigarea prezidenţialelor?

Z.P.: Până atunci mai e mult, prima preocupare sunt alegerile parlamentare. N-ar avea nici un sens să se gândească de pe acm la prezidenţiale.

Pornind de la alianţa PNL-PC, cum vedeţi aritmetica parlamentară după alegerile de anul viitor?

Z.P.: Două lucruri sunt foarte importante: în primul rând, ca actuala guvernare să fie cât de cât calmată în această ofensivă de legiferare fără Parlament, care devine extrem de periculoasă, doar dacă vă gândiţi că primele pe agendă sunt legile siguranţei naţionale şi care, aşa cum au fost prezentate până acum, reprezintă voinţa de putere a serviciilor de informaţii. În al doilea rând, despre aceste lucruri se vorbeşte foarte puţin, în vreme ce toată atenţia se îndreaptă spre Felix Motanul.

Toată construcţia la care lucrează opoziţia are ca scop eliminarea din joc a preşedintelui Băsescu. Nu e prea puţin?

Z.P.: E un scop foarte important fiindcă domnul Băsescu a dovedit, schimbând cinci guverne Boc, că nu-i pasă de această ţară. Uitaţi-vă numai în politica externă unde am ajuns: aproape 160 de ani de prietenie cu Franţa s-au dus pe apa sâmbetei, că aşa a vrut domnul Băsescu. PDL s-a dovedit incapabil să-l corecteze şi atunci trebuie făcut ceva să nu se mai continue această situaţie. Poate că un guvern solid non-PDL poate să-l tempereze.

În acelaşi timp, ar putea fi destul de greu de administrat imaginea lui Felix Motanul, după cum spuneaţi mai devreme, în faţa electoratului liberal, care, potrivit cercetărilor, este format în mare parte din oameni informaţi.

Z.P.: E adevărat, dar cum a fost posibil să gestionezi imaginea PNL cu Stolojan în frunte sau imaginea Alianţei D.A. cu Traian Băsescu, distrugătorul PNŢCD, tot aşa o vor gestiona şi pe aceasta cu Felix Motanul. Dacă de acum încolo doi ani de zile toate ziarele şi toate televiziunile vor repeta doar cuvinte urâte ca troc, sconcs etc., va fi mai greu.

Din ceea ce spuneţi, alianţa PNL cu PC nu e neapărat în favoarea lui Crin Antonescu, dar este cu certitudine în defavoarea PDL.

Z.P.: Absolut, iar din acest punct de vedere alianţa trebuia făcută pentru că actualul guvern
este cel mai destructiv pe care l-a avut România în ultimii 20 de ani.

CV Zoe Petre (70 de ani)

1956-1961 - Facultatea de Istorie, Universitatea din Bucureşti; specialitatea Istorie antică şi arheologie.

1961-1990 - preparator, asistent, lector la Universitatea Bucureşti.

1978 - doctorat în istorie, Universitatea din Bucureşti, cu teza Formarea ideologiei democratice în Grecia antică - conducător ştiinţific prof. dr. D.M. Pippidi.

1969 - stagiu de studii la Paris, École Pratique des Hautes Études, IV-e et VI-e sections (bursă acordată de AIESEE):

1974-1980, 1986 - stagii de documentare la Geneva.

1979 - stagiu de documentare în Anglia, oferit de British Academy.

1981-1982 - conferenţiar asociat
al École des Hautes Études en Sciences
Sociales, Paris

1990 - profesor titular de Istorie antică greco-romană, conducător atestat de doctorat.

1990-1991, 1994-1995, 2000-2001, 2003-2004, 2004-2005 - profesor (director de studii) asociat
al École des Hautes Études en Sciences
Sociales, Paris.

1990-1996 - decan al Facultăţii de Istorie a Universităţii din Bucureşti.
1996-2000 - Consilier prezidenţial pentru probleme de politică internă şi externă, coordonator al Departamentului de Politici Publice al Preşedinţiei României.

1995-2008 - şefa Catedrei de Istorie Antică şi Arheologie a Facultăţii de Istorie, Universitatea din Bucureşti.

2001-2002 - profesor invitat al Universităţii Harvard, Cambridge.

2002 - cercetător invitat al Universităţii Columbia, New York.

2003-2008 - membru fondator şi vicepreşedinte al Partidului „Acţiunea Populară" (care a fuzionat în 2008 cu PNL).

2008 - membru al Senatului Universităţii din Bucureşti.

Principalele cărţi publicate

„Les Belles Lettres", Paris (Editura Academiei Române, Bucureşti, 1981),
„Civilizaţia greacă şi originile democraţiei" (Bucureşti, 1993),
„Societatea greacă arhaică şi clasică" (texte antice traduse şi comentate) (Bucureşti, 1994),
„Cetatea greacă, între real şi imaginar" (Bucureşti, 2000),
„Vârsta de bronz" (eseuri) (Bucureşti, 2000),
„Practica Nemuririi. O lectură critică a izvoarelor greceşti referitoare la geţi" (Iaşi 2004),
„La Roumanie après 1989" (en collaboration avec Catherine Durandin, Paris 2008).

"Crin Antonescu este invitat peste tot, problema era ca acest trust să nu devină ostil."

Citește totul despre:

Comentarii

loading...