Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Vestul se mişcă prea încet şi prea timid cu sancţionarea Rusiei

Rl online 16.03.2014 - 22:21

Teofil Bauer, ambasadorul Ucrainei la Bucureşti, 52 de ani, se aşteaptă ca SUA şi Marea Britanie să apere ţara sa de Rusia, conform Memorandumului de la Budapesta, potrivit căruia Ucraina a renunţat la arsenalul său militar, în ...

Share

Teofil Bauer, ambasadorul Ucrainei la Bucureşti, 52 de ani, se aşteaptă ca SUA şi Marea Britanie să apere ţara sa de Rusia, conform Memorandumului de la Budapesta, potrivit căruia Ucraina a renunţat la arsenalul său militar, în ­schimbul garantării integrităţii şi suveranităţii sale.

Din punctul său de vedere, până acum “nu au înţeles situaţia Ucrainei nici cei din Vest, nici cei din Est”, iar Kievul aşteaptă măsuri mai ferme din partea Occidentului pentru descurajarea Rusiei. Teofil Bauer crede că diferendul din Crimeea poate fi depăşit prin mijloace politice şi diplomatice.

Ambasadorul Kievului la Bucureşti mai spune că Ucraina se poate descurca fără gazul rusesc, datorită importurilor din Vest şi producţiei interne şi că demonstraţiile pro-ruse care au loc în estul ţării sunt “artificiale” şi “inspirate din afară”, iar referendumul de ieri din Crimeea nu poate produce efecte, pentru că este ilegal.

Citeşte şi: După Crimeea, urmează invazia Ucrainei?

Totuşi, nu exclude transformarea Crimeii într-un conflict îngheţat: “Este varianta cea mai pesimistă, dar în acelaşi timp cea mai probabilă”. Teofil Bauer recunoaşte, pe de altă parte, că Occidentul se mişcă prea încet şi prea timid pentru sancţionarea Rusiei.

Cancelara Germaniei, Angela ­Merkel, a anunţat că la Summit-ul din ­20-21 martie al Uniunii Europene ar ­putea fi semnată secţiunea politică a ­Acordului de Asociere a Ucrainei cu UE. Există riscuri ca această ­semnare să fie din nou amânată?

T.B.: Având în vedere experienţa Angelei Merkel, înţelegem că, atunci când face o declaraţie, o face în cunoştinţă de cauză. În plus, partea ucraineană era pregătită cu mult înainte de Summit-ul de la Vilnius din noiembrie 2013, cel puţin a părţii politice a acestui acord, nu cred că există vreun risc în acest sens.

Dar există şi altfel de riscuri, riscuri ­externe, să spunem?

T.B.: Mi se pare că, dimpotrivă, semnarea acordului minimizează riscurile potenţiale şi va fi benefică pentru integritatea Ucrainei.

Rusia ar putea din nou să blocheze, în vreun fel, semnarea tratatului de ­asociere?

T.B.: Nu excludem diferite demersuri, dar în acelaşi timp este vorba despre un Acord între Ucraina şi UE. Sunt optimist că lucrurile vor merge bine, fiindcă Ucraina doar în coordonatele Uniunii Europene va putea avea un viitor.

De fapt, va fi semnat doar jumătate din Acordul de Asociere, fiindcă partea economică va fi lăsată pentru altă ­dată. De ce?

T.B.: Semnăm acum partea politică fiindcă este un demers mai uşor, nu există din acest punct de vedere nici un fel de probleme. Partea economică rămâne pentru mai târziu, din cauza situaţiei în care ne aflăm acum, pentru că anumiţi parametri care apar în proiectul de ­asociere trebuie actualizaţi.

Când preconizaţi semnarea părţii ­economice a acestui Acord de ­Asociere?

T.B.: Totul depinde de situaţia internă a Ucrainei, dar şi de viitoarele alegeri, pentru că viitoarea conducere de la Kiev va trebui să-şi asume toate angajamentele economice din acest acord.

Cum vedeţi rezolvarea conflictului din Crimeea?

T.B.: Aş începe cu excurs istoric: în 1994 a fost semnat Memorandumul de la Budapesta, potrivit căruia Ucraina a renunţat la arsenalul său nuclear şi, în schimb, Rusia, SUA şi Marea Britanie s-au angajat să garanteze integritatea şi suveranitatea Ucrainei. Este vorba despre un document internaţional, pe care Ucraina l-a respectat şi nu văd de ce alte state pot să-l încalace. Am citit de mai multe ori acest Memorandum şi sunt aspecte extrem de interesante în acest text: cele trei ţări nu sunt doar state garante, ci se obligă să asigure securitatea şi integritatea Ucrainei. Nu este vorba doar despre garanţii teoretice. Din acest punct de vedere rezolvarea conflictului din Ucraina poate avea loc doar în cadrul politic, diplomatic şi juridic dat de Memorandumul de la Budapesta, fără folosirea forţei militare. Ucraina este un stat tânăr şi nu s-a pregătit niciodată de război cu cineva, cu atât mai puţin cu Rusia.

Ucraina e o ţară neutră. Putea să se pregătească de război?

T.B.: Ucraina este într-adevăr în afara oricăror blocuri militare, de aceea celelalte state ar trebui să respecte această neutralitate.

În ciuda acestei neutralităţi şi a Memorandumului de la Budapesta, Rusia a violat acest document. Ce-ar trebui să urmeze?

T.B.: Comunitatea internaţională trebuie să reacţioneze, iar ultimul cuvânt nu a fost încă spus, pentru că atunci când cineva încalcă un document internaţional ar trebui să urmeze şi sancţiunile.

Vă aşteptaţi, deci, ca Marea Britanie şi SUA, ca puteri garante ale Memorandumului de la Budapesta, să apere Ucraina de Rusia?

T.B.: Sigur.

Cum vă aşteptaţi, în mod concret, ca cele două ţări să oprească ­desprinderea Crimeii de Ucraina şi ­trecerea ei sub administrarea Federaţiei Ruse?

T.B.: Există o multitudine de modalităţi de acţiune: sancţionarea celor care au încălcat un document internaţional în primul rând. Vorbim de state foarte importante, interesate ca în această zonă a Europei să fie stabilitate. Cred că până la urmă vor fi găsite instrumentele necesare. Rusia este şi ea semnatara Memorandumului de la Budapesta, asumându-şi, la rândul ei, responsabilitatea integrităţii Ucrainei. Nu suntem în Evul Mediu şi nu trebuie acceptat acest precedent al încălcării unui document internaţional. Sper că vor fi luate acele măsuri care să fie adecvate situaţiei. Este foarte bine că şi Bucureştiul a reacţionat, prin vocea preşedintelui Băsescu, dând nişte semnale importante, este semnificativă de asemenea şi declaraţia Parlamentului României. Astfel de reacţii au apărut în toate statele lumii civilizate, iar Rusia nu poate ignora această atitudine.

Vi se pare că Occidentul se mişcă prea încet şi prea timid în cazul acestor sancţiuni privitoare la Rusia?

T.B.: Cu părere de rău, răspunsul este da.

Sancţiunile propuse până acum de SUA şi UE nu descurajează Rusia. Aşteptaţi măsuri mai ferme?

T.B.: Absolut. Sancţiunile despre care vorbiţi nu au avut nici un efect şi nici nu aveau cum, fiindcă este vorba despre o perioadă viitoare. Până nu vedem un efect concret, pentru noi este foarte importantă susţinerea pe care o avem din partea statelor vecine şi încă o dată mă întorc la declaraţiile oficialilor români, pentru că poziţia României este clară şi descurajează.

A fost o greşeală faptul că Ucraina a renunţat la arsenalul nuclear moştenit de la fosta URSS, la ­începutul anilor 1990?

T.B.: Nu, pentru că Ucraina nu ar fi folosit niciodată în nici o situaţie armele nucleare.

Nu ar fi putut fi o soluţie de descurajare a Rusiei?

T.B.: Nu cred. Poate că ar fi fost o soluţie de descurajare, dar toată lumea ştie că cine deţine o astfel de armă nu ar folosi-o, oricum este o ipoteză pur teoretică.

Anexarea Crimeii credeţi că face ­parte dintr-o strategie mai veche a Rusiei?

T.B.: Eu aşa cred, dar nu pot demonstra.

La referendumul organizat duminică pentru alipirea Crimeii de Rusia, o majoritate a locuitorilor pare să fie în favoarea acestei idei. Cum vă explicaţi schimbarea opiniei ­locuitorilor din Crimeea, care la referendumul din ­Crimeea din 1991 au sprijint substanţial independenţa Ucrainei faţă de Rusia?

T.B.: În primul rând trebuie să subliniez că autorităţile de la Kiev consideră acest referendum ilegal. Noua conducere a Crimeii este ilegitimă fiindcă a ajuns la putere în mod ilegal, deci un referendum organizat de autorităţi ilegitime este de jure şi de facto ilegal. Referendumul este, de fapt, o operaţie cosmetică prin care cineva vrea să-şi găsească argumente pentru a interveni în situaţia creată. Despre ce legitimitate putem vorbi când referendumul se organizează într-o perioadă atât de scurtă şi mai ales în prezenţa trupelor militare străine pe teritoriul Ucrainei?

Va fi, însă, folosit de Rusia, în intenţia ei de a prelua Crimeea.

T.B.: Întrebarea e cine va recunoaşte acest referendum. Preşedintele Băsescu a spus deja că România nu-l va recunoaşte, la fel şi alte state ale lumii civilizate.

Ceea ce nu înseamnă că Peninsula Crimeea nu ar putea deveni un conflict îngheţat, la fel ca Transnistria, aşa cum prevede Traian Băsescu.

T.B.: Este varianta cea mai pesimistă, dar în acelaşi timp cea mai probabilă.

Există vreo soluţie diplomatică prin care statele occidentale, mai ales cele care au garantat în 1994 integritatea Ucrainei, ar putea împiedica acest ­scenariu pesimist?

T.B.: Ucraina a informat din timp instituţiile internaţionale şi marile capitale despre ceea ce se întâmplă în Crimeea, despre ceea ce se face şi nu se face de către autorităţile ucrainene şi am fost susţinuţi de către Occident. Sperăm şi în continuare să fim sprijiniţi.

Ministrul de Externe german, Frank Walter Steinmaier, a spus zilele ­acestea că Germania garantează ­securitatea statelor baltice, dar nu a dat nici un fel de asigurări Ucrainei. Aveţi dinspre alte capitale occidentale asigurări de acest fel?

T.B.: Ministrul german nu a spus, însă, că le asigură acestor state securitate şi că nu ar asigura-o pentru alte ţări. Pur şi simplu despre Ucraina nu a fost vorba. În ultimele două săptămâni Kievul a avut oaspeţi cel puţin din 20 de state NATO, inclusiv România, şi toţi au vorbit despre susţinerea pe care ţările lor o acordă suveranităţii şi integrităţii Ucrainei.

Dar nici unul nu a spus că garantează securitatea Ucrainei.

T.B.: Totuşi, chiar şi în timpul acestor vizite, în contextul în care Ucraina nu este în NATO, a fost declarat maximum ce putea fi oferit de ţările respective, în situaţia concretă de astăzi.

Ar fi fost util pentru Ucraina să fi primit în 2008 Membership Action Plan şi să fi intrat astfel cu un picior în NATO?

T.B.: Da, dar nu ne putem întoarce înapoi.

Ucraina ar mai vrea să candideze ­pentru a deveni membru al NATO?

T.B.: Formal vorbind, doar prin referendum poate fi decis acest lucru, potrivit Constituţiei Ucrainei.

Există pericolul unui război pentru ­asigurarea integrităţii Ucrainei?

T.B.: Nu cred că războiul este iminent. Este un mare joc regional. Nefiind membru NATO, Ucraina nu poate avea o astfel de susţinere, dar avem un instrument destul de util în Memorandumul de la Budapesta, care poate evita o escaladare militară.

Excludeţi repetarea scenariului din Georgia din 2008?

T.B.: Ucraina nu este Georgia, spun acest lucru fără să vreau să minimizez această ţară. Dacă ne uităm pe hartă vedem, însă, că Ucraina se află la o intersecţie de interese globale şi regionale. Nu sunt prea mulţi interesaţi în repetarea scenariului georgian. Deocamdată, nu au înţeles până la capăt situaţia Ucrainei nici cei din Vest, nici cei din Est. Dacă ne uităm ce s-a întâmplat pe EuroMaidan din noiembrie până acum, putem vedea foarte clar care este atitudinea populaţiei şi nu toţi au fost pregătiţi să susţină ceea ce doreşte poporul ucrainean. Este vorba de o ţară de 45 de milioane de locuitori, care şi-au exprimat opţiunea într-un mod atât de inedit. Acest lucru nu poate fi ignorat nici de Est, nici de Vest.

Totuşi, opţiunile pro-occidentale ale ucrainenilor sunt diferite în vestul ţării şi în estul ei. Demonstraţiile pro-ruse din ultimele zile din oraşele ­industrializate din estul Ucrainei scot în evidenţă această diferenţă.

T.B.: Da, o mare parte a populaţiei Ucrainei este rusofonă şi trăieşte în sud-estul ţării, dar sunt cetăţeni ucraineni. Aceste diferenţe sunt exacerbate de politicieni ucraineni, care în scopuri pur electorale şi personale au exagerat cu ucrainofonia şi rusofonia. 20 de ani s-au jucat politicienii noştri cu discursurile despre limba rusă şi limba ucraineană. În est se promitea că rusa va deveni a doua limbă de stat, dacă nu chiar prima, în vreme ce politicienii din vest promiteau că limba rusă va fi interzisă. Aţi văzut şi dvs. că acum, după ce s-a schimbat puterea, primul lucru care a fost făcut a fost lichidarea Legii limbilor regionale din 2010, care a fost făcută cu dedicaţie pentru cineva, ştim noi pentru cine.

Între timp, a fost blocată această ­abrogare de preşedintele interimar.

T.B.: Da. Accentuarea problemei lingvistice este artificială. Ucrainenii au nevoie de altceva, în primul rând de o viaţă mai bună, de rezolvarea chestiunilor economice, de dezvoltare. Atât când vorbim de rusofoni, cât şi când ne referim la ucrainofoni, putem spune că toţi aspiră spre UE, fiindcă toţi vor stat de drept, egalitatea în faţa legii şi, în general, standarde europene. Ultimele evenimente demonstrează că poporul ucrainean vrea să aibă dreptul să-şi aleagă drumul pe care să meargă, fără să-i impună nimeni nimic din afară. Pe de altă parte, indiferent de ce se întâmplă, nimeni nu vrea să întrerupă legăturile cu Rusia sau să restrângă drepturile minorităţilor.

Cât de periculoase sunt demonstraţiile care au loc în estul Ucrainei?

T.B.: Aceste demonstraţii sunt artificiale, inspirate din afară. Trebuie să admit că unii dintre demonstranţi poate că nu înţeleg ideea de a merge spre UE, dar acesta nu e un argument.

Relaţiile Ucrainei cu Rusia sunt ­blocate fiindcă Moscova nu recunoaşte actuala putere de la Kiev. Cum vedeţi ieşirea din această situaţie?

T.B.: Nu e vorba despre un blocaj total. Avem ambasade, Vitali Ciurkin, ambasadorul rus la ONU, a spus doar că nu avem relaţii politice. Singura cale de ieşire din impas este, pe de altă parte, reluarea dialogului politic. Nu văd cine are de câştigat din absenţa acestui ­dialog.

Spuneţi că la nivel diplomatic există încă legături, discuţii, negocieri?

T.B.: Nu este vorba despre negocieri propriu-zise, dar anumite discuţii există, schimb de note verbale mai ales.

Rusia a anunţat nu doar că scumpeşte gazul pentru Ucraina, dar şi că ar putea să întrerupă livrările. Cât gaz poate primi în acest moment Ucraina din alte părţi, lăsând la o parte Rusia?

T.B.: De când s-au acutizat relaţiile cu Rusia, Ucraina a micşorat de cinci ori importul de gaz din Rusia. Având în vedere că pentru Rusia gazul este şi un instrument diplomatic, cel puţin din acest punct de vedere acest instrument şi-a pierdut din valoare şi importanţă cel puţin de cinci ori. În ultimii ani, chiar şi fosta putere a făcut multe lucruri pentru a aduce gaz din alte surse prin sistemul revers, din Polonia, Ungaria şi alte ţări.

Şi e suficient pentru Ucraina gazul pe care-l poate cumpăra din Vest?

T.B.: Da, putem compensa ceea ce luam de la Rusia, dat fiind că am redus cantitatea necesară.

Deci Ucraina poate deveni independentă de gazul rusesc?

T.B.: Da. Ucraina extrage anual 17 miliarde de mc, ceea ce înseamnă asigurarea 100 la sută a necesităţilor populaţiei şi 35-40 la sută din necesarul total al ţării. Completăm restul prin importuri din Vest. S-a făcut o modificare importantă în anii trecuţi, populaţia consumă gazul autohton, la un preţ care este mai mic decât cel din import, în vreme ce întreprinderile negociază în mod direct importurile.

Diverse analize vorbesc de mai multă vreme despre predispoziţia Ucrainei la sciziuni interne. Ce credeţi?

T.B.: Nu există condiţii interne pentru destrămarea statului, dar cineva lucrează destul de intens la acest scenariu, dar premise interne nu există.

Adică Rusia.

T.B.: Nu am făcut nici o menţiune în acest sens.

Ce vă aşteptaţi să facă România în continuare?

T.B.: România a răspuns prompt tuturor aşteptărilor, inclusiv prin declaraţiile preşedintelui, prin reacţia Ministerului de Externe, prin poziţia Parlamentului, dar poate mai puţin din partea premierului. De asemenea, ziariştii români au fost foarte eficienţi şi obiectivi când au descris ceea ce se întâmplă în Ucraina şi în jurul ei.

Citește totul despre:

Comentarii

loading...