Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Marchiza Tracy Worcester: Smithfield v-a poluat si v-a gonit fermierii

Andreea Pocotila 02.02.2012 - 15:51

Sunteţi soţia unui marchiz, sunteţi activist de mediu, fostă actriţă, fost fotomodel. Când şi cum şi-au făcut loc porcii în viaţa dumneavoastră? Cred că în capitalism oamenii se ...

Share

Sunteţi soţia unui marchiz, sunteţi activist de mediu, fostă actriţă, fost fotomodel. Când şi cum şi-au făcut loc porcii în viaţa dumneavoastră?

Cred că în capitalism oamenii se întreabă zi de zi ce vor face cu vieţile lor, cum vor face bani. Aşa că şi eu am trecut printr-o serie de joburi, fie că a fost vorba de modelling, de istoria artei, de actorie. Aveam griji legate de cum să-mi plătesc ipoteca la casă. Dar apoi l-am cunoscut pe actualul meu soţ, marchizul de Worcester. Şi el deja avea o casă, putea plăti facturile, aşa că eram liberă. Şi m-am întrebat: <> Şi îmi pasă de ecologie. Îmi pasă de calitatea vieţilor noastre. Şi văd atât de multe probleme în fiecare domeniu. Văd cum capitalismul îi opreşte pe oameni să fie umani cu adevărat şi îi face competitivi. Acest cuvânt -„competiţie“ – trebuie demascat pentru impactul său urât, inuman, pe care îl are asupra vieţilor noastre. Aşa că am început să lucrez cu diverse organizaţii de mediu, abordând, separat, probleme precum poluarea, mineritul, efectul de seră.

Şi cum v-aţi decis să faceţi un documentar despre porci?

Ceea ce mâncăm necesită cea mai mare atenţie şi este nevoie ca mâncarea noastră să iasă de sub spectrul competiţiei. În sensul că trebuie să mâncăm sănătos şi să provină de la fermieri care ştiu să-şi îngrijească terenurile şi animalele, care nu poluează sursele de apă şi produc mâncare sănătoasă. În Marea Britanie avem cea mai mare rată de obezitate din Europa, în timp ce România are cea mai scăzută rată. Motivul: mulţi dintre voi încă mai sunteţi hrăniţi cu produse de la ţară.

Spuneţi în documentar că marii producători de carne de porc, cum ar fi Smithfield, au cunoscut o dezvoltare rapidă în România. Cum au reuşit acest lucru?

O să vă dau un citat din Nicholas Taubman, fostul ambasador al Statelor Unite în România: „Accesul este vital. Este extrem de dificil să faci afaceri în România, dacă nu cunoşti pe cineva ca premierul sau pe cineva din cabinetul premierului, care să poată să le spună celor vizaţi ce trebuie să facă“.

Motivaţia guvernului este că România are nevoie de investiţii. Nu sunteţi de acord?


Guvernul român a avut un argument care, cel puţin teoretic, stătea în picioare: piaţa voastră era invadată de carne de porc foarte ieftină de la multinaţionale din afară, din Germania, Polonia, Ungaria, Danemarca, Olanda. Aşa că guvernul vostru s-a gândit, aşa cum a făcut-o şi guvernul polonez, iniţial, că este mai bine să aveţi o mare companie aici, aşa măcar se vor crea locuri de muncă şi România chiar va exporta, în loc să fie invadată de importuri. Dar problema a fost, ca şi în Polonia, că investiţia i-a eliminat pe fermieri locali. Ceea ce este chiar mai rău decât să imporţi carnea, pentru că rămâi şi cu deşeurile. Bobby Kennedy a spus în documentarul meu că nu poţi produce carne de porc la scară largă mai ieftină decât cea produsă de ferme mici fără să încalci legea. Deşi sunt legi în România şi la nivelul UE, aceste companii găsesc modalităţi să le evite. Şi când le încalcă, primesc amenzi modice.

De ce au ales unele dintre aceste mari corporaţii să investească în România?

Vă mai dau un citat, din Richard Poulson, vicepreşedinte executiv la Smithfield: „A fost o luptă anevoioasă în Polonia şi, sincer, România ne va permite să ne reducem riscurile. Diferenţa între modul în care ne tratează guvernul polonezul şi modul în care ne tratează guvernul român este ca diferenţa între noapte şi zi“. Polonia a învăţat din propriile greşeli şi a înăsprit legislaţia. Aşa că Smithfield şi-au mutat o parte din operaţiuni aici, unde guvernul român i-a întâmpinat cu căldură. Până când România îşi va învăţa lecţia, veţi continua să aveţi probleme precum cele din Timiş, unde şi-a construit Smithfield uzine: dispariţia micilor fermieri, închiderea abatoarelor locale, poluarea solulului, aerului şi a apei, un miros îngrozitor, animale ţinute în condiţii oribile. Şi vorbim şi de o economie naţională subminată, pentru că banii nu rămân în România. În 2003, în România era 477.000 de crescători de porci, în timp ce în 2007 mai rămăseseră doar 52.000. Smithfield a intrat pe piaţa românească în 2004. Practic, au venit aici pentru că nu eraţi încă în UE şi le convenea lipsa unei legislaţii riguroase. Până în 2007, când România a intrat în UE, aici a fost ca în Vestul Sălbatic pentru marile corporaţii. Comerţul liber înseamnă acum libertatea marilor corporaţii care perie contienentele pentru a găsi ţări cu forţă de muncă ieftină, standarde de mediu scăzute, legislaţie lejeră în ce priveşte siguranţa muncii, subvenţii considerabile. Şi în România au găsit toate aceste lucruri.

Filmul realizat de dumneavoastră conţine multe imagini cu oameni care protestează împotriva fabricilor de porci din apropierea comunităţilor lor sau cu fermieri ale căror afaceri s-au închis din cauza marilor fabrici. Niciuna dintre aceste imagini nu este însă din România. De ce?

Nu cred că au fost astfel de manifestaţii. Mai mult, Smithfield este foarte norocoasă, nu cred că vreo organizaţie de mediu abordează această problemă aici. Am petrecut doar trei zile în România, dar am întâlnit mulţi oameni nemulţumiţi şi sinceri. Toţi ştiu care este problema, toţi o strigă, atunci când îi întrebi, dar nu se întâmplă nimic. A fost foarte uşor să filmăm în România, pentru că toată lumea ne-a vorbit din suflet. În afară de cei cărora le-a fost frică, inclusiv unora dintre doctorii veterinari.

Abordaţi în film multe probleme create de producerea la scară largă a cărnii de porc: dispariţia micilor fermieri, cruzimea faţă de animale, poluarea, sănătatea consumatorilor, din cauza antibioticelor din carne. Care dintre aceste aspecte este cea mai stringentă pentru dumneavoastră?


Cea mai mare problemă este faptul că, dacă-ţi înlături toţi fermierii locali, nu poţi să-i mitraliezi şi să scapi de ei. Sunt oameni. Ei n-au de ales şi vin la oraş. Satele sunt goale din această cauză. Este păcat. Aveţi nevoie de aceste ferme mici.

Sloganul filmului este „Mâncare din ferme, nu din fabrici“. Vorbind pragmatic şi cât de obiectiv puteţi, credeţi că este posibil aşa ceva?

Înţeleg perfect de ce îmi pui această întrebare. E nevoie de o revoluţie, de o schimbare. Una pe care oamenii de pe stradă nu o vor, nu o simt. Oamenilor le place să meargă la bunica, la ţară, dar doar în vizită. Apoi se întorc la oraş, unde nici măcar nu sunt conştienţi de unde vine carnea pe care o cumpără din supermarket. Guvernul vostru ar trebui să-i ajute pe fermierii locali să se asocieze, să producă alimente de calitate pe care să le vândă în pieţele locale, şi nu să ajute marile corporaţii cu subvenţii şi să-şi îngroape micii fermieri.

Care sunt sfaturile dumneavoastră pentru consumatorul român?

În primul rând, să citească etichetele produselor pe care le cumpără din supermarket. Şi mai ales să se îndrepte spre acele magazine care vând carne produsă local, nu în fabrici în care porcii sunt îmbuibaţi cu antibiotice, în care sunt crescuţi pe podele de fier sau pe ciment, cu zecile de mii. Şi sfatul pentru guvernanţi: să testeze carnea vândută în supermarket şi să nu creadă pe cuvânt marile corporaţii când spun că respectă nivelul permis de antibiotice şi că nu folosesc hormoni de creştere. Cu cât va fi cererea mai mare de carne produsă în ferme mici, cu atât vor apărea mai multe magazine de acest fel. Am fost în câteva din România, dar e nevoie de mult mai multe. Dacă este costul o problemă, nu uitaţi că noi, în Marea Britanie, avem o rată a obezităţii mult mai mare decât voi. Deci voi încă ştiţi cum să vă hrăniţi în mod adecvat. Aşa că mâncaţi puţină carne, de calitate, şi multe vegetale, pentru a vă menţine sănătoşi.


Voci din filmul „Afacerea cu porci“


Robert Kennedy Jr., nepot al fostului preşedinte al Americii

„Acum 20 de ani existau 27.500 de ferme de porci independente în statul Carolina de Nord. În prezent, nu mai există niciuna. Au fost înlocuite de 2.200 de uzine, dintre care 1.600 sunt deţinute sau exploatate de Smithfield Foods. Smithfield controlează 85 la sută din producţia de carne de porc a statului şi fiecare fabrică pe care a ridicat-o distruge zece ferme tradiţionale înlocuind fostele locuri de muncă cu două sau trei slujbe cu salariu minim pentru lucrătorii din fabrici. Fermele industriale îmbolnăvesc pe cei care locuiesc în apropierea lor. Vecinii acestor ferme se plâng că nu-şi pot usca rufele afară, nu mai pot sta pe veranda casei în serile de vară şi nu-şi mai pot lucra pământul fără să se îmbolnăvească.“


Tom Garrett, Animal Welfare Institute

„Sistemele industriale concepute pentru producţia de vehicule şi de alte maşini se aplică acum unor fiinţe vii. După mine, asta este o mare cruzime şi nicio societate civilizată nu ar trebui să tolereze aşa ceva. Scroafele, de exemplu, sunt închise în cuşti atât de strâmte, încât nici nu se pot mişca în perioda gestaţiei. Lucrătorii din aceste fabrici nici nu mai privesc animalele ca pe nişte fiinţe vii. S-au obişnuit cu cruzimea şi în cele din urmă ajung cu adevărat abrutizaţi.“



PROFIL
Cine este Tracy Worcester


-din 1989 este activă în Fundaţia „Friends of the Earth“
-patronul Societăţii Internaţionale pentru Ecologie şi Cultură
-administrator al Fundaţiei „Gaia“
-administator al Centrului de Mediu „Bath“
-a înfiinţat şi patronat Soil Association din Marea Britanie
-membră a consiliului consultativ al revistei „The Ecologist“
-documentarul său, „Pig Bussines“ („Afacerea cu porci“), a fost vizionat peste tot pe glob
-în România, filmul a fost prezentat la Festivalul Documentar Astra Film, în octombrie 2011, când Worcester a primit Premiul de Excelenţă pentru regizori femei care luptă pentru viitorul planetei


REACŢIE
Directorul Smithfield: „Sunt acuzaţii mincinoase“

Reprezentanţii Smithfield România, parte a Smithfield Foods, cea mai mare companie de creştere a porcinelor şi procesare a cărnii de porc din lume, resping acuzaţiile activistului de mediu Tracy Worcester.
„Toate aceste acuzaţii sunt nefondate, ireale şi mincinoase. Noi avem toate certificatele de mediu, noi respectăm toate normele şi standardele, atât cele naţionale, cât şi cele la nivelul Uniunii Europene“, a spus Directorul Smithfield România, Bogdan Mihail, contactat de România Liberă.
Reprezentantul companiei s-a arătat chiar surprins de aceste acuzaţii şi a făcut referire la investiţiile mari făcute de Smithfield în România, unde a intrat pe piaţă în anul 2004 şi are, în prezent, 50 de ferme în Banat. Potrivit site-ul firmei, investiţia se ridică la peste 500 milioane de dolari, iar scopul Smithfield „este de a contribui la dezvoltarea durabilă a agriculturii şi a sectorului zootehnic din România în concordanţă cu cele mai bune practici ale Uniunii Europene“.
„Chiar e o supărare pentru noi că suntem acuzaţi de aceste lucruri, total neadevărate. Smithfield a investit în România, avem 2.000 de angajaţi“, a spus Mihail.
În ce priveşte epidemia de pestă porcină care a izbucnit în 2007 la una dintre fabricile Smithfield, Mihail a spus că a fost o întâmplare nefericită.
„România e o ţară declarată pozitivă la pestă porcină încă dinainte ca Smithfield să vină aici. S-a întâmplat într-una din fabricile noastre, există şi riscuri, dar noi am ajutat la eradicarea pestei porcine din România“


Citește totul despre:

Comentarii

loading...