Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Nişa României: agricultura eco

Sabina Fati 04.07.2011 - 20:17

Călin Georgescu a ajuns pe lista scurtă a tehnocraţilor care ar putea ocupa funcţia de premier, după ce a coordonat Strategia României pentru Dezvoltare Durabilă. Georgescu este de părere că România poate supravieţui doar ...

Share

Călin Georgescu a ajuns pe lista scurtă a tehnocraţilor care ar putea ocupa funcţia de premier, după ce a coordonat Strategia României pentru Dezvoltare Durabilă. Georgescu este de părere că România poate supravieţui doar dacă reuşeşte să-şi găsească nişa potrivită, iar din punctul său de vedere agricultura eco este cea mai potrivită, în condiţiile în care statele occidentale dezvoltate şi-au distrus pământul cu chimicale, iar cerinţele pentru produse ecologice vor fi tot mai mari pe piaţa internaţională. 

România a ieşit cu greu din recesiune, când vă aşteptaţi să iasă din criză?

C.G.: Eu aş spune că România nu a ieşit nici din recesiune şi nici din criză, dar îi lipseşte un ideal comun. Sub cele două etichete s-a ascuns neputinţa noastră de a  folosi raţional resursele naturale şi umane ale ţării. La câte sunt de făcut, în România n-ar trebui să existe şomaj.

În condiţiile în care aproape toate statele europene au fost afectate de criză, se poate oare spune că România se află într-o situaţie nefericită doar din cauză că nu este bine administrată?

C.G.: Este criza mondială, dar este şi slaba gestiune. Ambele au concurat.

Şi când credeţi că se va putea spune că România a depăşit criza?

C.G.: În momentul în care vom şti încotro mergem.

Care au fost marile greşeli ale Guvernului înainte, de la începutul crizei până acum?

C.G.: În primul rând, nu au fost anticipate consecinţele slăbiciunilor structurale, iar în al doilea rând nu se poate face reformă în nici o ţară cu o populaţie nemulţumită. Pentru a ajunge la un obiectiv necesar ar trebui să existe întelegere şi sprijin din partea cetăţenilor.

Cum ar putea Guvernul să atragă de partea sa populaţia acum, după ce a tăiat salarii şi în condiţiile în care ţara se află încă în plină criză?

C.G.: Din această ecuaţie lipseşte încrederea.

Potrivit sondajelor încrederea în guvern se află printre cotele cele mai mici din ultimii ani?

C.G.: Nu ştiu în ce măsură sondajele sunt relevante şi nici statisticile nu sunt adesea concludente. Eu mă uit după semne că ţara se dezvoltă, dacă se fac investiţii în educaţie, unde se duc banii, cum arată lumea de pe stradă, cât de senini şi demni sunt oamenii. În ţara mea lucrurile nu merg bine.

Vreţi să spuneţi că oamenii nu merg senini pe stradă?

C.G.: Demnitate în adevăratul sens al cuvântului ţine şi de încrederea în viitoare. La noi toată lumea este preocupată doar de ziua de mâine. Mai grav este că şi politicienii par a se concentra doar pe orizontul imediat, într-o viziune limitată. Acesta e cel mai mare necaz - orizontul mic.

Poate pentru că după intrarea în UE şi NATO politicienii nu au mai găsit un scop major pentru România?

C.G.: S-a greşit când s-a considerat că o dată cu intrarea în UE şi NATO ne-am încheiat treaba. Aderarea trebuie văzută şi ca mijloc pentru dezvoltarea noastră ca ţară. Apartenenţa la un club se-lect ne oferă posibilitatea de a  urmări priorităţile naţionale în acord cu aliaţii şi partenerii de azi.

Şi care ar fi primele cinci priorităţi pe care ar trebui să le urmărească România?

C.G.: În primul rând, e nevoie de reguli simple, pe înţelesul tuturor; în al doilea rând, legile să fie aplicate de instituţii credibile şi oameni competenţi; în al treilea rând,  taxele şi impozitele să fie suportabile pentru a permite clasei mijlocii să se dezvolte; în al patrulea rând, o politică monetară sigură, stabilă şi puternică; în al cincilea rând, cu toţii ne dorim o ţară curată şi îngrijită. Acestea ar fi reperele unei strategii într-o pagină. Independenţa unei tari se verifică şi prin capacitatea de a-şi finanţa propria dezvoltare.

În acest sens, credeţi că împrumutul de 20 miliarde de euro luat de România de la FMI, UE şi Banca Mondială ar fi putut fi evitat?

C.G.: Atunci când iei un împrumut trebuie să respecţi trei principii; 1) condiţiile împrumutului să fie convenabile; 2) să ştii dacă poţi da înapoi banii şi 3) să ştii exact în ce investeşti banii împrumutaţi.

Credeţi că Guvernul nu ştia condiţiile împrumutului de 20 miliarde de euro?

C.G.: Nu ştiu cine ar fi în măsură să răspunda la aceste trei chestiuni.

Există pericolul ca România să nu poată da banii înapoi?

C.G.: Am îndoieli serioase.

De ce?

C.G.: Păi cu ce, de unde? Ce produce România în acest moment? Datoria publică externă  s-a triplat în ultimii ani. Oricum, vă mai trebuie să facem împrumuturi pentru modernizarea infrastructurii, dar pentru aceasta trebuie să le demonstrăm celor care ne creditează că nu suntem în situaţia Greciei. Întrebarea care se pune este cu ce suntem competitivi pe piaţa internaţională. Inainte de toate, trebuie să-ţi cunoşti nişa în care poţi excela.

Şi care e nişa României?

C.G.: Asta va decide piaţa, dar trebuie să începem de undeva. Aş spune că agricultura este o şansă, mai cu seamă că în acest moment specialiştii sunt îngrijoraţi de ceea ce ar putea să urmeze: o criză a hranei şi a apei. Ţările care au viziune şi gândesc pe următorii 50 de ani se întreabă deja cât de pregătite sunt pentru a-i face faţă. Atunci când ştii că ai o nişă formidabilă - cel mai bun sol din Europa - şi nu faci nimic, atunci înseamnă că ai o problemă serioasă. În această situaţie se află România.

După ce fostul premier Petre Roman a pierdut pariul cu agricultura acum 20 de ani, nimeni nu şi-a mai încercat norocul. Cum poate fi trasformat un eşec într-un succes?

C.G.: 45 la sută din populaţia României trăieşte în mediul rural.

Este în general o populaţie îmbătrânită şi săracă.

C.G.: Lucrurile se pot schimba. Putem transforma slăbiciunea în tărie. Peste 30 la sută din populaţie lucrează în agricultură, dar veniturile în PIB din acest domeniu sunt foarte mici: în jur de 8 la sută. Ideea ar fi să multiplici veniturile din agricultură prin modernizare şi stimularea spiritului întreprinzător. În viziunea pe care România nu o are încă, ţara ar trebui să se caleze pe priorităţile lumii: 1) hrană şi apă; 2) energie şi 3) protecţia mediului. Strategii României ar trebui să ştie cum poate ţara să-şi tragă spuza pe turta ei.

Dacă aţi fi premierul României ce aţi face în această privinţă?

C.G.: În situaţia ipotetică pe care o pomeniţi aş apela la cei mai capabili oameni din România.

Şi ce-aţi face cu agricultura, cum aţi transforma acest sector înapoiat în motorul dezvoltării ţării?

C.G.: E foarte simplu: avem nevoie nu doar de 5 baroni în agricultură, ci de zeci de mii de fermieri bine pregătiţi şi ajutaţi să producă nu numai pentru ei şi pentru familiile lor dar şi pentru piaţă, în condiţii de competitivitate.

De unde scoateţi 50 de mii de fermieri bine pregătiţi?

C.G.: Ei există, iar alţii pot fi formati în 2-3 ani. Mai este un lucru esenţial: România în ultimii 100 de ani a avut patru reforme agrare şi toate au dus la fragmentarea proprietăţii asupra pământului. Românii nu mai ştiu să lucreze împreună, fiindcă nu avem proiecte viabile de asociere voluntară.

Din cauză că oamenii îşi aduc aminte de perioada comunistă şi de Cooperativele Agricole de Producţie.

C.G.: Au dreptate. Dar aici este vorba de forme de asociere modernă, bazată pe respectul deplin al proprietăţii private, care au demonstrat în Occident că lucrând împreună poţi avea mai mult succes.

În strategia pe termen lung a României ar trebui inclusă şi recuperarea Moldovei?

C.G.: Republica Moldova trebuie inclusă în orice proiect de viitor al Uniunii Europene. Ar trebui să vedem însă clar ce mij-loa-ce avem pentru a sprijini efec-tiv aspiraţiile europene ale Chişinăului.

Cum ar trebui să arate Guvernul care să facă noi reforme agricole, fiscale şi proiecte pe termen lung?

C.G.: Orice guvernare viitoare trebuie să fie bazată mai mult pe profesionalism, cu oameni bine pregătită şi impecabili din punct de vedere moral.

Un Guvern politic?

C.G.: Nu exclud că pot exista politicieni bine pregătiţi profesional, dar indiferent de unde provin ar fi obligatoriu ca ei să se întâlnească pe axa interesului naţional.

Când vorbiţi despre interesul naţional la ce vă gândiţi?

C.G.: Să apărăm ce avem şi să recuperăm ce se poate din ceea ce ni se cuvine ca prestigiu şi demnitate naţională.

Ce are de apărat România?

C.G.: Propriul viitor. De exemplu, în ultimii 20 de ani am ratat acumularea unui capital naţional solid. Cel mai important din punct de vedere economic este să punem în valoare avantajele reale pe care le are România prin întărirea capitalului naţional, a proprietăţii private, sprijinirea antreprenoriatului atât la oraşe, cât şi la sate, găsirea modelului propriu de dezvoltare conform cerinţelor secolului XXI.

V-aţi gândit să intraţi în politică?

C.G.: Nu trebuie să fii neapărat membru de partid ca să faci politică. Eu mă consider un om care e interesat de politică şi de viitorul ţării sale.

Primul ministru vă cere vreodată sfatul?

C.G.: Nu, nu s-a întâmplat niciodată.

Vi s-a propus vreodată vreun fotoliu guvernamental?

C.G.: Nu.

De când îl cunoaşteţi pe Traian Băsescu?

C.G.: Eu n-am spus că îl cunosc.

Deci nu îl cunoaşteţi?

C.G.: Îl cunosc ca orice român.

Nu v-aţi întâlnit cu preşedintele Băsescu niciodată?

C.G.: Eu m-am văzut cu mai multi oameni politici importanti, dar toate aceste intalnici au avut loc la solicitarea dumnealor. De aceea ei trebuie să confirme sau să infirme dacă m-am văzut sau nu cu ei.

Aţi spus că nu aţi primit nici o ofertă de a face parte din executiv, dar v-ar interesa?

C.G.: Sunt mulţi români, printre care mă număr şi eu, care sunt gata să-şi slujească ţara cu profesionalism. Deci aş face-o oricând, dar nu în orice condiţii.

Cum ar trebui să arate echipa guvernamentală pentru a fi eficientă?

C.G.: Întrebarea merge prea departe. Totuşi, pentru început, trebuie să-i ai alături pe cei mai buni.

E destul de greu să faci concursuri pentru a vedea cine ar fi cei mai buni miniştri.

C.G.: Oamenii de valoare se ştiu. Atunci când ai nevoie de cel mai bun violonist, ştii exact unde să cauţi. Aşa e şi în celelalte cazuri. România are mii de astfel de modele de care are nevoie pentru a putea deveni cu adevărat competitivă cu celelalte state.

Actualul guvern are modele?

C.G.: Nu vreau eu să judec guvernul. Se vorbeşte mult despre performanţele sale. Ce pot spune eu în plus ?

Cum pot fi puse în aplicare cele cinci priorităţi ale României despre care vorbeaţi la început?

C.G.: Există  Strategia României pentru Dezvoltare Durabilă orizont 2030, cu ţinte intermediare pentru 2013 şi 2020. Ea este aprobată de Guvernul român în noiembrie 2008. Preşedintele României a participat la lansarea proiectului. Este documentul după care România este judecată la Bruxelles, fiind o obligaţie asumată de toate statele membre ale Uniunii Europene în 2007.

Aţi coordonat această strategie, care a rămas pe hârtie. Ce lipseşte pentru fi pusă în practică?

C.G.: Voinţa politică, deşi ambiţiile UE sunt şi ale României.  În urma crizei, măsurile de redresare pe termen scurt  trebuie sa fie compatibile cu obiectivele strategice pe termen lung. Nu invers, cum se face în România. Sigur, după trei ani este nevoie de o ajustare şi actualizare a Strategiei şi o corelare mai strânsă cu priorităţile noului document pragramatic al UE, intitulat „Europa 2020".

Care e capitolul la care România este rămasă cel mai mult în urmă?

C.G.: La noi încă nu se înţelege că printre priorităţile lumii în acest moment se afla investiţiile în resursa umană şi în ştiinţă. Cum poate da România soluţii la situaţia de criză câtă vreme desfiinţează cercetarea? Cum poţi lua decizii politice fără să-i consulţi pe specialişti, pe oamenii de ştiinţă? E primul lucru pe care ar trebui să-l facă un lider. De ce decidenţii nu cer niciodată expertiza Academiei Române? Eu cred în geniul creator al poporului român. Nu suntem toţi hoţi şi leneşi. Poate am fost doar prost conduşi.

De unde ar putea atrage România investiţii, în condiţii de criză?

C.G.: Din proiecte mari.

Daţi-mi două exemple.

C.G.: Hrana şi comerţul pe mare, în condiţiile în care avem cel mai promiţător port la Marea Neagră. Dacă vrei să vezi cum merge economia României, te duci în portul Constanţa. Acolo danele sunt goale, iar în cele câteva care sunt active vezi numai lemn brut şi fier vechi. Obţinerea de valoare adăgată din ce în ce mai mare cu un consum de resurse din ce în ce mai mic este soluţia. Cine valorifică optim resursele umane şi naturale stăpâneşte viitorul. Noi le avem, dar nu ştim încă sa le folosim cum trebuie.

În această cheie, cum ar trebui să fie relaţiile cu Rusia, în aşa fel încât România să nu mai plătească cel mai scump preţ din Europa pentru gazul importat?

C.G.: Orice ţară mică trebuie să aibă relaţii foarte bune cu toate ţările mari, deci şi cu Rusia. Este o condiţie esenţială pentru securitatea şi prosperitatea viitoare. Vrem să devenim o ţară fruntaşă din punct de vedere al hranei bio? Putem să o facem. Aceasta este o nişă a noastră de care puţine alte ţări mai dispun.

De ce?

C.G.: Sunt ţări în vestul Europei, puternice şi bogate, care nu mai pot avea niciodată, orice fonduri ar investi, capacitatea biologică productivă a solului pe care o are România.  

-------------------------

CV Călin Georgescu, 49 de ani

2000-prezent/Director executiv al Centrului Naţional pentru Dezvoltare Durabilă din România.

2010-prezent/Raportor special ONU pentru efectele adverse ale transportului de produse şi deşeuri toxice şi periculoase asupra realizării drepturilor omului; Reprezentant pentru România al Comitetului Naţional al Programului Naţiunilor Unite pentru Mediu (UNEP); Preşedintele Consiliului de conducere al Centrului European de Suport pentru Clubul de la Roma din Viena;  Secretar General al Asociaţiei Române pentru Clubul de la Roma (ARCoR)

1999/Doctorat în pedologie la Institutul Agronomic Bucureşti.

2004-2005/Director al Direcţiei pentru Organizaţii Economice Internaţionale, Ministerul de Externe.

1996-2008/Conduce proiectul Agenda Locală 21, o strategie pentru dezvoltarea infrastructurii locale, începută de Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare în 1992.

1997-1998/Secretar general al Ministerului Mediului.

1993-1994/Participă la programul britanic privind politicile de mediu.

1992/Consilier la Ministerul Mediului.

1986-1991/Agronom.

1986/Institutul Agronomic Bucureşti.

Citește totul despre:

Comentarii

loading...