Poate puţină lume a sesizat că guvernul României a recomandat partidelor să se abţină de la întâlniri publice în perioada electorală. Practic, a dat un cec în alb companiilor Google, Twitter, Facebook să-şi ia partea leului din bugetul public destinat partidelor.
După ce a smuls de la finanţe 100 de milioane de euro pentru trei companii care acordă credite comerciale, aşa cum afirmă opozanţii guvernului, în frunte cu useristul Claudiu Năsui, iată că alţi trei giganţi iau frişca de pe tort.
Dacă în SUA există depline dezbateri legate de influenţele reţelelor sociale, presa relatează de ciocniri masive de interese politice şi economice, suspect în ţara noastră nimeni nu se atinge de aceste mari corporaţii ce nu plătesc nimic Ministerului de finanţe, fiind înregistrate în Islanda.
Sunt reţelele sociale atât de influente?
Studiile arată că numai campaniile făcute inteligent provoacă o reacţie şi au impact. Sigur că orice amărăştean dintr-un birou de comunicare ştie că emoţia încarcă netul şi asigură reacţii. Numai că lacrimile nu sunt ştampile de vot, cum softul STS nu e seif de bancă.
Cât despre inteligenţa artificială, uneori numită “fermă de troli,” nimeni nu scoate o şoaptă. Asta pentru că principalul serviciu de informaţii utilizează un astfel de gen pentru multiplicarea “ştirilor de bine” şi combaterea fake-news-urilor.
De ce i s-a făcut dosar penal deputatului Mircea Drăghici?
L-a întrebat vreodată vreun jurnalist pe deputatul Mircea Drăghici de ce este târât în fel de fel de dosare, zis penale? Care e resortul intim al atacurilor? De ce PSD-ul a colaborat cu procurorii în livrarea unor documente ce-l vizează?
E mult mai mult decât o simplă achiziţie de casă.
Power&soft aşa ar fi trebuit să apară în titlu, dar nu sunt adeptul englezismelor.
Pe la colţuri se vorbeşte şi despre introducerea votului electronic.
Cu puterea serviciilor secrete, a reţelelor sociale şi a inteligenţei artificiale orice vot poate fi clonat.
Votul electronic, un cadou pentru Big Brother
Până şi Donald Trump a afirmat public printr-un mesaj pe twiiter:“Nu este nicio şansă (ZERO!) ca votul prin corespondenţă să fie altceva decât fraudat substanţial. Cutiile poştale vor fi jefuite, iar voturile vor fi falsificate.” În luna mai, Twitter a considerat afirmaţia falsă, creînd un buton “fapte.”
Vocile lumii:
“Scorurile emoționale atribuite tweeturilor inflencerului de dreapta Sean Hannity, ar putea fi extrem de negative – nu pentru că ar fi aşa formulatate, ci pentru că îi critică strident pe alții, precum democrații. Cu toate acestea, într-un eșantion de 120.000 de tweet-uri, postările recomandate de algoritm apar mai des în spectrul pozitiv-negativ” ( The Economist).
Ce erau înainte vreme agitatorii propagandei, pe vremea dictaturilor de dreapta sau de stânga, sunt acum trolii care zburdă pe câmpiile virtuale, în acord cu cei care i-au creat
The Economist clonează pagina lui Donald Trump de pe twitter
The Economist a realizat o clonă a paginii lui Donald Trump pentru a măsura impactul mesajelor prezidenţiale.
Printr-o practică lipsită de etică jurnalistică a făcut un aşa-zis studiu de impact şi de relaţionare cu urmăritorii postărilor prezidenţiale, ajungând la o concluzie inversă alegaţiilor lui Trump.
„Există un apetit al algoritmilor pentru senzaționalism, Twitterul mai degrabă amplifică și profită de tweet-urile înșelătoare, decât să le înlăture”, reprezintă concluzia investigaţiei, pentru care reporterii au folosit un soft de analiză a cuvintelor.
Emoţia crează indignare. Indignarea, poftă de vot
Emoţiile stârnesc reacţii. Iar reacţiile, sentimentele. Pentru ca alegătorul intrat în transă, iubind sau hulind un candidat să ofere după algoritmul psihologic votul.
Ce erau înainte vreme agitatorii propagandei, pe vremea dictaturilor de dreapta sau de stânga, sunt acum trolii care zburdă pe câmpiile virtuale, în acord cu cei care i-au creat.
În România nu există nicio dezbatere legată de folosirea inteligenţei artificiale şi a fermelor de troli, pentru că sistemului nu-i convine.
Variabilele din sistemul de calcul al voturilor se pot schimba cu un click
Stalin avea o vorbă: nu e important cine votează, important e cine numără voturile. Iar azi, STS numără cum ştie el mai bine. Orice ageamiu din informatică ştie cum se pot face corelaţii false prin schimbarea unei variabile de calcul.
Parlamentul României nu este interesat de securizarea voturilor. Îmi amintesc că în urmă cu vreo trei decenii făceam un interviu cu un ţăran dintr-un sat din Alba, care a făcut opt ani de închisoare pentru că s-a legat cu lanţurile de gardul Primăriei, după ce a aflat că la alegerile din satul său, din 1945, nimeni nu a votat “Ochiul,” simbolul electoral al PNŢ, partidul lui Maniu. A întrebat autorităţile comuniste unde e votul lui.
Cine securizează votul?
Astăzi, nu mai există conştiinţă civică. Decât una robotică de apartenenţă la un angrenaj. Cine să se mai întrebe de votul său? Omul e obişnuit să creadă în sistem, bun la toate şi cinstit.
Aţi auzit pe cineva să conteste soft-ul de la alegerile locale? Nimeni. Toţi fug de frica mâinii lungi a sistemului. Neimplicându-se cred că scapă.
Ieri scriam că singura miză a alegerilor locale de anul acesta e în războiul de acaparare a statului. Adică pentru cei care doresc să obţină controlul absolut asupra oamenilor de decizie.
Cât de fericite pot fi personajele care postează câini şi pisici. Nimeni nu le are nimic împotrivă.
Discuţia despre inteligenţa artificială nu poate fi stârnită fără cea legată de operaţiunea globală de decorticare în masă a oamenilor. Apar interconectările dintre reţele şi pierderi masive de sinapse neuronale. Dar nu-i pasă boului unde îşi înmoaie coada.