Este una dintre cele mai cunoscute femei din România, dar se poate lăuda, la rândul său, cu o cunoaştere aparte. În ultimele şase luni, de când a demarat proiectul din fonduri europene “Şcoala mamelor”, realizatoarea TV Andreea Marin Bănică spune că a aflat problemele, greutăţile sau temerile a peste 130.000 de femei din ţară şi de peste hotare. Cu banii pe care i-a atras prin ONG-ul său, 800.000 de euro, jurnalista arată că a alinat, consiliat şi pregătit profesional mii de mame. Şi anunţă că le pregăteşte ceva şi taţilor. Contextul discuţiei: startul campaniei “Făcut de ONG”, o iniţiativă a Centrului de Resurse pentru participare publică (CeRe) şi Coaliţiei “ONG-uri pentru Fonduri Structurale”.
Luând în considerare cazurile pe care le-aţi întâlnit în cadrul proiectului “Şcoala mamelor”, credeţi că femeile din România sunt discriminate?
Andreea Marin: Sigur că da, dar discriminarea e doar o mică problemă, dacă pot să mă exprim astfel. “Şcoala mamelor” s-a născut tocmai din dorinţa de a veni în sprijinul mamelor care – dezorientate, informate cu interes spre o direcţie sau alta sau neinformate pur şi simplu – nu ştiu să se descurce. De exemplu, se află în faţa unui abuz, un caz de violenţă domestică sau pur şi simplu nu ştiu să comunice cu perechea lor – au pierdut această busolă pentru că s-au ocupat prea mult de carieră.
Depresia este iarăşi o problemă des întâlnită în ţara noastră şi de care ne lovim pentru că avem în acest proiect centre în care oferim gratuit consiliere psihologică şi psihiatrică pentru mamele care nu îşi permit o consiliere specializată. Nu e deloc ieftin să mergi la psiholog: o oră este cam două milioane. Şi nu există în unele cazuri nici curajul de a merge la psiholog pentru că cei din jur pot arăta cu degetul şi pot cataloga drept “nebună” o femeie care face asta.
Noi am început să le dăm curaj şi am venit cu informaţie de bună calitate. Avem şi susţinerea partenerilor noştri, cum ar fi Fundaţia Estuar, care se ocupă de sănătatea mintală. Avem susţinerea unui alt partener: Telefonul copilului – 116 111 – un telefon scurt, gratuit în reţelele Romtelecom şi Cosmote. Mamele pot suna acolo şi specialiştii noştri le ajută sau le direcţionează către instituţiile care le pot ajuta. Am făcut şi cursuri de pregătire profesională pentru mame şi le-am dat şi burse pentru început de drum. Sunt mame care au devenit antreprenoare cu ajutorul nostru.
Pe site-ul nostru – www.scoalamamelor.ro – mamele găsesc drepturile lor, aşa cum sunt cuprinse în legile din România, explicate pe înţelesul tuturor. Trebuie să recunosc că aici a fost o surpriză pentru noi: 80% dintre cele peste 130.000 de mame care au apelat la noi în cele 6 luni de când există site-ul au vârste între 20 şi 45 de ani şi studii medii sau superioar. Deci sunt femei care teoretic au acces la informaţie, dar au nevoie şi de un prieten, de cineva care să le transmită informaţia. Ori noi suntem un astfel de prieten. Iar mamele care ne caută în acest moment nu sunt doar din România, ci din 96 de ţări.
“Toate mamele trăiesc la fel”
Deci Andreea Marin este prietena mamelor din România?
A.M.: Nu vreau să mă urc pe un piedestal pe care nu îl merit, dar sentimentul pe care îl am pentru orice mamă este că trăim la fel. Indiferent de câţi bani ai în cont, ca femeie trăieşti la fel anumite nemulţumiri, probleme, semne de întreabare în legătură cu dezvoltarea copiului tău sau anumite temeri şi boli.
Care este principala problemă pe care v-au ridicat-o mamele cu care aţi luat contact?
A.M.: Mamele nu îşi cunosc bine drepturile. De pildă, nu ştiu anumite legi care le pot apăra în raportul cu angajatorii lor sau nu cunosc bine cum stau lucrurile cu indemnizaţiile care li se cuvin înainte sau după naştere. Noi nu ne adresăm doar mamelor cu copii mici. Răspundem şi la o întrebare de acest tip: “Ce pot face pentru dezvoltarea mea personală când am 60 de ani şi copilul meu e plecat de acasă. Viaţa mea s-a terminat?” Noi zicem că nu! Există viaţă şi când copilul tău îşi vede de propria viaţă.
Sindromul “portarului de care nu treci”
În proiectele de atragere de fonduri europene apar deseori probleme de tot felul în relaţia dintre manageri şi autorităţi. Din experienţa dumneavoastă, aţi spune că v-a fost mai uşor pentru că sunteţi o persoană cu notorietate?
A.M.: Nu, aş spune că mi-a fost mai greu. Am simţit că există un ochi mai atent aspura a tot ceea ce fac. Dar eu sunt perfecţionistă şi obsedată de corectitudine, iar asta m-a ajutat. Pe de altă parte, înţeleg că printre atâtea persoane publice care doar pretind că fac un lucru bun pentru oameni ţi-e greu să crezi că se mai strecoară câte unul care o face din credinţă şi având o motivaţie solidă.
Desigur, există şi oameni care suferă de sindromul portarului de care nu treci: dacă omul nu vrea să ai acces la ceva îţi spune “Nu”, şi cu asta, basta! Însă am căutat să rezolv paşnic problemele care au apărut. În acelaşi timp, m-am înţeles foarte bine cu autorităţile statului, cu colegii de la Organismul Intermediar Regional (OIR) şi Autoritatea de Management (AM). Înţeleg faptul că au o responsabilitate mare. Au multe proiecte de gestionat cu oameni puţini şi atunci nu e simplu.
Ce aţi schimba în tot procesul acesta al atragerii de fonduri europene?
A.M.: Poate birocraţia e o problemă, dar e nevoie de un cadru legal care să ajute birocraţia să se diminueze. Atâta vreme cât unele legi sunt interpretabile, cei nevoiţi să lucreze cu ele sunt mai catolici decât Papa tocmai pentru a fi acoperiţi de corectitudine. Dar dacă există voinţă şi dinspre ONG-uri, şi dinspre autorităţi eu cred că putem să ajungem să facem o treabă foarte bună. E timpul să putem şi noi, nu să ne tot plângem. Vreau să văd partea plină a paharului.
“Nu câştig bani cu ‘Şcoala mamelor’ “
Sunteţi conştientă, desigur, că persoanele care manageriază fonduri europene sunt văzute ca persoane care câştigă bani. Andreea Marin câştigă bani din proiectul “Şcoala mamelor”?
A.M.: Tot ce pot să vă spun este că noi am fost printre puţinii “fraieri” care au pus totul la minimum. Fiind la primul proiect, nu ne-am dat seama că se poate mai bine şi mai mult şi am pus totul la minimum din dorinţa de a duce la bun sfârşit această idee frumoasă. Deci nu ne putem lăuda că facem bani. Avem salarii astfel încât să putem să spunem că venim la serviciu, iar asta mi se pare extraordinar.
Aşadar, fondurile europene nu sunt activitatea din care câştig bani. E un ONG cu numele meu alături şi nu-mi propun să devină productiv. Am nişte vise pe care vreau să le îndeplinesc. De partea cealaltă, am societăţile mele comerciale din câştigul cărora trăiesc. Sunt lucruri total diferite pe care ştiu să le despart.
Intenţionaţi să puneţi bazele pentru o viitoare “Şcoală a taţilor”?
A.M.: Da, ne-am gândit la asta. Au existat soţi care au intrat pe site-ul nostru cerând ajutorul pentru soţiile lor. Ne-a impresionat lucru acesta. Au fost şi taţi care s-au supărat că nu există şi drepturile lor trecute acolo, aşa că ne gândim serios să extindem activitatea noastră pentru întreaga familie. Am fost subiectivă până acum, recunosc. Dar dacă putem să facem lucrurile mai bune, de ce nu?
Făcut de ONG
Această campanie îşi propune să informeze autorităţile despre schimbările pozitive pe care le pot aduce ONG-urile care acesează fonduri europene în societatea românească. Invitată la lansarea campaniei, Andreea Marin Bănică a oferit experienţa personală ca motivaţie pentru implicarea sa într-un proiect de ajutare a mamelor: “Când aveam 9 ani, mama mea a murit într-un accident de maşină. Acel moment nefericit m-a maturizat şi m-a făcut să devin la rândul meu o mamă pentru sora mea. Peste ani am născut, după două sarcini extrauterine, şi am înţeles ce înseamnă să fii mamă”.
