Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Dinu Patriciu: Aş susţine un nou partid

Sabina Fati 19.01.2011 - 19:46

Patronul grupului Adevărul, fost lider liberal, nu pare prea încântat de alianţa dintre PNL şi PC şi nu crede că „ar trebui să existe monedă de schimb între presă şi politică". Dinu Patriciu ...

Share

Patronul grupului Adevărul, fost lider liberal, nu pare prea încântat de alianţa dintre PNL şi PC şi nu crede că „ar trebui să existe monedă de schimb între presă şi politică".

Dinu Patriciu mărturiseşte că implicarea sa în campania din 2009 a dăunat credibilităţii trustului pe care-l patronează. Patriciu consideră că în partidele româneşti e nevoie de un nou schimb de generaţii, de aceea ar miza şi ar fi dispus să susţină un partid nou.

Înainte de începerea discuţiilor despre alierea PNL cu PC, aţi discutat despre oportunitatea acestei mişcări cu Crin Antonescu?

D.P. - Nu, de altfel, am lipsit foarte mult din ţară în ultima perioadă şi nu am avut nici un contact pe această temă.

Dacă liderul PNL v-ar fi întrebat dacă această alianţă e eficientă pentru PNL pe termen lung, ce i-aţi fi răspuns?

D.P. - În materie politică nu-mi mai dau cu părerea. Acum reprezint un grup de presă, care încearcă să-şi construiască o imagine independentă şi cât se poate de obiectivă. De aceea o părere pe care eu mi-aş exprima-o acum n-ar face decât rău.

Totuşi sunteţi încă membru PNL, din această perspectivă aveţi o părere despre ceea ce face partidul dvs.

D.P. - Sunt membru PNL şi voi fi mereu. Dar nu sunt în măsură să-mi exprim o părere, pentru a nu afecta poziţia grupului de presă pe care îl conduc.

Pentru a-i convinge pe liderii PNL despre ecesitatea alianţei cu PC, Crin Antonescu a adus în discuţie beneficiile pe care le-ar putea aduce liberalilor, trustul de presă fondat de Dan Voiculescu.

D.P. - Eu cred că un trust de presă care-şi asumă o poziţie politică într-o ţară ca România este un grup de presă care va ateriza forţat.

Vi se pare un troc acceptabil pentru PNL?

D.P. - A ajuns un fel de limbă de lemn declaraţia că presa trebuie să fie independentă. Independenţa presei este însă o chestiune relativă.

Dar este un târg onorabil pentru un partid liberal: presă prietenoasă contra locuri în Parlament?

D.P. - Nu cred că ar trebui să existe monedă de schimb între presă şi politică. Există doar o percepţie falsă a lumii politice româneşti cu privire la modul în care mass-media poate influenţa publicul.

Vreţi să spuneţi că presa nu poate influenţa opinia publică?

D.P. - Poate, dar numai dacă este obiectivă, dacă are o statură proprie, independentă faţă de forţele politice, chiar dacă şi presa are o anumită ideologie.

Adică alianţa PNL-PC, prin care liberalii vor beneficia de Antenele lui Dan Voiculescu, nu-i va ajuta cu nimic pe oamenii lui Crin Antonescu?

D.P. - Asta este doar interpretarea publică dată acestei alianţe, dar eu nu cred că lucrurile stau chiar aşa.

Nu e doar o interpretare, este relatarea făcută de liberalii care s-au opus alianţei cu PC, printre care Călin Popescu Tăriceanu şi Adriana Săftoiu.

D.P. - E adevărat, dar mai mult nu veţi scoate de la mine.

Trustul Adevărul ar putea deveni, la rândul său, o monedă de schimb într-un calcul politic?

D.P. - Nu.

Liberalii au încercat să se folosească de trustul de presă pe care îl patronaţi?

D.P. - Evident. Toată lumea încearcă să se folosească de orice mijloc de comunicare în masă, de orice fabrică de conţinut. Nu doar liberalii, ci şi ceilalţi. Am refuzat acest tip de relaţii cu lumea politică şi o voi refuza întotdeauna.

Într-unul din comentariile pe care le publicaţi săptămânal în Adevărul chiar aţi reprodus un e-mail primit de la un om politic. Primiţi deseori sugestii şi reclamaţii din partea oamenilor influenţi în politica autohtonă?

D.P. - Din ce în ce mai puţine, fiindcă am o ieşire elegantă din astfel de discuţii: nu mă amestec în politica editorială a trustului şi sunt responsabil doar pentru ceea ce scriu eu.

Vă daţi avizul asupra conducerii editoriale a ziarului?

D.P. - Nu, aici este vorba des¬pre politicile comerciale şi politicile editoriale. Între ele există o legătură naturală, care subordonează politica editorială, politicilor comerciale ale ziarului. Aşa e peste tot în lume, presa este o afacere, deci politicile comerciale au o influenţă asupra politicii editoriale. Dar odată stabilită politica editorială, aceasta se respectă: de exemplu, în 2009, am anunţat că nu ne amestecă în campania electorală şi am refuzat orice publicitate electorală, dar şi orice apariţie părtinitoare sau amestec în campanie.

La algerile generale din 2012 veţi proceda la fel?

D.P. - Da.

Nu există nici o tentaţie de a vă alinia cu celelalte trusturi pentru a susţine marea alianţă a opoziţiei?

D.P. - Presa din principiu se opune puterii, dar Adevărul nu va face niciodată partizanat politic. De pe poziţia ideologică pe care o susţine, va milita întotdeauna doar pentru propriile idei şi nu pentru ale altora, care vor fi doar prezentate obiectiv. Când un mijloc de conicare se înfeudează unei mişcări politice îşi pierde cititorii.

Ce ideologie are Adevărul?

D.P. - Militează pentru o societate deschisă, dominată de o clasă mijlocie foarte puternică. O ideologie evidentă de dreapta, de altfel unele dintre publicaţiile trustului sunt chiar manifest de dreapta, cum e Forbes, de exemplu.

Vă daţi acordul personal asupra echipei editoriale care conduce Adevărul, le alegeţi dvs.?

D.P. - Evident că între managementul editorial şi cel comercial o empatie, un spirit de echipă, fiindcă altfel nu are cum să funcţioneze această fabrică. În ceea ce priveşte partea editorială, ne aflăm într-un moment de răscruce, de schimb de generaţii: trebuie să începem să creştem o nouă generaţie de jurnalişti.

Cine să-i crească?

D.P. - Trusturile de presă, fiindcă ei trebuie să crească în atmosfera unei corporaţii, învăţând de la mediul care-i înconjoară. Ziarul de autor a dominat scena jurnalistică în anii '90 şi a dispărut încet-încet.

Deşi Adevărul nu s-a implicat în campania electorală din 2009, dvs. aţi făcut-o. Acest lucru nu a influenţat credibilitatea trustului pe care-l patronaţi?

D.P. - Ba da şi cred că nu a influenţat-o în bine.

Vă pare rău că aţi apărut susţinând filmul în care Traian Băsescu părea să lovească un copil?

D.P. - Nu, pentru că atunci spuneam adevărul şi am vorbit despre acel moment încă din 2004, dinainte de turul doi al alegerilor prezidenţiale de atunci.

Cât aţi recuperat din investiţia făcută la Adevărul?

D.P. - Am investit peste 100 milioane de euro. Nu am început încă să recuperez, ziarul creşte, nu consumă bani, e profitabil, dar se reinvesteşte în continuare.

Cât v-aţi gândit să investiţi în Republica Moldova, unde aţi deschis recent o ediţie a Adevărului?

D.P. - Cifrele nu au o semnificaţie, în sensul că investeşti atât cât trebuie pentru a ajunge la un rezultat pozitiv, dar nu ştiu încă dacă e vorba de 3 milioane, de 7 sau de 20.

De ce vă interesează să vă extindeţi trustul de presă dincolo de Prut?

D.P. - Pentru că eu cred că este vorba despre aceeaşi arie de cultură şi cred că sinergiile care se pot naşte nu înseamnă decât o creştere de piaţă cu încă potenţial 4 milioane de cititori.

4 milioane de locuitori are toată Moldova. Credeţi că toţi vor citi Adevărul?

D.P. - Nu ştiu, în România publicăm peste un milion zilnic din cele trei publicaţii cotidiene ale trustului: Adevărul, Adevărul de seară, Click. În total, avem 6 milioane de cititori.

Vă pregătiţi pentru o reunire a României?

D.P. - Da, dar unirea politică nu are relevanţă, pentru că rădăcinile acestei uniri există deja în economie.

Îi cunoaşteţi pe liderii Alianţei pentru integrare Europeană de la Chişinău?

D.P. - Pe unii, da.

Vă întâlniţi cu vechiul şi noul premier Vlad Filat?

D.P.- Nu l-am mai văzut de mult.

Anul trecut v-aţi întâlnit?

D.P. - Da.

Şi cu preşedintele interimar al Moldovei, Marian Lupu?

D.P. - Nu, niciodată.

În afară de extinderea trustului dvs. de presă în Moldova şi Ucraina, intenţionaţi să dezvoltaţi şi altfel de afaceri?

D.P. - Deocamdată nu, dar la un moment dat s-ar putea să apară ceva care să mă intereseze.

Aţi fost asociat de mai multe ori cu „partida rusească" de către Traian Băsescu.

D.P. - E o prostie. Când am preluat Rompetrol, 90 la sută din materia primă venea din Rusia, când am vândut Rompetrol, 10 la sută din materia prima venea din Rusia.

De ce credeţi că aţi fost inclus în această categorie?

D.P. - Nu ştiu, tatăl meu s-ar răsuci în mormânt dacă ar auzi că sunt considerat prorus. N-am avut niciodată afinităţi, dar am privit Rusia cu obiectivitate. Cunosc Rusia destul de bine şi cred că am greşit când am întors complet spatele Estului, din punct de vedere economic.

Călătoriţi la Moscova?

D.P. - Rar, n-am mai avut nici un fel de interese după ce am renunţat la Rompetrol.

Aveţi relaţii cu investitori ruşi?

D.P. - Nu

V-ar interesa?

D.P. - Nu, pentru că acum afacerile mele se îndreaptă mai mult spre zona caspică şi occident.

Credeţi că România ar trebui să deschidă privatizările din zona energiei pentru investitorii ruşi?

D.P. - România are câteva avantaje strategice în special în domeniul depozitelor de gaze, şi poate deveni un tampon între producător şi consumator, pentru că cine are robinetul face muzica, şi nu producătorul.

România a început negocieri cu Rusia pentru un astfel de depozit la Mărgineni.

D.P. - Nu se dă robinetul producătorului. Ar fi trebuit să se facă o licitaţie internaţională, ar fi trebuit desfiinţat Romgaz şi scoase la licitaţie toate depozitele. Negocierea cu un singur partener este întotdeauna păguboasă.

V-aţi declarat recent destul de nemulţumit de liderii PNL şi PSD.

D.P. - Partidele trebuie să facă şi ele un schimb de generaţii. Avem deja mii de tineri foarte bine pregătiţi, cu experienţă prin lume, am putea lua şi noi exemplele din alte ţări, unde tineri bine pregătiţi, fără ideologie se află în guvern. Poţi trece astăzi destul de uşor de la politică la afaceri.

Victor Ponta, Emil Boc sunt tineri, nici Crin Antonescu nu e bătrân.

D.P. - Doi tineri profesori şi un tânăr procuror. Despre ce vorbim. Eu mă gândesc la oameni cu experienţe în mari corporaţii, cu şcoli serioase în spate, care ştiu cum funcţionează lumea de astăzi. Politica nu poate fi o meserie şi nu se poate face politică cu salariaţi. Politica se face cu oameni independenţi material.

Călin Popescu Tăriceanu era mai bun decât Crin Antonescu?

D.P. - Tăriceanu e om de afaceri şi a ştiut cum să treacă onest de la afaceri la politică. E din aceeaşi generaţie cu mine: suntem aripa tânără care iese la pensie.

Nu demult vorbeaţi despre necesitatea unui partid tânăr, cu oameni responsabili şi competenţi. Aţi susţine un astfel de partid?

D.P. - Nu pot să mă desprind de poziţia pe care o am, de proprietar de trust de presă. Nu pot să vă dau un răspuns la această întrebare. Depinde de foarte multe lucruri, de compatibilitatea cu ideologia şi orientarea trustului de presă.

Răspunsul dvs. este „da"

D.P. - Da.

CV Dinu Patriciu

- născut în 1950, la Bucureşti;

- studiază arhitectura la Institutul „Ion Mincu" din Bucureşti, pe care îl absolveşte în 1975;

- înfiinţează prima firmă privată din România, în 1990, şi se ocupă de afaceri imobiliare şi arhitectură;

- în 1990 se numără printre membrii fondatori ai Partidului Naţional Liberal;

- între 1990 şi 1992 este deputat din partea PNL, între 1992 şi 1996 este deputat din partea Partidului Liberal ‘93, formaţiune desprinsă din PNL, iar între 2000 şi 2003 reprezintă din nou PNL în Camera Deputaţilor, aripa disidentă din PNL revenind sub umbrela partidului mare. Îşi dă demisia din Parlament în 2003, alegând afacerile;

- în 1998 cumpără de la stat compania Rompetrol, pe care o vinde în 2007 companiei
KazMunaiGaz din Kazahstan, în urma unei tranzacţii de peste 1,5 miliarde euro;

- în 2006 cumpără ziarul Adevărul, punând bazele trustului de presă cu acelaşi nume;

- în 2010 ocupă locul 2 în Top 300 Capital al celor mai bogaţi români, cu o avere estimată la 1,45 miliarde euro, în timp ce topul Forbes, publicaţie deţinută de Patriciu, îl pune pe locul 1, cu o avere de 2,3 miliarde euro.

________________________________________________________________________

"Tăriceanu e om de afaceri şi a ştiut cum să treacă onest de la afaceri la politică. E din aceeaşi generaţie cu mine: suntem aripa tânără care iese la pensie."

"Nu cred că ar trebui să existe monedă de schimb între presă şi politică. Există doar o percepţie falsă a lumii politice româneşti cu privire la modul în care mass-media poate influenţa publicul."

"Eu cred că un trust de presă care-şi asumă o poziţie politică într-o ţară ca România este un grup de presă care va ateriza forţat."

Citește totul despre:

Comentarii

loading...