EXCLUSIV RL. Interviu cu preşedintele Bosniei şi Herţegovinei: Balcanii nu mai sunt, pentru moment, butoiul cu pulbere al Europei

Sabina Fati 20.03.2013 - 20:44

„România liberă“:  Bosnia şi România au semnat un plan de cooperare militară cu mai mulţi ani în urmă. Cum vedeţi progresul relaţiilor strategice dintre cele două state? ...

Share

„România liberă“:  Bosnia şi România au semnat un plan de cooperare militară cu mai mulţi ani în urmă. Cum vedeţi progresul relaţiilor strategice dintre cele două state?

Nebojša Radmanović: Da, acest plan a fost semnat între ministerele Apărării din cele două ţări în anul 2010, dar acesta este numai unul dintre acordurile existente. Cele două state au semnate 16 acorduri în diferite domenii şi mai sunt 6 acorduri aflate în faza semnării şi ratificării. În evidenţă există şi 64 de acorduri bilaterale semnate înainte  de România cu fosta Iugoslavie.  În acest moment, ambele ţări sunt cel mai mult interesate de semnarea Acordului privind evitarea dublei impuneri şi Acordului privind colaborarea economică, ce sunt pregătite şi sunt în faza verificării finale. Până în prezent, din partea română au fost 3 vizite la nivel înalt în Bosnia şi Herţegovina, respectiv preşedintele, premierul şi ministrul Afacerilor Interne, şi noi ­apreciem foarte mult acest lucru. Aceasta este prima mea vizită în România şi este o vizită de răspuns, deoarece preşedintele Traian Băsescu a fost în vizită oficială în Bosnia şi Herţegovina în anul 2008. Mă aştept ca, după această vizită, şi alţi oficiali din Bosnia şi ­Herţegovina să viziteze ­România şi să lucreze pentru întărirea relaţiilor şi a colaborării noastre.

R.L.: În ce fel ar putea sprijini România drumul Bosniei spre UE?

N.R.: Fiecare ţară membră UE poate să-i ajute pe cei care aşteaptă să se integreze şi, ca atare, şi România. România, după părerea mea, poate reprezenta pentru noi chiar mai mult decât majoritatea ţărilor, deoarece noi în Bosnia şi Herţegovina o considerăm ţară vecină. Mă refer la faptul că noi şi în continuare le considerăm vecine pe acele ţări care au fost vecine cu fosta Iugoslavie. Este vorba despre ţări care, geografic, sunt foarte aproape, care au relaţii de prietenie, care au semnate şi alte acorduri, ne înţelegem foarte bine, suntem apropiate în ceea ce priveşte dezvoltarea şi, în acest mod, România, utilizând cadrele sale şi prin tot ceea ce a trecut, lucruri care ne aşteaptă şi pe noi, poate să ajute Bosnia şi Herţegovina, şi exact acestea sunt aşteptările noastre. 

R.L.: Liderul islamist Omar Bakri a declarat, într-un ­interviu publicat de cotidianul bulgar „24 Ceasa“, că mai multe state din această zonă, ­inclusiv România şi Bulgaria, pot fi ţinte ale atentatelor ­teroriste, în vreme ce Bosnia, dar şi Albania, Serbia, Kosovo ar face parte din teritoriul ­„islamic“. Este Bosnia teritoriu islamic?

N.R.:  În Bosnia şi Herţegovina aproximativ jumătate din populaţie este de religie islamică, dar acest lucru desigur că nu înseamnă că este un teritoriu islamic şi, ce este şi mai sigur, Bosnia-Herţegovina nu este teritoriu islamic, aşa cum şi-l imaginează acest lider islamist, dar este adevărat că, în timpul războiului, în Bosnia şi Herţegovina a apărut un număr de aşa-zişi „luptători islamişti”, ale căror activităţi le sunt străine chiar şi musulmanilor bosniaci, şi, în consecinţă, şi altora, dar asemenea celule există în Bosnia şi Herţegovina şi astăzi, însă acest lucru nu este ceva ieşit din comun, având în vedere că există şi în UE. Ameninţări au existat şi înainte, în ultimul timp s-au cam înmulţit şi acest fapt ar trebui doar să-i apropie pe cei care luptă împotriva terorismului în lume.  

R.L.: Credeţi că mai ­există ­pericolul ca Balcanii să ­redevină butoiul cu pulbere al Europei?

N.R.: Este greu de răspuns direct la această întrebare, deoarece în unele perioade anterioare, când se credea că totul este liniştit în Balcani, brusc, sau cel puţin nouă ni se părea că brusc, au izbucnit diferite războaie. Acum ni se pare că ne aflăm într-o perioadă mai lungă de dezvoltare paşnică şi acest lucru este foarte important pentru noi. UE, în întregime, este un proiect paşnic, România şi alte ţări balcanice sunt membre UE, fapt care reprezintă un pas către o pace durabilă. Noi toţi ceilalţi din Balcanii de Vest dorim să fim parte a UE, fapt care în sine înseamnă că suntem susţinători ai păcii. Toate acestea ne indică faptul că în Balcani ar putea fi o pace durabilă. Desigur, asta nu înseamnă că trebuie să dormim şi să permitem ca mici grupuri militante apropiate de terorism eventual să dezvolte reţele în ţările noastre şi împotriva acestei posibilităţi trebuie să luptăm permanent.

R.L.: Mişcările de ­fragmentare se extind în Europa, iar ­Republica Srpska a spus de mai multe ori că ar vrea să iasă din Federaţia cu Bosnia şi Herţegovina. Cât de mare este acest risc?

N.R.:  În primul rând, nu ştim dacă acesta este un risc; risc este ceea ce se întâmplă în întreaga Europă, risc este ceea ce se întâmplă în ţările dezvoltate, membre UE, risc este un referendum în Scoţia, risc este un referendum în Catalonia şi un risc mai mic ar fi un referendum în Republica Srpska. Sârbii din Bosnia şi Herţegovina, sincer vorbind, nu şi-au dorit Bosnia şi Herţegovina, ei şi-au dorit propria republică, dar au înţeles că trebuie să trăiască împreună în Bosnia şi ­Herţegovina, în care au propria entitate, şi dorinţa lor de separare apare doar atunci când se întăresc tendinţele de centralizare de la Saraievo şi din împrejurimile acestuia, şi care sunt în general legate de cercul politic bosniac. În asemenea situaţii, ca răspuns la centralizare, apar cei din Republica Srpska, care afirmă că doresc separarea. Şi unul şi celălalt sunt procese în care politicienii trebuie să lucreze cu răbdare pentru a se ajunge la calmarea situaţiei.  

R.L.: Emisarul internaţional pentru pace în Bosnia a ­explicat chiar că integritatea teritorială a fragilului stat balcanic este în pericol din cauza retoricii secesioniste în creştere a oficialilor sârbilor bosniaci. Ce soluţii au oficialii de la Saraievo pentru a evita acest pericol?

N.R.:  Aici probabil vă gândiţi la actualul reprezentant internaţional Valentin Inzko, care a afirmat acest lucru în raportul său în faţa Consiliului de Securitate ONU şi, în mod unilateral, a prezentat situaţia din Bosnia şi Herţegovinei. Acesta nu este principalul pericol şi nici nu există secesionişti ­organizaţi, care doresc destrămarea Bosniei şi Herţegovina, iar cu acest tip de poziţii s-a intrat în luptă cu un anumit număr de oameni care gândesc altfel din ­Republica Srpska şi s-a acordat un sprijin tacit celor ­care doresc centralizarea ­Bosniei şi Herţegovinei. Asemenea tip de gândire a Înaltului Reprezentant nu contribuie nici la stabilizarea situaţiei în Bosnia şi Herţegovina şi nici la stabilizarea poziţiei sale, care trebuia să fie deja desfiinţată.  

R.L.: Comisia Europeană a ­avertizat lunile trecute mai ­multe state din Balcanii de Vest, inclusiv Bosnia, că ar putea reintroduce vizele din cauză că prea mulţi dintre cei care călătoresc în statele UE vor să rămână acolo. Ce faceţi pentru a-i convinge pe oameni să rămână în ţară?

N.R.: Bosnia-Herţegovina a îndeplinit toate condiţiile pentru desfiinţarea regimului de vize şi situaţia nu s-a înrăutăţit faţă de perioada când am primit acel regim fără vize, respectiv înainte de adoptarea deciziei. Nu există un mare număr de azilanţi şi al solicitărilor de azil în ţările Europei Occidentale din Bosnia şi Herţegovina şi aici Bosnia-Herţegovina a fost aşezată în contextul altor ţări şi spaţii din Balcanii de Vest ai căror cetăţeni doresc să rămână în ţările membre UE. Este natural şi întru totul real ca situaţia economică dificilă să forţeze oamenii să părăsească acest spaţiu al Bosniei şi Herţegovinei, noi ştim că acest lucru se întâmplă şi în România, doar că România nu are regimul nostru cu UE. Pe viitor vom face totul pentru a nu creşte numărul de azilanţi, dar nu putem garanta că nu va fi nici unul.

R.L.: Preşedintele sârb ­Tomislav Nikolici neagă ­existenţa unui genocid în 1995 la Srebreniţa, în Bosnia; cum pot înainta relaţiile dintre cele două state?

N.R.: Relaţiile pot să progreseze şi nu poate o frază sau un cuvânt să strice aceste relaţii. Dezbaterile în privinţa a ceea ce s-a întâmplat la Srebreniţa durează de ceva timp şi cred că nu se vor încheia foarte repede, deoarece în fiecare zi apar amănunte, care sunt izvoare istorice şi pot schimba ceea ce se vorbea până acum în Bosnia şi Herţegovina. Bosnia şi Herţegovina şi Serbia trebuie să aibă relaţii bune şi asta din mai multe motive. În primul rând, chiar Acordul de pace care stă la baza Bosniei şi Herţegovinei afirmă că Republica Srpska, ca parte a Bosniei şi Herţegovinei, are relaţii speciale paralele cu Serbia; în al doilea rând, în Bosnia şi Herţegovina o treime din populaţie o reprezintă sârbii, care sunt acelaşi popor ca şi cei din Serbia; în al treilea rând, Bosnia şi Herţegovina şi Serbia au graniţă comună de câteva sute de kilometri, şi în al patrulea rând, relaţiile economice între Bosnia şi Herţegovina şi Serbia sunt atât de dezvoltate încât Serbia este al doilea sau al treilea partener comercial al Bosniei şi Herţegovinei. Toate acestea arată că noi trebuie să avem relaţii bune şi că declaraţiile oricărui politician nu le pot strica.     

R.L.: Credeţi că Oficiul Înaltului Reprezentant ONU ar trebui ­să-şi reducă din atribuţiile pe care le are pe teritoriul ­Bosniei sau, dimpotrivă, ­această insituţie care supervizează ­respectarea Constituţiei este un garant al democraţiei?

N.R.: Cancelaria Înaltului Reprezentant al Comunităţii Internaţionale de mult trebuia să-şi întrerupă activitatea în Bosnia şi Herţegovina, deoarece, aşa cum este în prezent, reprezintă ceva anacronic în Europa contemporană,  aşa ceva nu există niciunde în lumea contemporană, deci nu există niciunde o persoană care să fie superioară instituţiilor alese legal, prin alegeri libere recunoscute în Europa, care poate să impună legi, să schimbe funcţionari şi să nu răspundă pentru asta în faţa nimănui. În afară de aceasta, în ultimii ani, Cancelaria Înaltului Reprezentant doar a perturbat relaţiile în interiorul Bosniei şi Herţegovinei şi nu a permis politicienilor din ţară să se afirme. Acestea sunt doar câteva motive şi am putea să mai enumerăm asemenea motive pentru care această instituţie ar trebui să-şi întrerupă existenţa, iar noi ­sperăm că acest lucru se va întâmpla în curând.

R.L.: CEDO a decis în 2009 că legea fundamentală a ­Bosniei-Herţegovina este discriminatorie faţă de comunităţile romă şi evreiască, fiindcă sistemul instituţional local, pus în practică în 1995 de Acordul de Pace de la Dayton, rezervă doar ­cetăţenilor ­proveniţi din rândul ­„popoarelor constituante“ - sârb, croat şi musulman - a­ccesul în Camera superioară a Parlamentului şi la preşedinţia tripartită a ţării. Din acest punct de vedere ­revizuirea Constituţiei bosniace, pentru a pune capăt acestei discriminări, reprezintă ultima condiţie impusă Bosniei de ­Bruxelles înainte de a-i ­permite să ceară ­statutul de candidat la ­aderarea la UE. 
Când şi cum va fi ­rezolvată această ­problemă?

N.R.:  Încercăm să soluţionăm armonizarea Constituţiei Bosniei şi Herţegovinei la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului deja de câţiva ani, deci şi înaintea deciziei de la Strasbourg. Eu consider că trebuia şi singuri, fără această decizie, să implementăm Convenţia Europeană a Drepturilor Omului în Constituţia noastră. Şi nu este vorba doar despre reprezentanţii comunităţilor iudaice şi rome, ci de toţi reprezentanţii minorităţilor naţionale, care au, potrivit actualei Constituţii, mai puţine drepturi în privinţa alegerilor în două instituţii ale Bosniei şi Herţegovinei. Acest lucru merge destul de greu, deoarece acum popoarele constitutive, care au drepturi speciale în Bosnia şi Herţegovina, se tem că ele vor fi atinse de modificarea ­Constituţiei şi atunci apar tendinţe atât pentru o mai mare centralizare , cât şi pentru o mai mare descentralizare, de câte ori se face trimitere la modificarea Constituţiei şi, de aceea, lucrurile decurg foarte lent. Presiunea UE este ­contraproductivă, deoarece sub presiune nu se poate realiza nimic şi, pentru a se rezolva aşa cum trebuie, trebuie să li se ­permită ­politicienilor locali să facă ­singuri acest lucru, fără ­nici un fel de propuneri care să vină de la Washington sau Bruxelles.