La câteva zile după ce Radet a intrat în insolvenţă, Consiliul General al Municipiului București a decis ca avocatul specialist în insolvenţă Gheorghe Piperea să se ocupe de administrarea economică a regiei.
Situaţia în care se află Regia Autonomă de Distribuție a Energiei Termice este una definitorie pentru instituţiile de acest gen, astfel încât măsurile de redresare, dacă vor avea succes, ar putea fi aplicate și în alte cazuri.
Care este situaţia financiară a Radet?
Gheorghe Piperea: Este foarte greu de spus în momentul acesta, în afară de ceea ce se vede. Se vede că este o cifră de afaceri pe anul 2015 de aproape un miliard de lei, care înseamnă cam 225 de milioane de euro. Așa cum rezultă din datele financiare de anul trecut, sunt cam 20 de milioane de euro pierderi în fiecare an. În genere, în fiecare an Primăria Capitalei a virat cam 15% din buget la Radet, ceea ce înseamnă o sumă enormă de bani. Noi sperăm ca în doi-trei ani să eliminăm această subvenţie, pentru că este vorba despre banii noștri, ai tuturor bucureștenilor. Din cifra aceasta de afaceri de 225 de milioane de euro s-ar putea asigura, cosând sacul la fund și peticindu-l, tot ceea ce înseamnă activitatea curentă. Creanţele anterioare urmează să fie puse la coadă și tratate printr-un plan de reorganizare. Aceasta înseamnă ca o parte dintre ele să fie reeșalonate, să fie redusă altă parte din ele și ștearsă în totalitate o altă parte.
Înţelegem că problema Radet acum este că primește de la Elcen agent termic pentru 4.000 km de reţea de ţevi, câţi are în administrare, dintre care viabili sunt numai 2.000 km de conducte. Că se scurg în fiecare zi, când livrează agent termic, 24.000 de tone de apă, ca agent termic, în pământul Bucureștiului…
G.P.: … este posibil, nu vă pot confirma, tocmai v-am spus că în ultimii ani sunt în medie, anual, pierderi de 20 de milioane de euro. Noi încercăm să oprim acest robinet al pierderilor. Se va reuși, într-un termen relativ scurt. Se încearcă schimbarea în parte a ţevilor, și nu numai asta, multe alte investiţii, cu niște fonduri europene, pe care înţeleg că le accesează în curând Primăria Capitalei. Este vorba despre vreo 180 de milioane de euro.
Banii sunt pe POIM, adică Programul Operaţional Infrastructura Mare.
G.P.: Da, da.
Există trei viziuni de reformare a sistemului termoficării din București. Prima – fuzionarea dintre Elcen și Radet într-o singură entitate. A doua – păstrarea actualului sistem și scăparea de pierderi, prin management de calitate și finanţare. A treia – descentralizarea sistemului, prin edificarea de termocentrale de cartier autonome cu o putere instalată între 3 MW și 300 MW. Care este gândirea dumneavoastră? Cum ar trebui procedat?
G.P.: Fără un plan de reorganizare făcut cu mare atenţie, cu detalii pe sute de pagini, nu se pot spune multe în momentul de faţă.
Dar părerea dv. care este? E bună o soluţie de descentralizare a termoficării în București?
G.P.: Nu. Părerea mea e că este bună o soluţie de individualizare a consumului, prin montarea de repartitoare individuale. E bună o diversificare sau poate chiar o înlocuire aproape în totalitate a agentului termic pe care îl folosește acum, în mod tradiţional, Radet, cum ar fi, spre exemplu, instalarea unor surse de energie alternativă. Toate blocurile din București ar putea fi acoperite cu panouri solare și folosită și energia eoliană etc. Bineînţeles, nu se poate renunţa în totalitate la acest gen de energie, pentru că ţine de securitatea naţională. Dacă se întâmplă să fii cumva rupt de aceste surse de energie alternativă, trebuie să ai un back-up. Dar, în genere, eu asta aș face: m-aș orienta către astfel de surse de energie. Mai ales că sunt nu doar mai ieftine decât cele tradiţionale, dar și nepoluante și de aceea sunt și bani europeni, care pot fi atrași în astfel de proiecte.
Nu se poate să se renunţe la această alimentare centralizată la cinci mari CET-uri, prin edificarea de centrale de cartier?
G.P.: Nu știu, vom vedea. Marile orașe, inclusiv Bucureștiul, sunt organizate ca niște cetăţi. Dacă se întâmplă cumva vreun asediu, Doamne ferește – nu vă gândiţi la asediul acela de tip medieval, dar dacă se întâmplă ceva, vreun lucru care să insularizeze cumva orașul, se consideră că sistemul acesta interior de alimentare este back-up-ul ultim. Acesta e stilul tradiţional de construcţie a orașelor. Părerea mea este, repet, că trebuie să se meargă către alt tip de energie, alternativă, dar urmează să verificăm și în practică. Mă gândesc, spre exemplu, că s-ar putea folosi energie solară sau eoliană, s-ar putea acoperi blocurile cu vegetaţie într-o anumită măsură, s-ar putea face multe lucruri în oraș care să îl facă să arate și bine, și să consume mai puţin, și mai ecologic.
