Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

INTERVIU. Ambasadorul Poloniei la București: ”Gazprom încearcă să dividă și să conducă UE”

Sabina Fati Actualizat: 29.09.2014 - 06:29

Interviu cu ambasadorul Poloniei la București, Marek Szczygiel

Share

Ambasadorul Poloniei la București, Marek Szczygiel, crede că Rusia “va încerca să folosească Transnistria, care se află sub controlul Moscovei, ca instrument de presiune pentru a face drumul Republicii Moldova spre Europa cât mai dificil”. Diplomatul polonez spune că Varșovia și Bucureștiul au relații “excelente”, iar parteneriatul strategic dintre ele se testează în această perioadă de “criză”de la granițele celor două țări.

Din punctul lui de vedere, România și Polonia se află la adăpost de orice eventuală agresiune a Rusiei, datorită umbrelei NATO: în plus, Varșovia își propune să cheltuiască “în jur de 40 de miliarde de euro în următorii 10 ani pentru înzestrarea militarilor cu echipamente tehnice, inclusiv dintre cele foarte sofisticate de apărare aeriană, echipamente moderne pentru nave de război, dar și pentru forțele de uscat”.

Ambasadorul Marek Szczygiel se așteaptă ca toate statele europene să-și crească bugetele de apărare la minimum 2 la sută din PIB. Polonia mai încearcă să convingă toate statele UE să negocieze cu Gazprom pe o singură voce, astfel încât compania rusească să nu mai poată folosi gazul ca instrument politic, dar lucrurile sunt complicate: de pildă, “multe companii germane au relații și foarte strânse cu întreprinderile rusești din domeniul energiei. Poate din acest motiv Germania este cea mai puțin entuziastă în realizarea pieței comune de energie”.

Ambasadorul Szczygiel argumentează că în acest moment “Gazprom încearcă să ne divizeze și apoi să ne conducă, divide et impera”. Astfel, “România și Polonia cumpără gaz rusesc la cel mai mare preț din Europa”, mai spune ambasadorul Poloniei la București.

După toate măsurile și asigurările luate de NATO la ultimul summit, credeți că Europa de Est ar trebui să se mai teamă de Rusia?

M.S.: Ceea ce vedem acum dinspre Rusia este o încercare de a submina toate măsurile pe care noi încercăm să le punem în aplicare. Politica agresivă a Rusiei, tonul imperialist pe care îl auizim dinspre Moscova ar trebui să țină de trecut, nu de relațiile secolului 21, bazate pe parteneriate, respect mutual și respect față de integritatea teritorială și frontierele existente. În Europa de Est noi avem încă proaspete în amintire evenimentele dramatice care au avut loc înainte de cel de-al doilea război mondial, în timpul acestuia, dar și ceea ce s-a întâmplat după. Ne-ar plăcea ca Rusia să fie o democrație modernă, care să respecte aceleași valori și principii ca și noi, fără să încerce să recreeze zone de influență sau să refacă, așa cum spun unii analiști, Uniunea Sovietică. URSS a fost un imperiu care a asuprit regiunea în care ne aflăm și am trăit prea mult timp sub această dominație, fără libertate, fără democrație, fără economie de piață. Ne-am dori să lăsăm în urmă toate acestea. Glorificarea lui Stalian, a simbolurilor comuniste și a epocii trecute sunt lucruri pe care polonezii, de pildă, le consideră ca făcând parte din una dintre cele mai negre perioade din istoria lor.

Acum însă e mai puțin vorba de Stalin, cât mai degrabă despre Putin.

M.S.: Da, dar când l-am auzit pe Vladimir Putin vorbind după ocuparea și anexarea ilegală a Crimeii despre URSS pentru a-și argumenta acest gest, am avut un sentiment de déja-vu. Noi nu ne temem de o agresiune militară în sensul pur al cuvântului, pentru că Polonia și România sunt membre ale NATO, cea mai puternică organizație militară din istorie, și suntem acoperiți de garanții de securitate. În același timp, nu putem ignora ceea ce se întâmplă în Ucraina, o țară care a optat în mod democratic pentru direcția europeană și care suportă din acest motiv intervenția militară a Rusiei. Vedem că situația ei se destabilizează de la o zi la alta, că este șantajată să renunțe la opțiunea ei democratică și europeană și avem deci toate motivele să fim îngrijorați. De aceea am încercat să le arătăm aliaților noștri din NATO și UE că ceea ce se întâmplă în Ucraina ne afectează direct securitatea. Polonia și România au cele mai lungi frontiere cu Ucraina dintre statele UE. Uniunea Europeană trebuie să rămână credibilă și puternică, fiindcă este vorba despre relația dintre UE și Ucraina și, bineînțeles, între UE și Georgia și UE și Republica Moldova. Cele trei state trebuie protejate de Rusia pentru a putea implementa acordurile semnate cu UE. Relațiile lor cu UE trebuie decise fără implicarea unei a treia părți.

Recent, Rusia a redus exporturile de gaz spre Polonia și spre alte state est-europene din UE. Polonia resimte acest lucru ca pe o nouă amenințare înainte de venirea iernii?

M.S.: Să sperăm că este vorba doar despre motive tehnice. Nu acceptăm folosirea gazului și a energiei ca instrument de presiune politică, mai ales în această perioadă instabilă și fragilă. Ar fi încă un semnal negativ referitor la credibilitatea Rusiei, mai ales că este principalul furnizor de gaz al Europei. Este în interesul nostru reciproc să avem predictibilitate și siguranță în ceea ce privește alimentarea cu gaz a UE. Pe de altă parte, acest lucru ne confirmă ceea ce spuneam la începutul acestui an: crearea unei piețe comune de energie la nivelul UE. Păstrarea în cadrul Uniunii a 28 de politici diferite de energie ne face pe toți vulnerabili. Trebuie să stabilim la Bruxelles un mecanism al solidarității privind energia.

Altfel spus, UE ar trebui să negocieze cu Gazprom în numele celor 28 de state membre, în așa fel încât să existe un preț unic la nivelul Uniunii.

M.S.: Ar fi o soluție ideală.

Când credeți că ar fi posibil să se creeze acest mecanism prin care Bruxelles-ul să poată obține un preț unic pentru gazul importat din Rusia, iar Gazprom să nu mai poată să-și folosească resursele ca instrumente de presiune?

M.S.: Probabil că încă e prea devreme, dar lucrurile merg în această direcție. S-au făcut deja multe interconexiuni între statele membre, a început diversificarea resurselor, cu toate că UE cumpără încă din Rusia 40 la sută din gazul necesar. Dar, din păcate, sunt țări care sunt 100 la sută dependente de Rusia. Polonia lucrează intens la desprinderea ei de gazul rusesc și și-a construit deja un terminal LNG (Gaz Natural Lichefiat) la Marea Baltică, avem planuri de conexiuni cu toate statele vecine pentru a ne putea susține reciproc, în caz de necesitate și sperăm încă să reușim la Bruxelles să convingem toate statele să adopte o viziune comună față de gazul rusesc.

Cine se opune în acest moment unei negocieri comune Bruxelles-Moscova pentru gazul pe care statele europene îl importă în condiții diferite și la prețuri diferite din Rusia?

M.S.: Gazprom încearcă să ne divizeze și apoi să ne conducă, divide et impera. De exemplu, România și Polonia cumpără gaz rusesc la cel mai mare preț din Europa. Alte state cumpără însă la prețuri mai mici.

De ce România și Polonia nu au o strategie comună pentru crearea unui pachet comun de negociere Bruxelles-Moscova?

M.S.: Poate că vocile noastre nu sunt destul de puternice încă, dar poate că în viitor toate statele UE vor acționa împreună. În fond, UE este cea mai mare piață consumatoare de gaz și ar putea să negocieze “ca un singur cumpărător” față de Gazprom. Există și anumiți oponenți, fiindcă sunt țări care vor să aibă politici mai liberale, altele, dimpotrivă, preferă să aibă o piață bine reglementată etc. Cel mai important lucru este să nu începem să concurăm unii împotriva altora, lăsând Gazprom să poată să juca împotriva noastră.

Germania agreează această idee de a avea un singur negociator la nivelul UE cu Gazprom?

M.S.: Multe companii germane au relații și foarte strânse cu întreprinderile rusești din domeniul energiei. Poate din acest motiv Germania este cea mai puțin entuziastă în realizarea pieței comune de energie.

În cartea sa “Următorii 100 de ani”, șeful agenției Stratfor, George Friedman, a prevăzut că Rusia se va extinde spre vest, că Polonia va deveni principalul aliat al SUA în regiune și că în același timp va deveni principala putere regională. Credeți că toate acestea s-au întâmplat deja?

M.S.: Am fost într-adevăr suporterii unei relații transatlantice foarte strânse și suntem ferm convinși că Statele Unite trebuie să fie implicate în securitatea europeană. Ultimul summit NATO a confirmat acest lucru.

Socotiți că Polonia este o putere regională?

M.S.: Nu știu, nu avem această ambiție. Ambiția noastră este să putem să ne dezvoltăm în pace, să avem o situație stabilă în zonă și să avem asigurată securitatea țării. Nu suntem total dependenți de garanțiile de securitate din afară, fiindcă am făcut tot ce puteam pentru a avea o armată performantă și bine echipată. Polonia pune în aplicare în această perioadă unul dintre cele mai ambițioase planuri de modernizare a armatei. Ne propunem să cheltuim în jur de 40 de miliarde euro în următorii 10 ani pentru înzestrarea militarilor cu echipamente tehnice, inclusiv dintre cele foarte sofisticate de apărare aeriană, echipamente moderne pentru navele noastre de război, dar și pentru forțele de uscat.

Este cel mai mare buget de Apărare din regiune.

M.S.: În acest moment, așa este, pentru că noi nu vrem doar să cerem ca alții să ne apere, ci suntem conștienți că în primul rând contează să ne putem baza pe propriile noastre capabilități militare. Suntem un contributor net în regiune și în Europa și credem că și celelalte state trebuie să-și țină promisiunea de a da bugetelor de Apărare un minimum de 2 la sută din PIB. În fond, situația actuală ne reamintește că istoria nu s-a sfârșit încă, iar viitorul este impredictibil.

Cine este principalul aliat al Poloniei în această regiune?

M.S.: Avem relații foarte bune cu toate stat din zonă. Avem relații foarte bune cu statele baltice, avem relații excelente cu țările central-europene din Grupul de la Vișegrad și avem un parteneriat strategic cu România. Ultimul summit NATO ne-a demonstrat că toată această regiune poate fi pusă la adăpost și că divizarea artificială a Alianței s-a încheiat: să ne aducem aminte că de la intrarea Poloniei în NATO, acum 15 ani, nu au fost niciodată în această zonă trupe ale Alianței. Avem astăzi aici atât trupe, cât și o infrastructură militară modernă.

Credeți că între România și Polonia ar putea fi o relație mai bună decât cea de astăzi?

M.S.: Relațiile noastre sunt excelente și avem o cooperare intensă atât în interiorul NATO, cât și al UE. Colaborarea nu este doar la nivel politic, ci și pe tărâm economic și social. Există o rețea extrem de densă de cooperare, între autorități locale, instituții culturale și organizații neguvernamentale. Situația de la granițele noastre cu Ucraina face acest parteneriat și mai valoros, fiindcă suntem țări de frontieră ale NATO și UE și suntem direct afectate și expuse. Anul acesta contactele noastre au fost, astfel, mai numeroase și mai intense ca oricând. Nu există nici un deficit în relația noastră bilaterală. Relațiile economice se dezvoltă foarte dinamic, comerțul dintre Polonia și România crește de la an la an, iar în 2014 se apropie de 4 miliarde de euro. Investitorii polonezi sunt activi pe piața românească și mi-ar plăcea ca și companiile din România să fie interesate să investească în Polonia, dar probabil că e o chestiune de timp. Fiind cele mai mari țări din regiune, Polonia și România sunt obligate să aibă strategii comune, iar parteneriatul strategic va trece și testul crizei în această perioadă. Pe de altă parte, avem și cooperarea trilaterală Polonia-România-Turcia, foarte importantă pentru flancul estic al NATO. În viitor cred că rolul Poloniei și României în regiune va crește; în plus, România este un potențial furnizor de energie. Sperăm că descoperirile din Marea Neagră ar putea face ca România să schimbe jocul energetic în regiune. Chiar dacă nu va rezolva toate problemele, va reuși să crească securitatea energetică pentru ea și pentru vecinii ei.

Rusia pare să fi obținut deja mai mult decât și-a propus, dar, cu toate acestea, merge mai departe. Credeți că Vladimir Putin va câștiga confruntarea în Ucraina?

M.S.: Nu știm care sunt intențiile reale ale Moscovei. Noi nu putem decât să le cerem să respecte suveranitatea și integritatea teritorială ale vecinului nostru comun, Ucraina. Nu înțelegem logica confruntării, nu ne putem aștepta de la Ucraina să ia decizii riscante, dar UE poate face câte ceva. Există deja sancțiuni aspre pentru tot ceea ce a făcut Rusiat în Ucraina.

După ce Rusia a încălcat Memorandumul de la Budapesta, statele vestice au reacționat destul de slab. Credeți că anexarea Crimeii, care este teritoriu ucrainean de către Rusia, fără ca marile puteri occidentale garante să reacționeze, ar putea deveni un precedent și pentru dezmembrarea altor state?

M.S.: Sper că nu, dar aveți dreptate, a fost un semnal defavorabil. Dar dacă Rusia va continua pe acest drum costurile pentru Moscova vor fi semnificative. În cazul României și Poloniei, noi avem articolul 5 din Tratatul NATO, care ne oferă garanții și nu cred că Rusia va dori să testeze aceste garanții. Facem apel la raționalitatea Rusiei, la proporția dintre costuri și beneficii: nici o țară nu poate trăi în izolare, nici o țară nu poate încălca regulile internaționale.

Credeți că Republica Moldova se află în pericol?

M.S.: E greu de spus. Sper să nu fie într-o situație apropiată de cea a Ucrainei, mai ales că R. Moldova a pus deja în practică unele reforme, și-a întărit economia și pare să se folosească de acordurile semnate cu UE. Chișinăul a făcut mari progrese pe drumul european.

Republica Moldova are totuși o enclava pro-rusă, Transnistria, dar și alte regiuni, cum e Găgăuzia, care încearcă periodic să destabilizeze țara.

M.S.: Probabil că Rusia va încerca să folosească Transnistria, care se află sub control rusesc, ca instrument de presiune pentru a face drumul R. Moldova spre Europa cât mai dificil. Singura “apărare” a R. Moldova este să implementeze cât mai repede reformele cerute de UE, să elimine vulnerabilitățile din sistem, cum este corupția spre exemplu, să fie mai apropiată de UE și să facă în așa fel încât drumul ei european să devină ireversibil, chiar dacă Partidul Comuniștilor ar veni la putere.

Citește totul despre:

Comentarii

loading...