Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

UDMR aşteaptă Autonomia Ţinutului Secuiesc până în 2012

Sabina Fati 19.10.2010 - 19:47

Ministrul Mediului, Laszlo Borbely, atrage atenţia în contextul dezastrului ecologic din Ungaria că în România există peste 1.000 de situri contaminate, care însă nu ar reprezenta nici un pericol, fiindcă sunt ...

Share

Ministrul Mediului, Laszlo Borbely, atrage atenţia în contextul dezastrului ecologic din Ungaria că în România există peste 1.000 de situri contaminate, care însă nu ar reprezenta nici un pericol, fiindcă sunt monitorizate permanent. În acelaşi timp, Laszlo Borbely, unul dintre cei mai influenţi lideri ai UDMR sugerează că Uniunea rămâne la guvernare doar dacă PDL satisface anumite condiţii, inclusiv intrarea în vigoare a legii regionalizării, prin care regiunile economice primesc autonomii lărgite, miza fiind autonomia Ţinutului Secuiesc.

Care vor fi efectele pe termen lung asupra ecosistemului Dunării după accidentul ecologic din Ungaria?

L.B.: Este extrem de dificil de evaluat care vor fi efectele pe termen lung ale accidentului ecologic din Ungaria asupra ecosistemului Dunării, mai ales în această etapă când încă nu au fost evaluate toate urmările accidentului (concentraţia poluanţilor, cantitatea deversată, perioada de timp, secţiunea afectată a fluviului, bioacumularea în unele compartimente biotice/abiotice). Prin măsurile luate de partea maghiară în zona în care a avut loc accidentul ecologic, calitatea apei fluviului Dunărea la intrarea în ţară nu a fost afectată, apa Dunării este potabilă şi nu există pericol de contaminare pe baza valorilor primite de autorităţile ţării vecine. Acest fapt este susţinut de raportul de analize de calitate a apelor realizat de echipa de specialişti a Administraţiei Naţionale Apele Române.

Ce măsuri vor fi luate de autori­tăţile române astfel încât acci­dente asemănătoare să nu se întâmple şi în România din cauza depozitelor de deşeuri similare cu cele din Ungaria, dar şi în urma exploataţiilor pe bază de cianuri care s-ar mai putea deschide în România

L.B.: Din inventarul privind siturile contaminate, făcut de MMP, a reieşit că avem peste 1.000 în România, dar prin Garda Naţională de Mediu şi autorităţile cu responsabilitate în acest domeniu verificăm şi monitorizăm constant starea acestor situri. Halde similare cu cele din Ungaria există la Oradea (dar fabrica nu funcţionează în acest moment) şi la Tulcea, ambele fiind monitorizate în permanenţă. Ministerul Mediului şi Pădurilor are o hotărâre de guvern pentru închiderea a patru iazuri pentru care ministerul alocă, de la Fondul pentru Mediu, 100 milioane de lei. Noi monitorizăm şi atragem atenţia acolo unde sunt probleme, dar Ministerul Economiei şi companiile sau autorităţile locale, unde este cazul, sunt instituţiile care trebuie să le rezolve.

În ceea ce priveşte iazul de decantare Valea lui Flam, aparţinând SC ALUM Tulcea SA, acesta are activitatea de depunere a deşeurilor industriale nepericuloase sistată, conform H.G. nr. 349/2005. Pentru conformarea la exigenţele europene de protecţie a mediului şi de funcţionare în siguranţă, se va schimba tehnologia de depozitare din depunere lichidă în solidă. Proiectul de schimbare a tehnologiei de depozitare a fost avizat de Comisia Naţională pentru Siguranţa Barajelor, fiind emise avizul, respectiv acordul necesare derulării acestor lucrări. De asemenea, depozitul de deşeuri industriale periculoase al SC CEMTRADE SA. Oradea are termenul de încetare a depunerii lichide 31.12.2006. Şi în acest caz, proiectul de schimbare a tehnologiei de depozitare a fost avizat de Comisia Naţională pentru Siguranţa Barajelor, fiind emise avizul, respectiv acordul necesare derulării acestor lucrări.

Preşedintele UDMR sugera recent că Uniunea ar putea intra în opoziţie. Ce avantaje ar avea dacă ar părăsi barca puterii?

L.B.: Marko Bela a spus doar că deocamdată nu e în interesul nostru să facem această mişcare şi că, dacă vedem că acele prevederi din programul de guvernare cu care am plecat la drum nu se pun în prac­tică, am putea să punem în discuţie eventual retragerea de la guvernare. Este vorba despre mă­suri de relansare, care trebuiau luate încă de astă-vară, dar care încep să fie puse în practică: eliminarea impozitului forfetar şi posibilitatea compensării datoriilor plus sprijinirea investitorilor tineri. Dacă într-o anumită perioadă nu punem în practică aceste lucruri, vom cădea pe gânduri.

Aveţi un termen?

L.B.: Nu, nu ne place să dăm ter­mene. Discutăm aceste lucruri la întâlnirile de luni ale coaliţiei, inclusiv cu termene şi nemulţu­miri, dar nu  ne place să dăm ulti­­matumuri. Oricum, până la sfârşi­tul anului ar trebui să adoptăm  Legea educaţiei într-un fel sau altul, pentru a porni descentralizarea, şi să avem Legea salarizării unice. Noi ne-am asumat faptul că acest guvern este de sacrificiu.

Înţeleg că dacă până la sfârşitul anului nu vor intra în vigoare aceste legi, plus măsurile de repornire a economiei, vă gândiţi să reconsideraţi parteneriatul cu PDL.

L.B.: Da, dar nu neapărat până la sfârşitul anului, depinde cum se derulează lucrurile.

PSD şi PDL vorbesc deja des­pre tratative cu UDMR pentru moţiunea de cenzură pe care
urmează să o depună. Aţi început negocierile?

L.B.: Nu, noi am vrea să ducem la bun sfârşit lucrurile pe care le-am început.

Rămâneţi alături de PDL din fidelitate, fiindcă această calitate pare să rămână singurul atu al UDMR atunci când face alianţe?

L.B.: Nici într-o căsnicie şi nici în­tr-o coaliţie fidelitatea nu e ne­apărat o trăsătură negativă. To­tuşi, fidelitatea noastră nu înseamnă o fidelitate cu orice preţ. Eu cred că totul ar fi mai simplu dacă fiecare şi-ar face treaba. Câteodată pentru unii devine suspect ceva ce funcţionează bine. Eu de exemplu, cheltui un buget dublu faţă de anul trecut, spun asta foarte încet să nu ne audă nimeni.

De unde aveţi un buget dublu?

L.B.: Cei care au fost în 2009 la con­­ducere n-au reuşit să cheltuiască banii din fondul de mediu şi mi-au lăsat zestre 1,2 miliarde de lei pe care-i cheltuiesc eu pe Programul Rabla, care, faţă de 30 de mii de maşini, câte se casau anul trecut, a ajuns la aproape 200 de mii, şi s-au cumpărat 50 de mii de maşini noi. La fel şi Programul Casa Verde, prin care finanţăm panourile de încălzire solară, faţă de care am întâmpinat multe opoziţii, dar care funcţionează: în două luni am plătit 130 de dosare.

Ce a împiedicat până acum UDMR să promoveze legea minorităţilor şi legea regionalizării?

L.B.: Legea minorităţilor este un fel de tabu, la fel cum era acum 15 ani cu inscripţiile bilingve. Acum nimeni nu se mai simte lezat dacă vede plăcuţe şi în română, şi în maghiară.

Adoptarea legii minorităţilor nu era o condiţie pusă de UDMR la intrarea la guvernare?

L.B.: Ba da. E o întârziere şi nu ne place, sper că am ajuns la faza în care se va dezbate în comisii şi se va adopta.

Când?

L.B.: Cât de curând, mai lăsăm o marjă de manevră partenerului de guvernare.

Legea regionalizării este la rândul ei blocată din pricină că partenerii dvs. din Guvern nu vor să accepte ca una dintre regiuni să fie Ţinutul Secuiesc. Ce faceţi?

L.B.: Este, într-adevăr, un blocaj atunci când vorbim concret, de exemplu în cazul celor trei judeţe în care există o pondere semnificativă de etnici maghiari. Sper să se deblocheze şi să nu păţim ca între 2005 şi 2008, fiindcă această prevedere era şi în acel program de guvernare. În orice caz, până în 2012, România trebuie să trimită ceva Uniunii Europene: sau rămâne aşa, cu aceste regiuni supradimensionate şi nefuncţionale, sau schimbă această structură cu regiuni mai mici şi mai flexibile.

Cum explicaţi electoratului UDMR că, deşi aţi stat atâţia ani la guvernare, aproape 15 ani, totuşi nu aţi reuşit să puneţi în practică principalele revendicări ale comunităţii maghiare: cele legate de autonomie?

L.B.: Unele da, altele nu: în edu­caţie am înregistrat un pas înainte şi în legea  învăţă­mân­tului din 1998 şi în cea de acum, inscripţiile bilingve, utilizarea limbii materne în justiţie, folosirea limbii materne în unităţile deconcentrate nu doar în cele administrative. Sunt însă şi alte deziderate pe care într-adevăr nu le-am realizat. Într-adevăr trebuie să vedem până unde putem merge cu acest compromis.

Până unde?

L.B.: Lunile următoare vom decide, fiindcă avem o datorie faţă de comunitatea maghiară, dar şi faţă de toţi cetăţenii României. Cea mai mare satisfacţie pentru mine este că pot fi ministru pentru toţi cetăţenii. Eu, de pildă, am fost recent în judeţul Olt şi oamenii de acolo vor să înregistreze o filială a UDMR. Când i-am întrebat de ce, mi-au spus că noi întotdeauna ne ţinem de cuvânt, că suntem mereu acolo unde se iau deciziile şi de ce să nu fim parteneri.

Vă gândiţi să daţi un premier pentru România?

L.B.: De ce nu. Acum câţiva ani, glumeam că, atunci va fi un premier maghiar în România, când în SUA va fi un preşedinte de culoare.

Când credeţi că va veni momen­tul să aveţi un lider suficient de carismatic pentru a fi acceptat ca preşedinte sau premier?

L.B.: Când va fi pregătită societatea românească. De pildă, atunci când s-a pus problema ca primarul Sibiului, Klaus Johannis, să devină premier, n-am văzut atitudini de respingere. E adevărat că nu e ungur, ci german, dar e clar că mentalitatea oamenilor s-a schimbat.

Laszlo Tokes spunea de curând că actualele partide maghiare nu satisfac cerinţele de auto­nomie ale comunităţii şi a ame­ninţat că va înfiinţa o nouă formaţiune.

L.B.: Laszlo Tokes a fost mulţi ani într-o poziţie foarte comodă în care nu a avut nici un fel de răspunderi de ordin politic sau executiv şi îi este foarte simplu să dea verdicte. A intrat în politica mare, în Parlamentul European pe listele UDMR şi nu ştie cum este să negociezi în mod concret. Oricum, cetăţenii de etnie maghiară sunt mai înţelepţi decât politicienii şi ei nu vor accepta fragmentarea comunităţii.

Aţi eliminat din programul UDMR dezideratele privind autonomia teritorială, locală?

L.B.: Nicidecum. Nu sunt de acord însă cu cei care cred că e de ajuns să proclami autonomia sau să spui că vrei, iar lucrul acesta se şi realizează. Din 1993 avem în programul nostru diferitele forme de autonomie, şi nu numai că nu am renunţat la ele, dar am şi făcut  câţiva paşi, inclusiv prin legea minorităţilor, care va fi votată de Parlament. Nu ştiu când, dar va fi votată. Totuşi, noi singuri, fără aliaţi, nu putem.

Există din când în când orga­nizaţii sau persoane din Transilvania care vorbesc despre autonomie

L.B.: Există de multă vreme astfel de luări de poziţii şi nu înţeleg enervarea unora. În România expresia regionalismului este bine cuantificabilă. Noi credem că trebuie adusă decizia cât mai aproape de cetăţean, deci o descentralizare reală şi apoi se poate gândi o autonomie, de tipul celei care există şi în alte state ale UE.

Vă gândiţi la autonomia Ţinutului Secuiesc sau la autonomia Transilvaniei?

L.B.: În primul rând, dacă vorbim de regiuni economice, România trebuie să accepte că există anumite regiuni istorice cu tradiţii in­clusiv economice, cum e şi Muntenia, şi atunci te poţi gândi să dai anumite prerogative adminis­trative în care să fie parlament regional sau consiliul regional, care preia din atribuţiile statului centralizat şi le rezolvă cum se întâmplă şi în alte ţări. Acest lucru nu înseamnă federalizarea României, ci o putere mai mare dată unor regiuni istorice sau economice.

Ar fi mai utilă o regionalizare pe criterii economice sau una pe criterii istorice?

L.B.: În această fază, România trebuie să ia o decizie privind regiuniile economice, care să aibă şi atribuţii administrative, plus anumite atribuţii suplimentare în zonele în care există minorităţi consistente, iar acest lucru ar rezolva problemele. Nu e dificil şi nu e un subiect despre care să nu putem vorbi.

Nu vă interesează o autonomie a Transilvaniei?

L.B.: E de discutat, acum ne concentrăm asupra autonomiei Ţinutului Secuiesc, care ar deveni efectivă prin Legea minorităţilor, care oferă o autonomie culturală şi prin Legea regionalizării, care se face pe criterii economice.

Până când vă aşteptaţi să fie pusă în practică această autonomie?

L.B.: Până în 2012, fiindcă UE începe noul aranjament bugetar din 2014 şi trebuie să facem până atunci toate demersurile pentru a absorbi fondurile care se dau în acest sens.

Înseamnă că nu veţi renunţa la regiunea Ţinutului Secuiesc din actualul proiect de lege a
regionalizării?

L.B.: Nu.

Există posibilitatea să treceţi în opoziţie, din cauza presiunilor din UDMR sau din interiorul comunităţii maghiare?

L.B.: Dacă vom trece în opoziţie nu trecem din cauza presiunilor, ci pe baza unei analize.

Anul viitor se anunţă o schimbare la vârf în UDMR, în cazul în care Marko Bela se retrage, vă gândiţi să candidaţi?

L.B.: În momentul de faţă nu mă gândesc la această variantă, fiin­dică nici dl. Marko încă nu a spus dacă va candida. Ceea ce pot spune este că eu aş dori un regulament care să permită o consultare mai largă înainte de a lua decizii şi la o apropiere mai mare de primari.

De ce credeţi că Roşia Montana Gold Corporation ar vrea cu atâta tenacitate să-i convingă pe ziarişti despre efectele inofensive ale cianurilor asupra mediului?

L.B.: Pentru că vor să primească certificatul de mediu.

Care sunt şansele?

L.B.: Legislaţia noastră a preluat standardele europene care cer aplicarea „celor mai bune practici". Am avut întâlniri cu comisarul de mediu şi chiar dacă există rezoluţia Parlamentului European privind interzicerea folosirii cianurilor, Comisia a hotărât că această hotărâre nu poate fi aplicată până nu se descoperă metode mai bune. Şi în alte state din UE sunt mine de aur care folosesc cianurile, nu e interzis, nu înseamnă că nu trebuie să sufli şi în iaurt.

Deci, e posibil ca Roşia Montana Gold Corporation să primească certificat de mediu. S-au făcut presiuni asupra dvs.?

L.B.: Nu. M-au întrebat doar colegii în ce stadiu se află situaţia.

Care a fost raţiunea menţionării Roşia Montana Gold Corporation în programul de guvernare?

L.B.: Credeţi că există vreo ţară în lume care are 300 de tone de aur, 1600 de tone de argint şi nu se gândeşte să le valorifice? În ce mod le valorifică, cum, în ce fel, cu cine etc toate acestea se pot discuta. Eu ca ministrul mediului pot doar să aplic legislaţia.

Pentru 12 miliarde, cât se pare că valorează aurul de la Roşia Montana, merită să fie răscolit tot muntele?

L.B.: Zona aceea este poluată şi acum. Ministrul suedez al mediului m-a invitat să văd cum funcţionează o astfel de mină pe bază de cianuri: sunt sisteme închise, e şi acolo munte, dar sistemul e ermetic şi monitorizat 24 de ore din 24, iar în final apele care se deversează în lac nu mai au nici o urmă de cianură. Deci se poate. 

"Din inventarul privind siturile contaminate a reieşit că avem în România peste 1000 , dar prin garda de mediu le verificăm şi monitorizăm constant."

"Te poţi gândi să dai prerogative administrative unor regiuni istorice cu tradiţii economice, care preia din atribuţiile statului centralizat. Acest lucru nu înseamnă federalizarea României, ci o putere mai mare dată unor regiuni istorice sau economice."

 

CV: Laszlo Borbely (56 de ani)

2009 - ministrul Mediului si Pădurilor

2007-2008 - Ministru, Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor

2004-2007 - Ministru delegat, Ministerul Transporturilor

1996-2000 - Secretar de stat, Ministerul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului

1990-1996 - Deputat UDMR, Parlamentul României

1979-1990 - Economist, Tg.Mureş

1990-1994 - Preşedinte Filiala Judeţeană Mureş, UDMR

1998-2008 - Vicepreşedinte Executiv UDMR

2000-2005 - Preşedintele Consiliului Teritorial UDMR Mureş

Citește totul despre:

Comentarii

loading...