"E nevoie de predictibilitate când vorbim despre achiziții publice“, declară ambasadorul Germaniei în România, Werner Hans Lauk, sugerând că în acest domeniu lucrurile nu sunt deloc rezolvate. Diplomatul german pare optimist atunci când se referă la primirea României în spațiul Schengen, dar refuză să discute cererea Bucureștiului de a înființa o flotă NATO la Marea Neagră. În ceea ce privește piața unică de energie a UE, căreia Germania i s-a opus în ultimii ani și care ar presupune ca întreaga comunitate europeană să negocieze un preț unic al gazului, ambasadorul Lauk ripostează invocând „principiile economiei de piață“.
Diplomatul german încearcă să demonstreze că nici România n-ar trebui să fie prea interesată de această piață comună, fiindcă țara este pe locul al 3-lea în ceea ce privește deținerea de rezerve energetice pe plan european: „România are o producție diversificată de energie și din 2019 pornim de la premisa că va beneficia de o independență energetică“. Werner Hans Lauk spune că peste jumătate de milion de români sunt angajați la firmele germane de aici, adăugând că „investitorii germani au nevoie de un cadru predictibil și solid“, fiindcă nu le place să riște, dar „atunci când decid să investească undeva își asumă totala responsabilitate pentru oamenii pe care îi angajează, pe care îi școlesc și cărora le oferă condiții similare celor din Germania“.
România consideră că ar fi necesară o flotă NATO la Marea Neagră. Care este poziția Germaniei în legătură cu acest subiect?
W.H.L.: În calitatea noastră de aliați ai României, observăm cu atenție situația din zona Mării Negre; deja au fost luate o serie de măsuri în cadrul Readiness Action Plan. Observăm și luăm în serios îngrijorările României, dar trupele NATO la nivel maritim acționează și acum potrivit Convenției de la Montreaux. Din punctul nostru de vedere, doleanțele României trebuie discutate la nivelul instituțiilor competente, inclusiv la nivelul NATO.
Considerați că este o idee fezabilă solicitarea României referitoare la o flotă NATO la Marea Neagră?
W.H.L.: Din câte știu, această dorință a apărut până acum doar la nivelul mass-media, nu a fost încă avansată forurilor competente, și nu cunoaștem care este poziția Guvernului român și nici a celorlalte state riverane, așa că orice încercare a mea de a răspunde întrebării m-ar plasa în zona speculațiilor.
Ministrul Apărării a vorbit public despre acest proiect, iar România a transmis NATO această idee fiindcă Marea Neagră, din perspectiva Bucureștiului, a devenit o mare fierbinte, mai ales după ce Turcia a doborât un bombardier rusesc care intrase în spațiul său teritorial. Credeți că în acest context, atașat la anexarea Crimeii, există amenințări la Marea Neagră, venite mai cu seamă dinspre Rusia?
W.H.L.: Este important ca România să-și definească poziția în termeni de securitate și siguranță: acest lucru nu poate veni din partea noastră. Germania și România se află în contact permanent, iar acest lucru a fost demonstrat în primul rând de vizita la București a ministrului german al Apărării (6 mai 2015). Cred că întrebarea dvs. trebuie tratată la nivelul NATO. Însă și noi luăm foarte în serios îngrijorările partenerului nostru.
Crimeea este acum parte a Rusiei, în Republica Moldova există o Transnistrie rusească, în Georgia există două regiuni acaparate de Rusia: Osetia de Sud și Abhazia. Cum crede Germania că Rusia ar putea fi oprită din această expansiune?
W.H.L.: Poziția Germaniei față de încălcarea dreptului internațional în cazul anexării Crimeii este cunoscută și vizează inclusiv comportamentul Rusiei în contextul evoluțiilor separatiste din Ucraina de Est. În 2016, Germania are președinția OSCE, iar în acest context vom încerca tot ceea ce ne stă în putință pentru a întări colaborarea cu R. Moldova, în cadrul politicii de vecinătate a UE. Cred că R. Moldova trebuie să încerce să umple cu „viață“ Acordul de asociere încheiat cu UE, să îi confere acestuia viabilitate pentru ca, în baza unor reforme necesare, noul Guvern de la Chișinău să pună în aplicare prevederile Acordului de asociere. Afirmațiile ministrului german de Externe față de experiența pe care am avut-o în cadrul procesului OSCE ne arată oarecum că acea lipsă de încredere din trecut și lipsa de dialog pe care am avut-o între Est și Vest nu trebuie să se mai repete. Întrebarea este în ce măsură UE trebuie să mențină sancțiunile împotriva Rusiei: este clar că acordurile de la Minsk trebuie implementate în totalitate și că este nevoie de o decizie unanimă la nivel european în acest sens.
Deja mai multe state occidentale au militat pentru ridicarea sancțiunilor, inclusiv SUA, prin vocea lui John Kerry. Germania va susține acest punct de vedere?
W.H.L.: Este surprinzător că discutăm acest subiect, care este ipotetic. Sancțiunile impuse Rusiei au fost luate în unanimitate la Consiliul European, la fel implementarea completă a Acordurilor de la Minsk ar reprezenta o chestiune preliminară, înainte de ridicarea acestora. Deocamdată sancțiunile au fost prelungite până în luna iulie, deci avem încă destul timp pentru a implementa deciziile de la Minsk: trebuie să acordăm acest timp și Moscovei, și Kievului, pentru ca aceste state împreună cu Franța și Germania să poată constata progrese.
În Republica Moldova asistăm la o criză prelungită care afectează toate domeniile, nu doar economia și politica. Socotiți că este vorba despre cauze interne sau și despre intervenții din afară?
W.H.L.: Avem la Chișinău o ambasadă care se ocupă de acest subiect. Eu, ca ambasador în România, nu mă ocup de această chestiune atât de intens, dar pot cita din telegrama de felicitare adresată de cancelara Angela Merkel premierului moldovean, Pavel Filip, la instalarea sa: „R. Moldova se află în fața unor provocări majore în termeni economici, politici și sociali“, iar guvernul german este dispus în continuare să sprijine R. Moldova pentru a reforma instituțiile acestei țări.
Acum o săptămână, purtătoarea de cuvânt a diplomației ruse a acuzat România, dar s-a referit și la dvs., invocând expoziția „Cu fața, în spatele sârmei ghimpate“, dedicată etnicilor germani deportați în Uniunea Sovietică după al Doilea Război Mondial. Cum interpretați acuzațiile dure transmise de Moscova?
W.H.L.: Guvernul României a luat deja poziție față de această afirmație, infirmând declarația Rusiei. Din punctul meu de vedere, a fost o tentativă de a distrage atenția de la propriile acțiuni, atât cele care se referă la trecut, cât și cele actuale. Nu cred că ar fi de folos cuiva să încercăm să interpretăm aceste afirmații și nu doresc să o fac, pentru că nu vreau să ajungem la declarații speculative. În fiecare an pe 27 ianuarie particip la diferite evenimente, anul acesta am ales expoziția despre deportarea sașilor, din dorința de a aduce în memoria noastră destinul acestor oameni. În aceeași zi am participat la Ministerul de Externe la un eveniment dedicat Holocaustului. Mă simt legat de comunitățile evreiești din România, atât personal, cât și profesional. Din punct de vedere istoric și al felului cum percepem istoria, această participare este importantă.
Cu toate că sistemul Schengen se află în criză, România își dorește încă să adere la acest spațiu de liberă circulație. După ce Comisia Europeană a dat publicității ultimul Raport de monitorizare a Justiției (MCV), Germania socotește că, în sfârșit, România ar fi aptă să se alăture spațiului Schengen?
W.H.L.: Rezultatele Raportului MCV sunt des citate și cred că au evidențiat clar succesul pe care România îl are în combaterea corupției, efort pe care noi îl încurajăm în continuare. Dorim ca România să beneficieze de sprijinul nostru atunci când este vorba de a continua întărirea structurilor necesare și consolidarea bazei legale în acest demers. Cred că am înțeles foarte bine dorința României de a fi parte a spațiului Schengen, în ciuda dificultăților prin care trece acest spațiu, iar acest subiect a fost discutat recent cu ocazia vizitei secretarului de stat german din cadrul Ministerului de Externe la București. Este important ca toate statele UE să urmeze aceeași direcție, să căutăm soluții pentru a încheia această criză a refugiaților, și cred că trebuie să fim solidari când conlucrăm la nivel european asupra acestei teme.
Deci, după Raportul MCV, Germania consideră că România ar putea fi primită în Schengen? Sau măcar ar putea fi primită înainte ca acest spațiu să se dezintegreze definitiv?
W.H.L.: Sunt convins că sistemul Schengen nu este pe cale să se destrame. E un subiect foarte important pentru noi toți. Raportul MCV a subliniat progresele făcute de România. Noi apreciem aceste progrese. Subiectul aderării la Schengen a fost abordat și cu ocazia vizitei făcute de premierul român, Dacian Cioloș, la Berlin. Cancelara Angela Merkel a subliniat atunci că ne aflăm într-un proces continuu, în care Germania sprijină colaborarea cu România, dar că e nevoie de o decizie unanimă la nivel european, fiindcă Germania nu poate monopoliza această decizie, însă continuă să conlucreze cu statele membre în această direcție.
Oficialii polonezi s-au plâns că statele UE nu pot negocia un preț unic de cumpărare a gazului de la Rusia, fiindcă Germania se opune. Dacă ar exista o negociere comună, prețul ar fi mai mic și nu i-ar da Rusiei posibilitatea să facă politică externă bazată pe nevoia de gaz a unor țări europene. Cum vede Germania această piață unică a gazului?
W.H.L.: Cred că situația este diferită de la țară la țară în cadrul UE. Trebuie să ne punem întrebări despre felul în care se livrează energia, în baza unei infrastructuri existente sau nu. Germania are o poziție bazată pe principii ale economiei de piață atunci când este vorba despre politica energetică. Este clar, de asemenea, aspectul conform căruia România este pe locul al 3-lea în ceea ce privește deținerea de rezerve energetice pe plan european. România are o producție diversificată de energie și din 2019 pornim de la premisa că va beneficia de o independență energetică. Pentru Germania este important să punem accentul pe crearea unei interconectivități mai mari între țările membre, atât în vecinătatea României, cât și în întreaga UE. Eficiența energetică și interconectivitatea între statele membre trebuie să fie subiectele care să ne preocupe, pentru ca în final să ajungem la această convergență de prețuri.
România este singura țară care a ales în funcția de președinte un etnic german. A schimbat în vreun fel această alegere relațiile româno-germane, au devenit cele două state mai apropiate decât erau?
W.H.L.: Avem relații excelente între România și Germania în toate domeniile. Ne bucurăm de evoluția pozitivă a schimburilor economice, care sunt echilibrate, ceea ce înseamnă că avem ce să ne dăm reciproc unii celorlalți. Există, într-adevăr, această punte culturală reprezentată de minoritatea germană, dar există și un număr mare de cetățeni români stabiliți în Germania – peste 400.000 – care își aduc contribuția la evoluția economică a Germaniei. Faptul că un etnic german a fost ales ca președinte arată încrederea pe care electoratul i-a dat-o domnului Iohannis, care – să nu uităm – a fost de patru ori confirmat ca primar al Sibiului. Relațiile foarte bune au fost definite de vizita președintelui român în Germania și de cele două vizite de la începutul anului, făcute de premierul român la Berlin și de secretarul de stat german la București.
Câte companii germane au investit în România?
W.H.L.: 20.000, dar numărul celor care au rămas pe piață se ridică la 7.000. Investitorii germani au nevoie de un cadru predictibil și solid, nu se aruncă și nu riscă, dar atunci când decid să investească undeva își asumă totala responsabilitate pentru oamenii pe care îi angajează, pe care îi școlesc și cărora le oferă condiții similare celor din Germania.
Câți angajați au companiile germane din România?
W.H.L.: Peste jumătate de milion.
Jumătate de milion înseamnă aproape 15% din forța de muncă din România. Dacă ar fi să spuneți ce anume lipsește din relația româno-germană, la ce v-ați opri?
W.H.L.: Nu cred că poate fi vorba despre lipsuri în relația noastră, iar acest lucru a ieșit la iveală și în cadrul vizitei de săptămâna trecută a secretarului de stat german la București. România este un loc pe care investitorii germani îl caută, după cum se vede din numărul companiilor care activează deja aici. E adevărat că lucrurile pot fi și mai bune în ceea ce privește, spre exemplu, infrastructura de transport, care trebuie îmbunătățită. E nevoie și de mai multă transparență în actul guvernamental, e nevoie de aplicarea legislației de către justiție astfel încât actul guvernamental și cel administrativ să dispună de o anumită calitate. Este vorba despre un proces pe care noi îl sprijinim împreună cu Camera de Comerț Româno-Germană și cu cele opt cluburi care reunesc investitorii de limbă germană. Încercăm să construim o relație credibilă cu instituțiile din România pentru a promova și mai mult buna colaborare. Suntem încântați de felul în care noul Guvern din România a demarat unele acțiuni. Este important să menținem o colaborare în domeniul educației pentru a crește numărul celor calificați.
Există temeri printre investitorii germani că reformele, inclusiv cele juridice, nu sunt definitive?
W.H.L.: În acest context trebuie să subliniem că e nevoie de o sustenabilitate a reformelor, nu doar în justiție, ci atunci când vorbim despre predictibilitatea actului guvernamental, de cadrul legislativ. E nevoie de predictibilitate, de pildă, atunci când vorbim despre achizițiile publice. În viitor trebuie să încercăm să soluționăm provocările majore care există în acest context. Alături de ministerele de resort, am demonstrat disponibilitatea noastră de a avea o relație de încredere, de parteneri egali, în toate domeniile.
