Se poate invoca aici atât neglijența cluburilor, dar și o rigurozitate în verificarea cluburilor de fotbal.
Am avut însă și teste contradictorii, jucători declarați pozitivi pentru infectarea cu noul coronavirus, în primă instanță, iar, apoi, declarați negativi.
Cert este că mai mult s-au carantinat jucători, decât să se joace fotbal în primul eșalon fotbalistic al României.
Am văzut ieșirile “furtunoase” ale președintelui Federației Române de Fotbal, Răzvan Burleanu, care dorește amendarea cluburilor care au avut jucători infectați cu Sars COV 2, invocând că acestea nu au respectat regurile de siguranță ale competiției.
Regulamentul Federației spune că FRF este responsabilă, în cazul în care nu sunt asigurate toate măsurile de siguranță pentru desfășurarea competițiilor.
Liga I este organizată de Liga Profesionistă de Fotbal, iar eșaloanele inferioare sunt în curtea FRF.
De aici să înțelegem că Federația s-ar putea amenda singură?
S-au reluat toate campionatele interne de fotbal din Europa, dar nu am văzut într-o altă țară atât de multe partide reprogramate de nenumărate ori, cum s-a întâmplat în România.
Dacă ai constatat totuși că la noi nu se poate, de ce nu te-ai inspirat de la competițiile organizate de UEFA, ce se desfășoară într-un singur oraș.
Adunai echipele din playoff-ul Ligii I într-un cantonament și pe cele din playout în altul și reduceai la maxim riscul de infectare.
În schimb, în fotbalul feminin totul merge ca pe roate.
Acolo nu am avut probleme și pentru că FRF chiar ajută acele cluburi, dar nu e de mirare, având în vedere că acestea îi asigură voturile necesare lui Răzvan Burleanu, pentru o viață lungă la conducerea FRF.
Să nu uităm că multe cluburi importante din Liga I au fost împotriva lui Burleanu la ultimele alegeri pentru funcția de președinte al FRF.
Pandemia COVID-19 i-a dat lui Burleanu ocazia să le dea acum în cap, după un model pe care îl vedem aplicat și pe scena politică românească.
De fapt, Răzvan Burleanu ne demonstrează – dacă mai era nevoie – că s-ar încadra perfect în peisajul politicii de pe Dâmbovița.
În această perioadă ar trebui să fim uniți, pentru a ne lupta cu inamicul invizibil, dar pentru unii e mai ușor să folosească pandemia ca o armă, pentru a-i lovi pe cei care nu susțin ideile lor.
Acesta pare să fie modul de gândire și în Federația Română de Fotbal: în loc să dăm o mână de ajutor cluburilor din Liga I, oricum sărăcite de înainte de pandemie, lovim în ele când se clatină.
Înainte de Sars COV 2, FRF se luptă cu bolile ei mai vechi
Se vorbește despre creșterea numărului de formații din primul eșalon fotbalistic al României.
Nu este fair play să aduci această modificare în timpul competiției, doar pentru a salva anumite cluburi cu nume.
În același timp însă, reducerea numărului de echipe din Liga I nu a adus nimic benefic pentru fotbalul românesc.
De la Federația Română de Fotbal s-a tot vorbit despre promovarea tinerilor.
Da, într-adevăr, aria de selecție a scăzut semnificativ, dar dacă vrei să ai de unde alege tineri talentați pentru Echipa Națională, trebuie să le dai o șansă.
Mai multe orașe mari cu formații în prima ligă de fotbal a României înseamnă mai mulți copii ce vor fi atrași de acest sport.
Un tânăr va fi mai ambițios, știind că are șansa să debuteze în prima ligă a țării, decât să știe că formația sa este pierdută undeva prin eșaloanele inferioare pe care nu le urmărește nimeni.
S-a spus că nu sunt suficiente cluburi cu bugete care să le permită rămânerea în Liga I.
Dacă stăm să analizăm, în acest moment, avem mai multe formații în Liga a II-a, unde a ajuns să fie mai greu de supraviețuit decât în Liga I.
În Liga I cluburile au de efectuat deplasări mai scurte, comparativ cu cel de-al doilea eșalon, unde o echipă străbate țara în lung și în lat.
Evident, și banii din drepturile de televizare sunt mai puțini în Liga a II-a.
De fapt, sistemul cu playoff și playout a fost introdus chiar din calicenia unora, care au vrut mai mulți bani din drepturi tv.
Iată că acest sistem nu a crescut spectacolul din Liga I, ba, din contră.
Am avut și în acest sezon formații fără miză, atât în playoff, cât și în playout, ceea ce a dat naștere la partide cel puțin curioase.
Astra Giurgiu și Gaz Metan Mediaș au intrat în playoff fără licențe pentru competițiile europene, dar scăpând definitiv de grija retrogradării.
Cum poți să accepți în playoff-ul gândit chiar pentru competițiile europene, formații care nu au drept de vot în întrecerile continentale?
În același timp, formația lui Gheorghe Hagi, Viitorul, nu a mai avut nicio șansă de a prinde un loc în cupele europene și a avut suficiente puncte, încât să nu se teamă de retrogradare.
Am văzut cât de motivați au fost și jucătorii FCSB în partida contra celor de la CFR Cluj.
Totuși, cu totul alta ar fi fost situația dacă, în penultima etapă, în loc de FCSB, clujenii să fi întâlnit o echipă ce luptă din greu să scape de retrogradare.
Ar fi benefic pentru România ca Liga I să aibă cel puțin 18 formații și să se revină la modelul de sezon clasic, cu tur și retur.
Cât despre promovarea tinerilor și creșterea ariei de selecție pentru Națională, nu e suficient să obligi cluburile să introducă juniori în formația de start, – regulă ce ne-a adus o mulțime de momente penibile, cu copii schimbați după câteva secunde de la startul partidei – ci tu, ca federație, să vi cu proiecte care să sprijine centrele de copii și juniori și să duci o politică, eventual prin școli, prin care să readuci dragostea copiilor pentru sport – fotbal, în particular – la nivelul la care a fost cândva.
Gazonul de pe masa verde e plin de brazde sărite
Discuțiile despre partide pierdute la masa verde, după ce sunt depistate cazuri de sportivi infectați cu noul coronavirus nu își au rostul.
Din start, în această situație se pierde chiar definiția de competiție sportivă.
Fotbalul a trecut prea mult în birouri și asistăm la tot mai multe decizii care schimbă competiția.
Este adevărat că regulamentele trebuie respectate, iar cei care le încalcă este normal să fie sancționați, dar în cazul infectărilor cu COVID-19 nu poate fi vorba de încălcarea regulamentului.
Dacă ar fi vorba de intenție, atunci lucrurile trec în sfera penalului.
Totuși, înainte de a se hazarda cu rezultate la masa verde, Liga și Federația ar trebui să se gândească la modalitățile în care pot ajuta cluburile să prevină infectarea jucătorilor sau a personalului.
Rămâne de văzut cum se vor putea stabili echipele care vor rămâne și în următorul sezon competițional în Liga I. Sperăm că pe teren.
Esențial este ca atât Federația, cât și cluburile să fi înțeles ceva din această experiență, iar viitorul sezon să se poată disputa normal, fără amânări sau decizii la masa verde.
În foarte multe alte țări din Europa s-a demonstrat că se poate, dar, și la fotbal, ca și în cazul învățământului sau a sistemului sanitar, România se adaptează mult mai greu.
Este evident că în pauza competițională, ce se anunță extrem de scurtă, trebuie instruiți reprezentanții cluburilor în a trata perioada de pandemie.
Dacă nu vom fi capabili să ținem nici jucătorii sau membrii cluburilor departe de infectare, nici nu ne putem gândi la încercări de primire pe stadioane a unui număr redus de spectatori.
Aici, e nevoie și de înțelegere din partea suporterilor, care, din nefericire, în unele cazuri, pare să nu existe.
Am văzut aglomerări de persoane chiar și acum când nu este permis accesul sepctatorilor.
La barajul de promovare în Liga a III-a, la meciurile CSA Steaua am putut vedea, pe lângă teren, mulți suporteri, care în niciun caz nu se poate spune că respectau distanțarea socială.
Același peisaj l-am văzut și la Arad, la meciurile disputate de UTA.
Din nou revenim la vechea problemă, aceea că mulți nu înțeleg că sportul presupune și educație.
Nu poți avea performanță sportivă fără educație, iar, în acest moment, lipsa se vede în modul superficial în care este tratată problema Sars COV 2 în Liga I.
