În următorii 5 ani, 15-20% din universităţile de stat vor dispărea

Sabina Fati 08.09.2011 - 19:17

Şeful Comisiei prezidenţiale pentru educaţie, Mircea Miclea, crede că în urma clasificărilor universităţilor, dată recent pu­blicităţii de ministrul Daniel Funeriu, începând cu anul viitor ...

Share

Şeful Comisiei prezidenţiale pentru educaţie, Mircea Miclea, crede că în urma clasificărilor universităţilor, dată recent pu­blicităţii de ministrul Daniel Funeriu, începând cu anul viitor „univer­sităţile de stat neperformante nu vor mai primi bani de la buget" şi 15-20 la sută din cele codaşe chiar ar putea da faliment în următorii cinci ani.

Profesorul Miclea este de părere că după bacalaureatul 2011, Ministerul Educaţiei ar trebui să ia o serie de măsuri urgente pentru remedierea situaţiei, printre care evaluarea claselor a 12-a la începutul anului şcolar care începe acum, în aşa fel încât profesorii să poată pregăti programe individuale în funcţie de nivelul fiecărui elev. Mircea Miclea mai spune că punerea în aplicare a platformei e-learning, unde să fie postate lecţiile celor mai buni profesori din ţară, ar putea creşte calitatea educaţiei pe termen mediu.

Rezultatele bacalaureatului 2011 arata ca 45 la sută din candidaţi au reuşit să ia notă de trecere astă vară şi sub 20 la sută în sesiunea de toamnă. Ce soluţii ar trebui luate pentru ca lucrurile să arate mai bine în viitor?

M.M.-Cred că sunt două tipuri de soluţii care trebuie luate: pe termen scurt şi pe termen lung. Măsurile urgente trebuie luate în prima lună după începerea anului şcolar: o evaluare a tuturor elevilor de clasa a XII-a cu subiecte similare celor care s-au dat acum la bacalaureat; cred că după astfel de teste fiecare profesor poate face programe individualizate astfel încât fiecare elev să ştie ce are de remediat; ar fi, de asemenea, de bun augur o reevaluare în aprilie sau mai anul viitor.

Legea Educaţiei prevede astfel de programe individualizate, dar sunt pregătiţi profesorii pentru astfel de modificări?

M.M.- Legea Educaţiei prevede un buget de timp de 25 la sută la dispoziţia profesorului, totuşi acest lucru nu poate fi aplicat imediat fiindcă e nevoie de o nouă curiculă. Se poate însă face o evaluare la început de an, una pe parcurs şi alta la finele anului şcolar, cu programe de pregătire individualizate.

Plecaţi de la premisa că la mijloc ar fi vorba doar despre slăbiciuni ale elevilor în acest plan pe termen scurt despre care vorbiţi?

M.M.-Este vorba, în mod cert şi despre slăbiciunile profesorilor, fiindcă ei i-au evaluat greşit pe elevi de-a lungul liceului şi fiindcă există o discordanţă majoră între notele pe care ei le-au luat în timpul celor patru ani de liceu şi notele de la bacalaureat. Profesorii au intrat de fapt într-un sistem de complicitate cu elevii, care deşi ştiau puţin primeau note suficient de mari. Vina mare a profesorilor este că nu i-a conştientizat pe elevi despre potenţialul lor real: elevii credeau că ştiu mai mult decât ştiau în realitate.

Spuneţi că profesorii au fost prea generoşi cu elevii, dar în multe cazuri s-ar putea spune că nu au fost suficient de bine pregătiţi sau interesaţi.

M.M.-Cred că e vorba doar despre complicitate: eu ca profesor predau prost, tu ca elev înveţi puţin, dar evaluarea finală e bună. Cred că acest lucru poate fi corectat pe termen scurt, mai ales că sunt destui profesori care evaluează corect.

Şi măsurile pe termen lung cu ce ar trebui să înceapă?

M.M.-Trebuie aplicate rapid măsurile din legea învăţământului: începerea evaluărilor sistematice pentru toţi elevii din clasa a II-a în sus. Acum evaluările se fac la final de gimnaziu şi la final de liceu, când nu se mai poate corecta nimic. Testele sistematice, prevăzute în noua lege, le permite profesorilor să corecteze pe parcurs: evaluări timpurii în clasele a doua, a patra, a şasea, astfel încât nivelul fiecărui copil să fie cunoscut din timp.

Şi pentru profesori ce ar trebui făcut?

M.M.-Profesorii vor trebui să aibă masterat didactic. După fosta lege puteai să te înscri la cursurile pentru a deveni cadru didactic, chiar dacă aveai examene picate la materiile pe care le predai. Deci, deşi demonstrai că nu stăpâneşti materia, puteai totuşi să te înscri la cursuri, să devii profesor, iar după aceea să te şi înscri la definitivat.

Totuşi doar un sfert din cei care au candidat anul acesta au reuşit să obţină definitivatul.

M.M.-Exact, de aceea profesorii vor fi obligaţi să aibă masterat didactic. Cred însă că o schimbare majoră ar aduce implementarea unei prevederi din noua lege a învăţământului care se referă la platforma e-learning, care cred că nu ar costa Ministerul Educaţiei mai mult de 10 milioane.

Este vorba despre o platformă electronică. Cum ar urma să funcţioneze?

N.M.-Pe această platformă s-ar pune lecţiile celor mai buni profesori din ţară, cu texte suplimentare, cu probleme rezolvate, cu formate pdf. Astfel încât fiecare elev să nu aibă acces doar la profesorul lui, care este cum este, ci să aibă acces şi la lecţia celui mai bun profesor. În acest fie cresc enorm posibilităţile de învăţare.

Cum ştim care e cel mai bun profesor din ţară?

M.M.-E foarte simplu: întrebându-i pe părinţi la ce profesor preferă să-şi dea copilul la meditaţii.

Cum ar putea fi pusă în aplicare noua lege a învăţământului când de ani de zile nu se respectă prevederea privind alocarea celor şase procente din Produsul Intern Brut? Anul acesta, de pildă, a fost cel mai modest buget acordat educaţiei. Cum pot exista progrese fără bani. În Franţa se alocă 20 la sută din PIB, în România - nici măcar patru.

M.M.-Trebuie o mai bună utilizare a banilor, dar e nevoie şi de bugete mai mari, fiindcă, dacă educaţia rămâne subfinanţată, vedem unde ajungem. Dacă învăţământul e prioritate naţională, atunci şi în perioadă de criză trebuie să-l susţii cum se cuvine.

România chiar s-a decis că educaţia e prioritate naţională?

M.M.-La nivel de discurs s-a decis, dar la alocări nu s-a decis. E clar, trebuie mărită alocaţia pentru educaţie, chiar începând din acest an.

Există critici care susţin că s-au înregistrat rezultate slabe la bacalaureat şi din cauză că au fost subiecte inadecvate, de pildă elevii de la liceele umane au primit aceleaşi subiecte ca cei de la liceele reale.

M.M.-Aceste obiecţii nu se justifică, ele au apărut abia după ce s-au afişat notele, nu atunci când s-au dat subiectele.

Probabil că totuşi absolvenţii liceelor reale ştiu mai multă matematică decât cei de la liceele umane sau decât cei de la licee industriale. Nu e normal?

M.M.-Din păcate, nu s-a ţinut cont de argumentaţia Comisiei de redactare a Raportului asupra educaţiei atunci când s-a votat legea. Comisia a susţinut necesitatea unui bacalaureat di­fe­renţiat. S-a obţinut unul semidiferenţiat, în sensul că probele sunt diferite, dar examenele sunt aceleaşi.

Deci vi se pare normal ca la liceele reale şi umane subiectele să fie diferite?

M.M.-Da, pentru că şi pregătirea e diferită. E incorect, pentru că înveţi lucruri diferite şi apoi eşti evaluat cu aceeaşi măsură.

Elevii români sunt mai puţin pregătiţi nu doar fiindcă şi profesorii sunt mai puţin pregătiţi, ci şi fiindcă ei nu sunt suficient de cointeresaţi din punct de vedere material. Altfel spus, ce rol are salariul?

M.M.-Există studii serioase care demonstrează că primul factor care poate duce la îmbunătăţirea calităţii învăţământului este salariul profesorului. Comparând însă salariile profesorilor din Finlanda cu media europeană, -luând în calcul cât la sută din PIB-ul pe locuitor reprezintă salariul unui profesor, -s-a constatat că salariul profesorului din Finlanda e mai mic decât media europeană, deşi performanţele elevilor din această ţară sunt mult peste media comunitară.

Deci, cu cât e mai bine plătit profesorul, cu atât mai bine pregătit este elevul, cu unele excepţii?

M.M.-Da, dar de la un moment dat creşterea salariilor nu se mai corelează cu performanţele elevilor şi aici intervine excepţia finlandeză. Al doilea factor important care influenţează educaţia la raportul dintre  bugetul acordat învăţământului şi calitatea acestuia. Sunt state care au investit enorm în educaţie, dar performanţele nu s-au îmbunătăţitl, de exemplu chiar în Statele Unite, unde s-a dublat investiţia în educaţie. Factorul critic în toate ecuaţiile îl reprezintă calitatea profesorilor şi valorizarea dascălilor, ceea ce nu se întâmplă şi în România.

În 2007, când aţi dat publicităţii Raportul pentru educaţie, între primele rânduri ale documentului se preciza că învăţământul românesc este ineficient, irelevant, inechitabil şi de slabă calitate. Ce s-a schimbat după patru ani?

M.M.-Din păcate, s-a confirmat diagnosticul pe care l-am pus atunci.

Totuşi pare să nu se fi schimbat nimic.

M.M.-Nu s-a schimbat nimic la nivel de substanţă.

După ce am aflat că doar 53 la sută din absolvenţii de liceu au trecut bacalaureatul, ar trebui făcute schimbări la nivelul ministerului de resort?

M.M.-Nu, fiindcă factorii care au dus la aceste rezultate se află pe paliere mai joase. Cred însă că ministerul trebuie să urgenteze punerea în aplicare a noii Legi a Educaţiei: un nou curriculum, un nou sistem de evaluare, 30 la sută din curriculum să fie lăsat la dispoziţia şcolilor, care să organizeze ce activităţi doresc etc.

Unde se va vedea sau unde se vede deja că mulţi români, unii chiar cu diplome universitare, sunt slab pregătiţi?

M.M.- Se vede în calitatea admi­nistraţiei pe care o avem, unde intră absolvenţi de învăţământ superior, statul fiind principalul angajator, se vede în gradul redus de inovare din Romania, dar şi în sărăcia pe care o trăim pentru că nu ştim să ne folosim resursele.

E bine că există atât de multe universităţi private, creează concurenţă sau mai degrabă relaxează mediul universitar?

M.M.-Îl relaxează, din păcate  şi universităţile de stat în loc să meargă pe calitate au scăzut la rândul lor calitatea. Cred totuşi că n-ar fi rău să găsim o universitate privată bună, care să fie întărită şi să devină un model de succes. 

În teritoriu, dar şi la centru există o serie de lideri PDL nemulţumiţi de rezultatele bacalaureatului, care fac presiuni pentru debarcarea ministrului Daniel Funeriu. Vedeţi posibilă o asemenea mişcare?

M.M.-Nu, ar fi greşit să spunem că rezultatele slabe la bacalaureat sunt din cauza ministrului Funeriu, ar fi o retorică populistă.

Recent a trecut în mod tacit prin Camera Deputaţilor o propunere legislativă pentru desfiinţarea locurilor cu taxă de la universităţile de stat, propunere făcută de Lucian Croitoru, deputat PDL, care are interese la în zona universităţilor private. 

M.M.-E clar că este o propunere în sprijinul exclusiv al universităţilor private, care acum simt că pierd teren, mai ales acum în vreme de criză. Este o aberaţie. În momentul de faţa universităţile de stat şi private oferă 300 de mii de locuri cu şi fără taxe, în condiţiile în care annual termină liceul doar 200 de mii de elevi.

Ce înseamnă acest lucru?

M.M.- Înseamnă că univer­sităţile, deşi ştiau că va veni acest trend demografic, în loc să se axeze pe performanţă şi-au mărit excesiv numărul de secţii şi au ajuns să  ofere mult mai multe locuri decât numărul absolvenţilor de liceu, nici măcar de absolvenţi cu Bacalaureat. Universităţile în ultimii cinci-zece ani nu au luat în calcul realitatea şi dacă trendul demografic va continua, atunci în 2025 vom avea cu 40 la sută mai puţini absolvenţi de liceu decât erau în 2005.

Ceea ce ar putea duce la faliment multe universităţi private?

M.M.-Înseamnă un faliment pentru toate universităţile care nu sunt performante, inclusiv pentru cele de stat. Nu merită să mai aloci locuri finanţate de stat către universităţile private de slabă calitate.

Banii vor fi daţi deci în funcţie de clasamentul universităţilor?

M.M.-În baza acestor clasificări trebuie spus clar că începând de anul viitor universităţile de stat neperformante nu vor mai primi bani de la bugetul public. Altfel spus ai un program bun acreditat, dar nu pe bani publici.

Vedeţi pe termen scurt universităţi de stat care se vor închide, care vor falimenta?

M.M.-În următorii cinci ani cred că 15-20 la sută din universităţile de stat vor dispărea sau vor fi obligate să fuzioneze, fiindcă nu vor mai avea studenţi şi nu vor mai fi finanţate din bugetul public.  

 

Mircea Miclea, 48 de ani este profesor de psihologie la Universitatea Babeş Bolyai din Cluj, a fost numit ministru al Educaţiei în 2004, dar a demisionat la mai puţin de un an de când a fost numit din cauză că guvernul a alocat prea puţini bani pentru învăţământ. În 2006 a fost numit şef al Comisiei prezidenţiale pentru analiza si elaborarea politicilor din domeniile educatiei si cercetarii din Romania, iar în 2007 a prezentat membrii Comisiei au finalizat un raport pe această temă.

Citește totul despre:

Comentarii

loading...