Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

EXCLUSIV RL. Interviu cu Cristian Preda, europarlamentar PDL: „Obiectivul meu este ca, la sfârşitul lui 2014, să-l trimitem pe Băsescu la pensie!“

Sabina Fati 03.04.2013 - 20:52

 Gruparea reformistă din PDL recunoaşte victoria lui Vasile Blaga la alegerile pentru şefia partidului. În acelaşi timp, Cristian Preda nu-i dă prea multe şanse lui Vasile Blaga în ...

Share

 Gruparea reformistă din PDL recunoaşte victoria lui Vasile Blaga la alegerile pentru şefia partidului. În acelaşi timp, Cristian Preda nu-i dă prea multe şanse lui Vasile Blaga în încercarea de a creşte partidul, constatând că „primele gesturi pe care le-a făcut nu merg în această direcţie“.

C.P.: Primele gesturi nu merg în această direcţie. A dat mai degrabă semnale de confruntare: faţă de Traian Băsescu şi faţă de tabăra Udrea, dar nu i-a iertat nici pe reformişti, în special pe Monica Macovei, care este, chipurile, în mare întârziere... cu plata cotizaţiei. Cred că, dacă Blaga va continua războiul cu celelalte tabere, va avea soarta politică a lui Andrei Marga, groparul PNŢCD, care acum 10 ani şi-a dat demisia din PNŢCD prin fax de la Cluj. N-ar fi bine ca Blaga să o ia pe un asemenea drum. Dacă el continuă lupta cu noi şi cu Udrea, pentru a-şi consolida poziţia fragilă căpătată în alegeri, PDL va avea de pierdut.

Traian Băsescu le-a spus „adio“ democrat-liberalilor. Cum va modifica acest „adio“ partidul?

C.P.: Există două variante: partidul ar putea reacţiona spunând la rândul său „adio“ sau se va găsi o cale de „reevaluare“, cum zice Traian Băsescu. Cea mai nefericită situaţie, din punctul meu de vedere, ar fi cea care ar duce la divizarea electoratului de centru-dreapta în votanţi PDL şi votanţi Traian Băsescu. Asta ar putea da şi un total mai mic decât scorul din decembrie. Într-adevăr, nu e exclus ca o parte dintre simpatizanţi, decepţionaţi de „divorţ“, să nu mai meargă spre nici una dintre tabere. Reconcilierea ar fi mai utilă şi pentru PDL, şi pentru Traian Băsescu.

Pe ce bază s-ar putea face această reconciliere?

C.P.: Pe baza unor proiecte politice agreate de ambele părţi, pentru că nu este vorba despre un mariaj, despre o chestiune sentimentală. Probabil că cel mai important proiect este cel al revizuirii Constituţiei.

Deci, Traian Băsescu i-ar putea chema pe democrat-liberali să-i sprijine ideile privind modificarea Constituţiei.

C.P.: Sau invers: PDL ar putea relua proiectul lui Traian Băsescu. Preşedintele a şi cerut public acest lucru, dar democrat-liberalii au tăcut. PDL poate, la rândul lui, să-i ceară preşedintelui să-i susţină propriile proiecte.

PDL nu prea mai are proiecte în ultima vreme.

C.P.: Nu e chiar aşa. Începând cu această săptămână, Institutul de Studii Populare (ISP) va lansa o serie de dezbateri publice tocmai despre Constituţie, la concurenţă cu Forumul Constituţional. Pentru PDL este foarte important să se implice în aceste dezbateri, fiindcă Forumul Constituţional este un instrument al USL prin intermediul căruia urmează să ni se ofere cadou, la sfârşitul anului, o Constituţie pentru cuplul Ponta-Antonescu. ISP va chema la aceste discuţii specialişti, oameni politici, universitari, care au reflectat asupra problemelor constituţionale. Iată un proiect care l-ar putea antrena şi pe preşedinte. PDL şi Băsescu ar putea, pe de altă parte, să caute împreună un prezidenţiabil, folosindu-se de experienţa politică a actualului preşedinte. Ar fi, de altfel, ridicol să avem un candidat susţinut de PDL şi altul susţinut de preşedinte. Cum există şi posibilitatea unor alegeri pentru instituţiile regionale, dacă aceste unităţi administrative vor fi introduse în Constituţie, va apărea un alt proiect în care PDL şi Traian Băsescu ar face mai bine să colaboreze, decât să fie adversari.

Cine ar trebui să facă primul pas, Traian Băsescu a anunţat ruptura. Tot el ar trebui să „reevalueze“ partidul şi să anunţe reconcilierea? Sau e şi o problemă de orgolii?

C.P.: E uşor să invoci orgolii ca să scapi de răspundere... Cred că trebuie să ne folosim inteligenţa practică şi să intrăm pe tărâmul proiectelor politice, fiindcă ele reprezintă teste importante deopotrivă pentru putere şi pentru opoziţie. De fapt, miza importantă pentru cei care nu vor să se alinieze în spatele USL este mişcarea de coagulare, reunirea forţelor de opoziţie.

Până acum a fost vorba mai degrabă de fragmentare.

C.P.: De la venirea lui Victor Ponta la guvernare, am avut de-a face cu două mişcări diferite. Sub primul Guvern Ponta, până la alegerile parlamentare din decembrie, opoziţia a testat mai multe formule de coagulare. La alegerile din iunie, au fost alianţe cu diverse partide, pe plan local, iar la cele generale – s-a folosit la nivel naţional formula ARD. Al doilea Guvern Ponta, cu o susţinere parlamentară mai mare, beneficiază, în schimb, de o opoziţie fragmentată. ARD a fost desfiinţată de PDL, MRU şi Neamţu se ceartă şi ei, au apărut apoi divergenţele Blaga-Udrea, plus dezertările din PDL. Pe scurt: o opoziţie din ce în ce mai fragmentată.

Care mai este rolul reformiştilor în PDL?

C.P.: Reformiştii au obţinut, la alegerile recente, un scor mai mic decât mă aşteptam. E un scor mai mic decât simpatia pe care ne-au arătat-o membrii de partid în campanie. Am participat la întâlnirile Monicăi Macovei cu 15 filiale. Evaluarea cea mai pesimistă îmi arăta că avem un scor între 15 şi 20 de procente. Marea problemă a reprezentat-o delegarea în Convenţie şi reprezentarea fiecărei sensibilităţi în rândul celor 5.000 de membri care au venit la Romexpo. Rezultatul de 5 la sută ne-a decepţionat, dar nu ne-a demobilizat. Statutul partidului spune că doar moţiunile care obţin minimum 10 la sută sunt îndreptăţite să participe la conducerea partidului. Ceea ce înseamnă că reformiştii sunt excluşi de la orice deliberare a PDL-ului până la următoarea Convenţie. E bine însă că grupul rămâne solidar. Ne-am propus să facem opoziţie la USL sub acest nume.

Îi recunoaşteţi autoritatea lui Vasile Blaga?

C.P.: Evident. A câştigat com­petiţia, chiar dacă la limită, dar după retragerea contestaţiilor Elenei Udrea nu există nici un motiv să nu recunoaştem învingătorul.

PDL ar fi fost într-o situaţie mai bună dacă ar fi câştigat Elena Udrea?

C.P.: Cred că PDL ar fi fost într-o situaţie mai bună dacă accepta o conducere colegială.

Un triumvirat?

C.P.: Nu aveam în vedere o asociere Blaga-Macovei-Udrea, ci concurenţa a trei echipe conduse de trei persoane, care ar fi putut să reprezinte părţi diferite din PDL. Nu era vorba despre renunţarea la competiţie. În acest fel, într-o echipă puteau fi un reformist şi alţi doi membri, cu o altă identitate, nu neapărat din taberele Blaga sau Udrea.

Era o idee destul de complicată.

C.P.: Da, dar efortul în această direcţie, făcut înainte de Convenţie, ar fi fost mai mic decât cel de acum, când avem de închis atâtea răni. Unii dintre colegi i-au tratat pe reformişti mai rău decât îi tratează pe cei din USL. Am trecut şi peste asta.

Reformiştii rămân în PDL?

C.P.: Da, aceasta este decizia pe care am luat-o. Reformiştii vor fi solidari, pe de altă parte, pentru că până acum nu am fost şi, de aceea, câte unul era „pescuit“ de vreuna din tabere şi pus în vitrina conducerii. Ca un trofeu. Marele reproş adus reformiştilor în timpul campaniei a fost că se pregătesc să plece din partid. Acum, oricine vede că suntem departe de un asemenea gest.

Sunt trei tabere în PDL, Reformiştii, mai apropiaţi de Traian Băsescu, oamenii lui Blaga, cu slăbiciuni spre PNL, şi cei ai Elenei Udrea, unii dintre ei mai apropiaţi de PSD. Cum vedeţi reconcilierea internă?

C.P.: Nu cred că există apropieri semnificative între aceste tabere şi partidele din USL.

Doi foşti prim-vicepreşedinţi ai partidului din epoca Blaga sunt acum membri ai PNL.

C.P.: Da, dar nu există alte semne clare că apropierile de care vorbiţi exprimă un plan coerent. Este interesant, totuşi, de observat că lângă Vasile Blaga pe scena Convenţiei nu era nici un FSN-ist, ci mai degrabă foşti membri ai PL-D: Stolojan, Turcan, Flutur. Mai erau lângă el TRU şi Vass, dar nici un fost membru PD. În general, cu excepţia lui Emil Boc, pe scenă erau doar oameni veniţi din
PL-D sau unii care au venit după ce PDL se constituise deja, cum sunt cei din tabăra Macovei, Paleologu sau Eugen Tomac.

Vă aşteptaţi la o contracţie a partidului în urma recentelor dezertări?

C.P.: Dacă dezertările ar continua, bănuielile vor spori, dar nu cred că este vorba despre un plan sistematic în acest sens, ci doar despre slăbiciunea omenească. Sunt oameni slabi, care nu vor să treacă prin deşertul opoziţiei. Problema PDL nu este acum o alianţă cu PSD sau cu PNL, ci ceea ce electoratul i-a pus în spate, şi anume voturi cât să stea în opoziţie. E foarte clar: electoratul nu ne-a trimis la putere şi până în 2016 mai este foarte mult. Miza noastră este să facem Opoziţie.

Deci cum se pot reconcilia grupările din PDL?

C.P.: Este principala noastră provocare. Dacă nu o vom face, vom demisiona din poziţia în care ne-a plasat electoratul.

Vasile Blaga are resurse pentru a creşte partidul?

C.P.: Primele gesturi nu merg în această direcţie. A dat mai degrabă semnale de confruntare: faţă de Traian Băsescu şi faţă de tabăra Udrea, dar nu i-a iertat nici pe reformişti, în special pe Monica Macovei, care este, chipurile, în mare întârziere... cu plata cotizaţiei. Cred că, dacă Blaga va continua războiul cu celelalte tabere, va avea soarta politică a lui Andrei Marga, groparul PNŢCD, care acum 10 ani şi-a dat demisia din PNŢCD prin fax de la Cluj. N-ar fi bine ca Blaga să o ia pe un asemenea drum. Dacă el continuă lupta cu noi şi cu Udrea, pentru a-şi consolida poziţia fragilă căpătată în alegeri, PDL va avea de pierdut.

Spuneţi că Vasile Blaga nu pare să poată creşte partidul, dar Elena Udrea are stofă de lider?

C.P.: Elena Udrea a făcut un scor foarte bun. Mărturisesc că nu mă aşteptam. Poate să fie marea ei victorie politică sau poate fi un reper într-un parcurs politic viitor.

A fost bine că Traian Băsescu a susţinut-o?

C.P.: Eu cred că Traian Băsescu a intervenit pentru a stopa încolonarea întregului partid în spatele lui Vasile Blaga, dar nu aş şti să vă spun cât la sută din scorul Elenei Udrea i se datorează preşedintelui. Impresia mea este că există în tabăra Blaga oameni care-l susţin pe Traian Băsescu. Nu mi s-a părut că partidul este scindat între pro- şi anti-Băsescu. Nu cred că trebuie să împărţim partidul în şi mai multe felii.

Puteţi spune dacă a fost sau nu eficientă intervenţia lui Traian Băsescu în competiţia internă?

C.P.: Vom vedea la alegerile de la anul. Intervenţia va continua, indiferent dacă se va concretiza sub forma unei Mişcări Populare care e alternativă la PDL sau sub forma unei Mişcări Populare care e un partener al PDL.

Mişcarea Populară ar trebui să federalizeze dreapta?

C.P.: Cred că rolul federator trebuie jucat de PDL, care are în acest moment cele mai importante structuri.

Dar nu are iniţiativă.

C.P.: Da, de aceea era nevoie de compunerea conducerii într-o formă mai inteligentă. Totuşi, singurul actor politic care poate să federalizeze formaţiunile de centru-dreapta este PDL. Partidul ar trebui să-i cheme alături pe cei cu care a candidat anul trecut: PNŢCD, Noua Republică, Forţa Civică. În plus, PDL ar trebui să beneficieze de ceea ce eventual ar putea face Mişcarea Populară, dar şi Institutul de Studii Populare sau Fundaţia Creştin-Democrată. Nu poţi însă aştepta ca o fundaţie să joace rolul de federator.

Vă veţi înscrie în această Fundaţie iniţiată de preşedintele Băsescu?

C.P.: Sincer vorbind, nu sunt tentat acum, dar aş putea colabora cu Fundaţia, cum am
făcut-o şi cu altele. Rolul funda­ţiilor politice este de a formula expertiză pentru actorii politici, nu de a aduna voturi. În plus, am avantajul că am colaborat deja cu Marian Preda.

Traian Băsescu a spus aproape direct că în viitor această fundaţie va deveni partid.

C.P.: Este o variantă, mai ales dacă PDL nu va şti să joace rolul de federator şi va spori decepţia alegătorilor de centru-dreapta. Într-un asemenea caz, Mişcarea Populară ar putea să îi ia locul. Dar să nu anticipăm.

Aşa cum arată acum PDL, credeţi că vă oferă cadrul pentru a candida anul viitor la alegerile europarlamentare?

C.P.: Cred că reformiştii trebuie să caute soluţii şi pentru alegerile prezidenţiale, şi pentru cele europarlamentare. Reformiştii sunt resurse pentru PDL. Din păcate, am fost consideraţi nişte fiinţe debusolate care au picat din cer în partid. O vreme
ne-au atacat mai mult pedeliştii decât adversarii. Cred că relaţia conducerii PDL cu reformiştii ar trebui altfel orientată, deşi e adevărat că, uneori, resursele se irosesc aiurea. Şi nu doar în politică.

Vasile Blaga a anunţat că va organiza alegeri interne pentru desemnarea prezidenţiabilului PDL, veţi participa?

C.P.: Mi s-ar părea foarte firesc ca un prezidenţiabil deja anun-ţat – Mihai Răzvan Ungureanu (MRU) – să vină în PDL pentru a participa la această competiţie internă. Ar fi un câştig pentru PDL, dar şi pentru MRU. Aş susţine o astfel de candidatură, dar dacă el nu va dori să vină în PDL, atunci reformiştii vor trebui să găsească o soluţie. Nu pot sta în tribune.

Ce rol ar trebui să joace Traian Băsescu în contextul fărâmiţării dreptei autohtone?

C.P.: Obiectivul meu este ca, la sfârşitul lui 2014, să-l trimitem pe Traian Băsescu la pensie! După două mandate grele, preşedintele merită să se retragă în linişte. Putem face aşa ceva doar dacă avem un prezidenţiabil cu şanse de a câştiga sau care, chiar dacă nu câştigă, să poată fi un lider al dreptei, care să-l scutească pe Traian Băsescu de un nou efort după 2014. Preşedintele a spus de mai multe ori că s-ar retrage după ce îşi termină mandatul. Evident că nu o va face dacă noi cedăm în faţa USL şi dacă la Cotroceni vom avea un reprezentant al USL, care se va baza pe actuala majoritate de 70 la sută din Parlament. În asemenea condiţii, Băsescu nu se va putea plimba prin Cişmigiu. De aceea, ambiţia PDL trebuie să fie o construcţie solidă, care să propulseze un preşedinte de centru-dreapta, pentru echilibrarea actualei majorităţi. Este vorba, în fond, despre distribuirea puterii. În democraţie, trebuie să ai în vedere blocarea monopolului de putere. Iată de ce azi e stupid să faci opoziţie la Traian Băsescu, în condiţiile în care el pare singurul care se poate opune majorităţii uriaşe din Parlament. Din punct de vedere instituţional, opoziţia pe care poate să o facă Băsescu e mult mai eficientă decât cea pe care o poate face PDL în Camere. 

Citește totul despre:

Comentarii

loading...