Unul dintre marii prieteni ai lui Mihai Eminescu, Ioan Slavici, el insusi scriitor exceptional, s-a nascut pe 18 ianuarie 1848, la Siria, judetul Arad, fiind al doilea copil al cojocarului Sava Slavici si al Elenei, nascuta Borlea. Pana in 1869, a dus o viata lipsita de evenimente majore. In acest an, isi incepe serviciul militar la Viena, urmand si Facultatea de Drept. Acum se imprieteneste pentru toata viata cu Eminescu, student si el in capitala Imperiului Habsburgic.
Ioan Slavici vorbea cursiv limbile germana si maghiara. Mai tanarul sau prieten l-a indemnat sa scrie literatura in romaneste. In 1871, Slavici debuteaza la “Convorbiri literare” cu comedia “Fata de birau”. In vara aceluiasi an, impreuna cu Eminescu, organizeaza serbarea pan-romaneasca la Manastirea Putna. Pe atunci, Bucovina se afla sub stapanirea Imperiului Habsburgic. In 1874, se stabileste la Bucuresti. In 1884, infiinteaza la Sibiu ziarul “Tribuna”, unde va veni si George Cosbuc. In anul urmator, din pricina unor articole in care revendica drepturile romanilor, e inchis de autoritatile maghiare, dar Curtea cu Juri il elibereaza. In 1886, se casatoreste, la Sibiu, cu Eleonora Tanasescu. In urma unui proces de presa, e condamnat la trei zile inchisoare. In 1888, este condamnat de Curtea cu Juri din Cluj la un an de inchisoare, incepandu-si detentia la Vat (Ungaria). Abia la 10 iulie 1889 iese din penitenciar. In 1890 se intoarce la Bucuresti si devine profesor la Azilul “Elena Doamna”. In 1892 devine cetatean roman.
In 1914, conduce ziarul filogerman “Ziua”, in care militeaza pentru neutralitatea Romaniei in primul razboi mondial. In 1916, este arestat si inchis la Fortul Domnesti, apoi la hotelul “Luvru”. In timpul ocupatiei germane, scrie articole de orientare progermana. In 1919, la incheierea pacii si intoarcerea din Moldova a regelui Ferdinand si a guvernului, Slavici e din nou arestat, judecat si condamnat la cinci ani de inchisoare, dar eliberat in acelasi an. Totusi, din pricina convingerilor sale filogermane, este privit de cei din jur cu ostilitate. In 1925, bolnav si obosit de viata agitata, se refugiaza la o fiica a sa, care locuia la Panciu. La 17 august se stinge din viata, fiind inmormantat la Schitul Brazi. Gala Galaction rosteste cuvantul de ramas-bun.
