– Domnule vicepremier, ati ajuns la masa cu sindicalistii din invatamant gratie functiei de supervizor al domeniului educatiei pe care o detineti in acest guvern. Acum, dupa ce ati discutat ore in sir cu profesorii, apreciati ca justificate cererile lor de majorare a salariilor?
– Nemultumirea cadrelor didactice este indreptatita, justificata. Intr-adevar, salariile sunt relativ mici. Mai ales incepatorii, care trebuie sa-si creeze o situatie, au probleme serioase din cauza acestor salarii. Din pacate, acest lucru este valabil in toate domeniile bugetare. Pe de alta parte, eu cunosc destul de bine posibilitatile bugetului si, dincolo de ceea ce, in urma negocierilor, s-a oferit personalului din invatamant, nu vad de unde am mai putea lua vreo suma. Intr-adevar, Guvernul s-a angajat sa aplice o marire a salariilor cu putin peste rata inflatiei, dar mai mult nu avem de unde, cel putin din ceea ce cunosc eu. De aceea am spus de la inceput ca trebuie sa ne grabim in privinta integrarii. Chiar daca prin intrarea in UE nu ni se vor rezolva peste noapte problemele legate de resurse, totusi vom avea alte posibilitati.
“Suntem sortiti cooperarii in acest spatiu”
– A trecut mai bine de o luna de la sedinta de guvern romano-maghiara. Toata lumea a remarcat atunci ca aveati o stare speciala de spririt, ca erati foarte fericit…
– Eu cred ca intr-un timp relativ scurt, de 15 ani, noi am parcurs un drum extrem de lung in privinta relatiilor romano-maghiare. La inceputul anului 1990, nimeni n-ar fi conceput ca sa tina o sedinta comuna cele doua guverne. Aceasta sedinta n-a avut un caracter de masa rotunda, ci s-au adoptat decizii importante, s-au luat masuri concrete. Pentru mine a fost o satisfactie, pentru ca am muncit mult, atat eu, cat si colegii mei din UDMR, pentru a realiza acest eveniment, dar si pentru a realiza aceasta stare de spirit care a facut posibila aceasta reuniune. La urma-urmei, aceasta sedinta comuna pentru mine inseamna ca am avut dreptate cand am spus ca aceste doua natiuni nu au alta alegere decat colaborarea. Noi nu putem sa ne permitem sa fim intr-o permanenta confruntare sau intr-o permanenta disputa. Suntem sortiti cooperarii in acest spatiu al Europei si acest lucru poate sa intareasca foarte mult Romania si Ungaria – si influenta celor doua tari in acest spatiu -, in timp ce o confruntare desarta ne-ar slabi. Ne-ar slabi atat pe noi, ar slabi si Ungaria. In acelasi timp, trebuie sa va spun ca foarte repede dupa aceasta reuniune am avut si o dezamagire. Ma refer la respingerea Legii minoritatilor in Senat si mai ales la retorica folosita in Senat. Au trecut numai cateva zile dupa reuniunea comuna de guvern cand a avut loc acest vot in Senat. Cred ca acest vot a fost si o avertizare pentru mine si pentru noi toti sa nu credem ca deja in Romania lucrurile au devenit ireversibile.
– Totusi, nu cred ca aceasta retorica a fost surprinzatoare pentru dumneavoastra. Ar fi trebuit sa va asteptati la asa ceva. As vrea sa va intreb ce se intampla acum cu aceasta lege, pentru ca am inteles ca exista consensul politic pentru ea.
– Eu nu pot sa imi permit sa am surprize. Aveti dreptate, deci preconizam aceste atacuri pe Legea minoritatilor, dar nu preconizam slabiciunea din coalitie. Eu stiu foarte bine ca problema nationala este o problema extrem de delicata in Romania si ca nu toti colegii din coalitie au fost foarte entuziasmati pentru aceasta lege. Totusi noi, asta-primavara, in guvern si in coalitie am discutat acest proiect, care nu mai este proiectul UDMR, ci este rezultatul unui compromis. La urma-urmei, au fost aduse unele critici, le-am discutat, le-am modificat in guvern si proiectul la care s-a ajuns nu mai este textul nostru, este textul comun al coalitiei si am crezut ca aceasta coalitie va fi solidara. Dezamagirea mea nu se refera la retorica lui Corneliu Vadim Tudor, ci se refera in mare parte la atitudinea unor colegi din coalitie. Pe de alta parte totusi, partial, se refera si la comportamentul PSD. PRM nici n-are cum sa se comporte altfel, fiindca si-ar pierde obiectul muncii, si-ar pierde rostul si locul in viata politica romaneasca daca nu ar ataca orice solutie vizand problema nationala. Dar PSD-ul totusi a colaborat cu noi, intre 2000 si 2004, noi i-am sprijinit in Parlament cu voturile noastre, pe baza unor protocoale, si ei, la vremea respectiva, au acceptat solutii importante pentru minoritati Ð modificarea Legii administratiei publice locale (prin care am introdus utilizarea limbii materne in administratie) si alte probleme, extrem de delicate, ca de exemplu reamplasarea Statuii Libertatii din Arad.
Eu am apreciat acest lucru la vremea respectiva si apreciez si in continuare, dar nu pot sa nu vad o contradictie flagranta intre comportamentul lor atunci cand au avut nevoie de voturile UDMR si acum, cand sunt in opozitie fata de noi. Pe termen scurt, pentru ei, o astfel de retorica poate sa aduca voturi Ð cu toate ca nu cred Ð, dar pe termen lung este o atitudine extrem de periculoasa, pentru ca relatiile interetnice n-ar trebui sa le subordonam unor interese politice.
Autostrada Bechtel Ð proiect vital pentru romani si maghiari
– UDMR sustine mult realizarea proiectului autostrazii Bechtel. De ce va doriti atat de mult aceasta autostrada si ce sanse credeti ca are realizarea ei?
– Sunt unele probleme, de exemplu Legea minoritatilor, care pot fi abordate ca un interes exclusiv al maghiarilor Ð sau, eventual, al minoritatilor Ð cu toate ca, dupa parerea mea, si aceasta lege ar fi in interesul tuturor, pentru ca se refera la imbunatatirea relatiilor interetnice. In acelasi timp, sunt deziderate care nu au o conotatie etnica. Ma refer la problema autostrazii din Transilvania. Aceasta autostrada este importanta atat pentru maghiarii din Ardeal, cat si pentru romanii ardeleni. Daca cineva ar face o socoteala in legatura cu traseul pe unde va trece aceasta autostrada, ar vedea ca sunt mult mai multi romani interesati decat maghiari. De mult ne-am dat seama ca Ð si in ceea ce priveste comunitatea maghiara Ð viitorul nostru depinde in mare masura de relansarea economiei. Trebuie sa construim o astfel de situatie in care tinerii sa nu mai plece din Romania, din Ardeal, si sa-si poata face o situatie acceptabila acolo, pe pamantul unde s-au nascut. Oricine si orice ar spune, Ardealul a fost, din pacate, neglijat in deceniul anterior. Infrastructura din Ardeal este intr-o stare deplorabila fata de celelalte zone ale tarii. Multi nu cred insa acest lucru pentru ca in continuare concep sau vad Transilvania ca o zona mult mai elevata, mult mai dezvoltata, mult mai civilizata a tarii. Trebuie sa stiti ca nu mai este asa. Pe vremea comunismului a existat o politica de a nu aduce acolo, de exemplu, o industrie sau, daca s-a implementat vreo industrie acolo, si aceea a fost poluanta. De aceea, in acest moment Ardealul este subdezvoltat fata de celelalte zone ale tarii. Din punct de vedere cultural, al patrimoniului cultural si al creatiei culturale, in acest moment Ardealul are valorile sale, are un specific foarte important si foarte frumos pentru toti. Dar nu trebuie sa facem o confuzie intre aceste valori culturale existente si nivelul economic. De aceea am zis noi ca autostrada este un proiect vital pentru Transilvania, avand natura de a impune o dezvoltare economica deja din timpul construirii si apoi pe sistemul transportului. In rest, ceea ce as mai zice in legatura cu autostrada este ca noi nu ne-am ocupat de continutul contractului si de aceea sunt de acord ca, daca acest contract a ridicat probleme, atunci trebuia rediscutat. Am inteles ca se rediscuta si ca sunt sanse de a finaliza aceste negocieri. Noi n-am spus nici un moment ca acest contract este bun, am spus ca proiectul autostrazii este bun si este vital.
Comportamentul sinistratilor secui, o traditie
– In aceasta vara, toata lumea a remarcat ca sinistratii din Ardeal, fie ei maghiari sau romani, nu au asteptat ca armata sa le scoata noroiul din case, asa cum s-a intamplat in alte zone ale tarii. Ce trasaturi diferentiatoare de comportament credeti ca exista intre ei si ceilalti?
– Va spun sincer ca pentru mine a fost o satisfactie aceasta constatare. N-am facut-o eu, au facut-o altii, inclusiv atunci cand, impreuna cu colegii mei din Guvern, am facut o vizita la Odorheiu Secuiesc, a doua zi dupa inundatiile din zona. Eu insumi am vazut ca oamenii intr-adevar nu s-au plans, n-au stat, ci s-au apucat de lucru, toata lumea era in miscare, incerca sa repare ceea ce se putea repara, sa remedieze si, asa cum va spun, pentru mine a fost o satisfactie. Si eu sunt secui si mi se pare ca aici conteaza si traditia. Secuii s-au obisnuit ca nu trebuie sa astepte solutii de la altii si ca, in orice moment, ei trebuie sa gaseasca solutii. Cam asa a fost intotdeauna. Secuii au avut o organizare foarte buna, ca si comunitate, au avut un sistem de intrajutorare extrem de bun; fiecare, in orice moment, era gata sa-si ajute vecinul. Noi, in secuime, avem o traditie pentru aceasta chestiune, care traieste si acum. Exista si o expresie romaneasca pentru aceasta forma de intrajutorare Ð claca. Claca i se spune in romaneste si inseamna ca oamenii in secuime, de exemplu, si casele si le-au facut prin metode de intrajutorare. Daca cineva isi construia o casa, atunci isi convoca toti apropiatii, prietenii, practic aproape tot satul si impreuna – foarte repede, in cateva zile -, faceau casa si pe urma tot asa, urma altcineva si erai obligat sa-l ajuti.
– Cati maghiari, estimativ, lucreaza acum in afara granitelor? Romanii se duc preponderent in Spania, in Italia, maghiarii unde se duc la munca?
– Nu pot sa dau o cifra, eu cred ca ponderea lor (a celor plecati Ð n.n.) este tot atat de mare ca si ponderea romanilor; destinatia difera, dar nu in mare masura. Probabil ca sunt mult mai multi maghiari care lucreaza in Ungaria decat romani; dar sunt si romani in Ungaria, de altfel. In Transilvania sunt sate unde aproape toti barbatii lucreaza in Ungaria si vin acasa o data pe luna. Dar astfel de exemple as putea sa aduc si in cazul romanilor. Maghiarii merg, si ei, si in Spania, si in Italia, deci lucreaza si maghiarii acolo, diferenta ar fi ca in Ungaria sunt mult mai multi. Eu cred ca trebuie sa acceptam ca, fiind intr-o perioada de tranzitie, e mult mai bine sa lucreze afara provizoriu decat sa plece definitiv. In cazul Ungariei, problema noastra este ca plecarea tinerilor continua. Cei care pleaca la studii sau la munca si se intorc la urma-urmei aduc acasa pregatire, aduc acasa bani, deci in acest moment nu vad o problema. Problema este cu cei care raman acum acolo definitiv. Si, din acest motiv, pentru noi, o intrare grabnica in UE este importanta. Daca vom fi inauntrul Uniunii, atunci nu va mai exista un impuls de a pleca definitiv intr-o alta tara. Va fi circulatie libera, iar o angajare la lucru intr-o alta tara nu va ridica nici un fel de probleme. De aceea, ar fi bine sa intram cat mai repede in UE.
Copiii din casatoriile mixte, punte intre romani si maghiari
– Intotdeauna UDMR a incercat sa obtina drepturi pentru minoritatea maghiara. Ce se intampla cu numerosii indivizi rezultati din casatoriile mixte intre romani si maghiari? Ii considerati romani sau maghiari?
– Nu trebuie sa conteze cum ii consideram noi, ci ceea ce spun ei, deci declaratia lor conteaza, optiunea lor conteaza. Asa cum vad, situatia copiilor din aceste casatorii este aceea ca ei au o apartenenta dubla, au doua limbi, deci din acest punct de vedere sunt, la urma-urmei, un fel de punte de legatura intre romani si maghiari, intre cele doua culturi. Totusi, daca cineva ar face o evaluare, si-ar da seama ca in optiunea lor ulterioara conteaza foarte mult comunitatea in care traiesc. Daca esti dintr-o casatorie mixta si traiesti intr-o comunitate romaneasca, atunci probabil ca vei opta mai mult pentru cultura romaneasca si pentru limba romana; daca traiesti intr-o comunitate de maghiari, probabil ca optiunea ta va fi catre cultura maghiara. Insa conteaza, ca in orice relatie, si optiunea parintilor.
– Ati fost la guvernare si pe vremea CDR. Acum, impresia este ca va ocupati mai mult de guvernare, ca va implicati mai mult in problemele curente ale tarii; de pilda, dumneavoastra negociati cu sindicatele, ministrul Borbely ridica locuinte sinistratilor…
– Mai sunt si altii Ð ministrul Comunicatiilor, ministrul Comertului Exterior. Acest lucru (implicarea in guvernare Ð n.n.) are doua laturi. In primul rand, eu nu cred ca poti construi o relatie de incredere si o atmosfera de incredere daca nu-ti asumi problemele importante. Daca te axezi in exclusivitate pe problema minoritatilor, de exemplu, relatia nu se va baza pe reciprocitate, nu se va baza pe un climat de incredere, ci pur si simplu vei avea tot timpul o permanenta relatie de negociere. Se poate si asa, totdeauna negociezi ceva, dar eu cred ca acest lucru nu e bine. Intotdeauna trebuie sa existe o relatie pe picior de egalitate, cand cu totii ne asumam toate problemele majore. Pe de o parte, si dintr-un anumit interes politic, este bine sa procedam asa, pe de alta parte trebuie sa va spun sincer ca orice se construieste in aceasta tara, orice evolutie pozitiva, are un impact pozitiv si asupra maghiarilor; deci viitorul maghiarilor in Romania nu depinde in exclusivitate de Legea minoritatilor sau de rezolvarea altor probleme identitare. Aceste probleme identitare sunt o prioritate pentru noi, dar avem si alte prioritati, m-am referit aici la dezvoltarea Ardealului. In general, si pensionarul maghiar e interesat de pensii, de cresterea pensiilor, si agricultorul maghiar este interesat de natura subventiilor din agricultura si din orice exemplu as aduce reiese foarte clar ca nu numai din considerente politice, ci din interese profunde, comunitare, politicienii maghiari trebuie sa aiba o contributie la rezolvarea tuturor problemelor. In mod sincer, cred ca trebuie sa acceleram procesul de integrare a Romaniei si nu trebuie sa ratam data de ianuarie 2007. Cateodata am impresia ca noi, maghiarii, avem un interes mult mai puternic pentru aceasta intrare in UE decat cativa politicieni romani. Nu ma refer la majoritatea colegilor, ci la cei care, printr-o retorica nationalista sau prin alte atitudini, risca intarzierea integrarii.
