Profesorul Kuni Miyake, președintele Institutului de Politică Externă de la Tokyo, explică de ce China și Rusia nu pot fi aliați strategici | INTERVIU

Sabina Fati Actualizat: 19.10.2017 - 11:25

Profesorul Kuni Miyake, președintele Institutului de Politică Externă din Tokio, explică pentru „România liberă” de ce Rusia își va menține interesul față de estul Europei și de ce o alianță Rusia-China, considerată de mulți experți periculoasă, nu poate fi în niciun caz strategică: „Cele două vechi imperii pot coopera între ele, mai ales atunci când vine vorba de rivalitatea sau confruntarea lor cu Statele Unite.

Share

Profesorul Kuni Miyake, președintele Institutului de Politică Externă din Tokio, explică pentru „România liberă” de ce Rusia își va menține interesul față de estul Europei și de ce o alianță Rusia-China, considerată de mulți experți periculoasă, nu poate fi în niciun caz strategică:

„Cele două vechi imperii pot coopera între ele, mai ales atunci când vine vorba de rivalitatea sau confruntarea lor cu Statele Unite. Deși obiectivele lor strategice sunt în cele din urmă diferite, ar putea fi nevoite să se ajute tactic reciproc pentru moment. Dacă una dintre ele consideră însă că poate face o înțelegere cu SUA, nu va ezita să submineze interesele celeilalte. În acest sens, relațiile Rusia-China sunt practic tactice, convenabile, dar niciodată strategice.”

Profesorul Kuni Miyake, președintele Institutului de Politică Externă din Tokio, este așteptat la sfârșitul acestei săptămâni la Institutul Diplomatic din București, unde va susține conferința „Un mega vid de putere în Orientul Îndepărtat și implicațiile sale globale”.

RL: Președintele american, Donald Trump, și premierul japonez, Shinzo Abe, au confirmat recent „apropiata și permanenta cooperare” a celor două state în fața Coreii de Nord, care a lansat o rachetă pe deasupra Japoniei și a testat pentru a șasea oară arme nucleare. Cât de periculoasă e Coreea de Nord?
K.M.:
Cel mai periculos lucru este „eroarea” sau „calculul greșit”. Câtă vreme jucătorii importanți din zonă se comportă rațional, șansele unui nou război ar fi foarte mici. Americanii doar vorbesc despre opțiunile militare când ei sau aliații lor sunt „amenințați”, în vreme ce Coreea de Sud nu-și dorește un război fiindcă ar avea prea mult de pierdut, iar China nu e gata să renunțe la Coreea de Nord, care este un stat-tampon. Doar un „calcul greșit” ar putea schimba situația actuală de descurajare mutuală.

Coreea de Nord nu-și dorește un război, dar atunci ce urmărește?
Coreea de Nord, într-adevăr nu vrea să declanșeze un război. Phenianul dezvoltă arme nucleare din simplul motiv că vrea să încheie un tratat cu Statele Unite de pe poziții de forță. Coreea de Nord ar putea, însă, declanșa un război regional doar dacă vor calcula greșit mutările trupelor militare sau acțiunile administrației Trump.

În ultima perioadă, crizele regionale au dus la o nouă cursă a înarmărilor și la apariția unor noi hegemonii. Este posibil ca această situație să ducă spre un nou război major?
Coreea de Nord cu toate că a creat o criză, nu va duce spre un război major. În Orientul Îndepărtat, adevărata întrebare este cât de departe vrea China să-și extindă influența și cum va reacționa Washingtonul față de amenințările potențiale cărora trebuie să le facă față aliații SUA din această zonă. Pe de altă parte, China și-ar dori să înlăture și ultima prezență americană din apropierea ei și în general din Orientul Îndepărtat. Dar Beijingul vrea să câștige teren fără să folosească forța, determinând cumva plecarea voluntară a Statelor Unite din Pacificul de Vest. Deci un nou război este puțin probabil, dar un nou și lung război rece între China și SUA a început deja.

Occidentul se confruntă de mai multă vreme cu terorismul. Cum vedeți finalul acestei confruntări?
Dacă vorbim despre jihad, acest război împotriva Vestului va continua aproape pentru totdeauna, indiferent de formele sau denumirile pe care le va lua. Este parte a confruntării permanente dintre Europa și Orientul Mijlociu care durează de secole.

În același timp, Rusia vrea să-și extindă influența în Europa de Est. NATO încearcă să o blocheze, înarmând regiunea. Credeți că și în acest caz va fi vorba despre confruntare nesfârșită?
Este un război lung și tăcut de uzură cu Rusia. Moscova va continua să încerce să recupereze ceea ce crede că a pierdut în 1991. Statele est-europene nu vor permite acest lucru, dar actualii lideri de la Moscova vor urmări acest scop atâta timp cât vor supraviețui din punct de vedere politic.

Credeți că Statele Unite ar putea să-i ofere Rusiei opțiuni diplomatice în Asia, inclusiv pentru a reduce înțelegerile Moscova-Beijing? Un angajament mai serios al Moscovei în Orientul Îndepărtat ar putea să ducă la o scădere a interesului Rusiei față de Europa?
Cu toate că este parte din regiunea Asiei de Nord-Est, prioritatea strategică a Rusiei rămâne încă securizarea ei în fața NATO și rivalitatea cu SUA. Opțiunea pivotului asiatic este pentru Moscova importantă, dar rămâne doar unul dintre obiectivele ei de mai mică însemnătate.

Moscova pare tot mai interesată să dezvolte relațiile cu Tokio, căutând să extragă atât beneficii economice, dar și să evadeze din relativa izolare care a urmat după anexarea Crimeei în 2014. Cu toate acestea Rusia nu a dat niciun semn că ar fi gata spre un compromis în ceea ce privește statutul celor patru insule din arhipelagul Kurile, ocupate de Rusia, dar revendicate de Japonia. Ce speră Japonia să obțină din noile relații cu Rusia?
În mod oficial, Japonia vrea să încheie un tratat de pace cu Rusia după ce rezolvă problema teritorială care există între cele două națiuni. Date fiind schimbările geopolitice rapide din Orientul Îndepărtat, este în interesul Japoniei să continue dialogul cu Rusia. Japonia nu este, însă, atât de naivă să creadă că problemele teritoriale vor fi rezolvate.

Japonia consideră crucială investiția în scutul antirachetă menită să o apere de rachetele nord-coreene. În schimb Rusia interpretează investiția japoneză, făcută în colaborare cu SUA, ca parte din eforturile americanilor de a-și întări capabilitățile de acest fel din jurul granițelor Rusiei. Cum vedeți balanța de putere din această regiune?
În această perioadă trupele rusești dislocate în regiune ajung la 80.000, față de 300.000 în anii ’80. Scutul antirachetă este pe de altă parte o măsură neagresivă de a face față potențialului nuclear care vine nu doar din Rusia sau Coreea de Nord, ci și din China. Scutul japonez antirachetă nu va schimba în mod dramatic balanța de putere din regiune.

Peisajul geopolitic din nord-estul Asiei este în schimbare, așa cum ați spus. Modernizarea militară rapidă a Chinei are loc în paralel cu presiunile sale expansioniste în Marea Chinei. Cum este afectată regiunea de această creștere și influență a Chinei?
Vecinii Chinei sunt foarte îngrijorați parțial din cauză că Beijingul tinde să trateze aceste națiuni ca pe niște “națiuni mici”, care se presupune că nu vor avea curajul să se confrunte cu “un mare stat cum este China”. Pe de altă parte, vecinii Chinei nu știu până unde vrea Beijingul să-și extindă influența economică și militară, în special vis-a vis de aceste “mici” națiuni.

Deci puterea Chinei este în creștere, în vreme ce își aliniază politicile de securitate cu Rusia. E posibilă o alianță serioasă între cele două?
Relațiile China-Rusia sunt ambivalente. Cele două nu sunt aliați strategici și pot fi cel mult parteneri tactici. Acestea fiind zise, cele două vechi imperii pot coopera între ele, mai ales atunci când vine vorba de rivalitatea sau confruntarea lor cu Statele Unite. Deși obiectivele lor strategice sunt în cele din urmă diferite, ar putea fi nevoite să se ajute tactic reciproc pentru moment. Dacă una dintre ele consideră însă că poate face o înțelegere cu SUA, nu va ezita să submineze interesele celeilalte. În acest sens, relațiile Rusia-China sunt practic tactice, convenabile, dar niciodată strategice.

 

Consultă ziarul complet în format .pdf AICI

Citește totul despre:

Comentarii

loading...
Loading...
loading...