Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Interviu cu profesorul Vasile Dâncu: În ce condiţii ar putea câştiga alegerile directorul SRI, George Maior

Sabina Fati 16.02.2014 - 20:14

Profesorul de sociologie Vasile Dâncu, şef al Institutului Român pentru Evaluare şi Strategie (IRES), consideră că în situaţia actuală aducerea lui Klaus Ioahannis la Bucureşti poate reprezenta un risc în plus ...

Share

Profesorul de sociologie Vasile Dâncu, şef al Institutului Român pentru Evaluare şi Strategie (IRES), consideră că în situaţia actuală aducerea lui Klaus Ioahannis la Bucureşti poate reprezenta un risc în plus pentru Crin Antonescu: “Un Iohannis cu o încredere mai mare de trei ori decât a preşedintelui PNL poate fi un pericol chiar pentru cel care l-a adus. Cred că domnul Antonescu a început să conştientizeze acest lucru”.

Pe de altă parte, fostul senator PSD Vasile Dâncu mizează într-o eventuală confruntare în turul 2 Victor Ponta-Crin Antonescu pe liderul social-democrat pentru că în ultimul tur “contează foarte mult candidatul, nu conglomeratul de partide din spatele său: Traian Băsescu a câştigat de două ori alegerile cu toate că în spatele lui se afla o coaliţie cu 10 la sută mai slabă decât a stângii. Traian Băsescu era pe val. Crin Antonescu, din nefericire pentru el, se află pe un trend descendent”.

Dâncu nu crede în ipoteza candidaturii directorului SRI la prezidenţiale, dar argumentează că George Maior ar avea succes “în momentul unei crize politice”, în care ar putea deveni chiar “candidatul interesului naţional”. Oricum, PSD l-ar putea accepta cu uşurinţă pe Maior, fiindcă a fost senator şi secretar executiv al PSD. Vasile Dâncu susţine că este utopică ideea unui tandem Crin Antonescu-Traian Băsescu, dar observă că din zona de dreapta MRU are şanse să intre în turul 2 dacă “ar avea o coaliţie mare de partide”, etichetând în schimb împingerea lui Klaus Iohannis ca vicepremier drept un “blitzkrieg” (război-fulger) pe care Ponta l-a dezamorsat.

PSD a refuzat să meargă pe liste comune la europarlamentare cu PNL. Acesta a fost primul gest oficial de despărţire?

Vasile Dâncu: Iniţial, şi liberalii au fost de acord cu această soluţie, care era şi o formă de a-şi încerca forţele la jumătatea mandatului. În acelaşi timp, principala motivaţie formală a despărţirii la europarlamentare a fost aceea că cele două partide urmează să meargă în grupuri separate odată ce ajung în Parlamentul European. Totuşi, a interpreta politica românească în acest moment este o întreprindere dificilă. Pare un haos absolut, în care chiar şi actorii politici îşi reprezintă cu greu ieşirea din crizele pe care le-au declanşat fără a avea un plan în mai mulţi paşi.

A existat însă şi o motivaţie mai pragmatică.

V.D.: Da, pentru că PSD a refuzat să tracteze în continuare un partid care a dat foarte multe semne de independenţă în ultimii doi ani, chiar Crin Antonescu s-a definit ca fiind opoziţia din USL. Victor Ponta a fost mai favorabil acestei soluţii de a merge împreună cu PNL pe liste comune, dar în teritoriu ideea a fost respinsă, fiindcă şi atmosfera din USL s-a deteriorat continuu.

Vedeţi propunerea lui Klaus Iohan­nis ca ministru de Interne şi, în acelaşi timp, ca vicepremier ca o modalitate a liberalilor de a forţa ieşirea din USL?

V.D.: Da, cred că este o strategie interesantă a lui Crin Antonescu de a ieşi în mod elegant de la guvernare: dacă PSD îl respinge pe Klaus Iohannis, care are cote mari de încredere şi notorietate, Crin Antonescu poate forma împreună cu acesta un tandem destul de puternic pentru prezidenţiale, iar PSD ar pierde în faţa opiniei publice dacă nu îl acceptă pe Iohannis, văzut de electorat ca un tehnocrat, curat şi performant. Respingerea lui ar fi fost o capcană, de aceea Victor Ponta s-a şi grăbit să spună că Iohannis ar aduce un plus guvernului său. Temporizarea acestui blitzkrieg (război-fulger) încercat de Antonescu şi care durează deja de mai bine de o săptămână nu va mai avea în final efectul scontat. Eu nu cred că Antonescu ar fi vrut neapărat să-l aducă la Bucureşti pe Klaus Iohannis şi, din câte îl cunosc eu pe primarul Sibiului, nu este aşa doritor de putere şi nici nu cred că s-ar simţi prea confortabil plecând de la primărie. De altfel, în climatul actual din PNL, aducerea lui Iohannis la Bucureşti poate reprezenta un risc în plus pentru dl Antonescu. Vreau să spun că un Iohannis cu o încredere mai mare de trei ori decât a preşedintelui PNL poate fi un pericol chiar pentru cel care l-a adus. Cred că domnul Antonescu a început sa conştientizeze asta.

A fost doar o manevră tactică?

V.D.: Aşa cred. Crin Antonescu nu se află chiar într-o situaţie de invidiat: în ultimul an şi jumătate a pierdut destul de mult la intenţie de vot şi la încredere, ceea ce i-a făcut şi pe cei din PSD să fie tot mai circumspecţi în a-l accepta ca prezidenţiabil. Liderul PNL a fost nevoit să riposteze printr-o astfel de tactică, fiind cu spatele la zid, folosindu-se de potenţialul unui personaj din propriul partid. E o încercare legitimă.

Dacă această fisură, creată prin piruetele din jurul lui Iohannis, nu va duce acum la colapsul USL, când vă aşteptaţi la momentul rupturii?

V.D.: Dinamica din ultimele luni anticipează într-adevăr acest deznodământ: PSD este un partid mare şi a trecut un deceniu de când nu a avut preşedinte, iar guvernarea a preluat-o abia acum un an, cu excepţia unor paranteze.

Ar fi deci obligatoriu să aibă propriul prezidenţiabil?

V.D.: Ar fi în logica lucrurilor, inclusiv ca necesitate democratică, dacă vorbim de alternanţa la putere. PSD are acum în jur de 40%, iar ambiţia liberalilor de a avea un preşedinte, deşi au un scor de doar 20%, este văzută ca fiind exagerată. Pentru a duce în spate un candidat prezidenţial, care să intre în turul doi, un partid trebuie să aibă minimum 30%. Eu cred că PNL ar trebui să fie mulţumit cu ceea ce le-a oferit până acum PSD şi eventual cu ceea ce ar putea primi într-o guvernare viitoare.

Adică, liberalii ar trebui să rămână în USL şi să renunţe la aspiraţia lor prezidenţială?

V.D.: Liberalii ar trebui să fie mulţumiţi cu paritatea acceptată la înfiinţarea USL, paritate care nu avea suport în realitate, fiindcă raportul la vot dintre PSD şi PNL era cam 1 la 3. Totuşi, puterea a fost împărţită jumate-jumate, ceea ce a dus la unele frustrări în PSD şi la dorinţa de desfiinţare a USL. În paralel PNL a pierdut destul de mult o dată cu procesul şi condamnarea lui Relu Fenechiu, dar şi cu scandalul accidentului din Apuseni şi demisia ministrului de Interne, Radu Stroe, pierderi care pot fi recuperate printr-o comunicare bună.

Potrivit unui studiu făcut de IRES, preşedintele României trebuie să fie bărbat, independent politic şi dacă se poate tânăr. Cine s-ar încadra cel mai bine în acest portret?

V.D.: Este un portret utopic, pe care până la urmă nu l-ar urma nici masele. De pildă, circa 40 la sută din electorat declară de mulţi ani încoace că ar vota un candidat independent; când e vorba să aleagă, oamenii se scindează după pasiuni politice, urmând liderii politici. E posibil, totuşi, să avem candidaţi mai tineri, sub 50 de ani, deci să asistăm la o schimbare de generaţie.

Victor Ponta ar fi cel mai avantajat în acest moment?

V.D.: Victor Ponta este candidatul cu cele mai bune performanţe din PSD, în plus există şi o tradiţie în partid, ca preşedintele partidului să fie prezidenţiabilul. Toate studiile şi simulările arată că în turul al doilea Ponta va fi câştigătorul.

Chiar dacă Antonescu va fi candidatul dreptei unite?

V.D.: E greu să ne imaginăm o dreaptă unită, din cauza orgoliilor va fi o luptă, dar în turul 2 contează foarte mult candidatul, nu conglomeratul de partide din spatele său. Traian Băsescu a câştigat de două ori alegerile, cu toate că în spatele lui se afla o coaliţie cu 10 la sută mai slabă decât a stângii. Traian Băsescu era pe val. Crin Antonescu, din nefericire pentru el, se află pe un trend descendent. E greu să reiei creşterea după ce ai avut o cădere, e complicat să fii recunoscut ca prezidenţiabilul dreptei când tu te-ai plasat ba la stânga, ba la dreapta, după ce ai participat la suspendarea lui Traian Băsescu. E posibil ca mulţi votanţi de dreapta să stea acasă, fiindcă nu agreează astfel de basculări şi mutări de ultim moment dintr-o tabără în alta. Depinde de partid cine intră în turul 2, dar după aceea lupta se ia de la capăt şi variabilele personale sunt foarte importante. S-ar putea ca traseul sinuos al lui Antonescu să nu inducă o tendinţă prea pozitivă. Din studiile pe care le avem, dar încă nu avem o dreaptă unită şi nu se pot face simulări foarte bune, Victor Ponta l-ar învinge pe Crin Antonescu.

Vedeţi posibil un tandem Antonescu-Băsescu?

V.D.: După ce am văzut tandemul Putin-Medvedev şi rocada dintre ei, nimic nu e imposibil, mai ales în politica românească. Eu cred mai degrabă că este un scenariu utopic, fiindcă Băsescu şi Antonescu sunt două personalităţi puternice, care în plus şi-au erodat încrederea unul în celălalt. Poate dacă toate partidele de dreapta s-ar reuni într-o mare alianţă ar fi posibilă această pereche electorală.

Ar fi un tandem de succes?

V.D.: Nu ştiu, n-am testat sociologic.

Mugur Isărescu, aflat mereu în topul sondajelor, ar avea şanse dacă ar fi susţinut de PSD?

V.D.: Mugur Isărescu este unul dintre personajele de rezervă pe care opinia publică şi le setează. La fel e şi Klaus Iohannis. Sondajele nu-l testează însă prea bine pe guvernatorul Băncii Naţionale, fiindcă îl compară cu politicienii: în acest caz compară mere cu pere, fiindcă el este un tehnocrat. Sunt roluri diferite. Aderenţa partidului chiar la o personalitate cum e Mugur Isărescu nu se produce nici total, nici atât de repede. Poate fi riscant să-i spui peste noapte unui partid mare ca PSD să alerge pentru cineva din afara.

În ultima vreme, au fost aduşi în discuţia prezidenţială mai mulţi foşti sau actuali şefi de servicii secrete. George Maior, de pildă, ar putea fi o soluţie pentru PSD în cazul în care Victor Ponta insistă să rămână în fruntea Guvernului?

V.D.: George Maior nu cred că-şi doreşte să candideze. Candidaturi de tipul George Maior ar putea avea succes în momentul unei crize politice în care ar putea deveni candidatul interesului naţional. Faţă de orice alt candidat adus din afară, Maior ar putea fi mult mai uşor acceptat de PSD, fiindcă a fost senator şi secretar executiv al partidului.

George Maior putea strânge voturi şi din partea dreaptă?

V.D.: Probabil, dar nu în cazul unui război ideologic, ci în lipsa unor soluţii serioase sau într-o criză puternică.

Teodor Meleşcanu, actualul şef al spionajului românesc, şi Mihai Răzvan Ungureanu, fost director la acelaşi serviciu, se încadrează şi ei în această tipologie a candidatului de criză?

V.D.: Nu cred că dl Meleşcanu se gândeşte la prezidenţiale, Mihai Răzvan Ungureanu este, în schimb, un candidat declarat, în care o parte din electoratul de dreapta se proiectează. MRU este mai puternic decât candidatul PDL, Cătălin Predoiu, şi ar trebui luat în calcul, dar şi el poate merge tot pe ideea aceasta de absenţă – unei soluţii în zona de dreapta.

În ce condiţii ar putea MRU intra în turul al doilea?

V.D.: În condiţiile în care ar avea o coaliţie mare de partide.

Din cercetarea făcută de IRES rezultă că viitorul preşedinte trebuie să fie musai bărbat. De ce, nu există pe piaţa politică o femeie care să coaguleze potenţiale voturi sau electoratul respinge această ipoteză din start?

V.D.: Soluţia unei femei-preşedinte am cercetat-o în fiecare an în ultima perioadă, pentru a vedea cum evoluează modernitatea în spaţiul democraţiei româneşti. În ultimii ani a apărut soluţia unei femei-preşedinte şi 40 la sută ar fi de acord cu această aspiraţie fără să aibă model. Ceea ce nu înseamnă că orice femeie ar aduna 40 de procente. Mona Muscă apărea în multe întrebări deschise în urmă cu 9-10 ani.

Între profilul Monicăi Macovei şi modelul Elenei Udrea, care este preferat?

V.D.: Nici unul dintre aceste modele nu are suficientă încredere pentru a avea şanse să intre în turul 2.

USD este o formulă de rezervă pentru atunci când va dispărea USL?

V.D.: Există câteva stereotipuri de gândire în mintea politicienilor pe care e foarte greu să le scoţi, de pildă acela că alianţele au mai mari şanse decât partidele: nu este întotdeauna adevărat. Intenţia de vot pentru USL, ca alianţă despărţită de partide este de 6%, în rest scorul USL este format din scorul PSD plus scorul PNL. Temerea unora că PSD mizează pe o eroare de percepţie şi că oamenii vor vota USD crezând că e USL nu se justifică. Oamenii nu sunt orbi când se duc la vot. Cei 40 la sută care merg la urne sunt în general atenţi la ceea ce fac. PSD a format USD, fiindcă PC şi UNPR voiau să fie prezente într-o alianţă. Când a apărut PSD+UNPR, adversarii au spus “PSD cruce UNPR”. Apoi, sigur că PSD a vrut să demonstreze PNL că nu e de neînlocuit.

Pe cine vedeţi ca fiind premierul pe care îl va promova Victor Ponta, în eventualitatea în care el va fi candidatul PSD la prezidenţiale?

V.D.: Eu nu cred în eficienţa tandemului, decât în situaţia în care prezidenţiabilul nu are suficientă experienţă la vârf. O posibilă strategie electorală poate, însă, construi un astfel de tandem. După alegerile europarlamentare se vor schimba multe, nu e exclus să avem chiar o nouă configuraţie guvernamentală.

 

Citește totul despre:

Comentarii

loading...