Miercuri noaptea a blocat toate paginile publicațiilor australiene. Nemulțumindu-se doar cu cenzura presei, a luat în vizor și pe cele ale autorităților. Practic, nici serviciul de urgență nu mai putea fi accesat.
Este pentru prima oară când Facebook recurge la astfel de practici totalitare. Și tot întâia oară, când partenerul său loial, Alphabet Inc., compania care deține în portofoliul serviciul google, nu s-a solidarizat în acțiune și a decis să meargă pe cont propriu în relația cu trusturile mari de presă.
Facebook aruncă “ziarele din tren”
Facebook Inc se comportă astăzi, exact ca Poșta Română, prin anii ‘1990, când arunca din tren coletele cu ”România liberă,” fără să aibă vreo răspundere pentru fapta de cenzură.
De ce s-a înnegrit la propriu promotorul globalismului?
Parlamentul din Australia urmează să dezbată și să voteze săptămâna viitoare proiectul de lege privind taxarea marilor companii care administrează rețelele de socializare și obligarea acestora să vireze o parte din banii obținuți din reclame și către creatorii de conținut.
Giganticul Big Brother american nu e la prima acțiune de cenzură. I-a suspendat și președintelui în exercițiu al SUA contul în timpul protestelor republicanilor de la Capitoliu. Acum, recidivează, din cauză că are monopol pe piață și își permite.
Unele guverne democrate ale lumii nu au fost de acord cu pătrunderea rețelelor alternative. Și iată că lumea presei se află la mâna marelui mogul, care ar dori să încaseze din reclame, dar să nu plătească nimic.
Unde s-au blocat negocierile cu executivul de la Canberra?
desen realizat de Ștefan Popa Popa’S
Proiectul de lege precizează în mod clar că plățile către outlet-urile de media vor fi forfetare, nu pe bază de click-uri pe linkurile articolelor, așa cum ar dori compania lui Mark Zukerberg.
Este cunoscut faptul că algoritmul Facebook esta astfel setat încât să încurajeze vizibilitatea unor ziare și să diminueze pe a altora, neconvenabile marelui sistem din spatele acționarilor companiei americane.
Un celebru site de știri a publicat o analiză a analistului militar H.D. Hartmann. Traficul provenit de pe rețelele sociale s-a redus a doua zi la jumătate. A fost o cârdășie între fact checker-ii celor două multinaționale. Pentru cei care nu știu, aceste personaje sunt noii cenzori anonimi, tocmiți de giganți pentru a monitoriza spațiul specific unei anumite limbi. Niciodată nu s-au făcut publice numele lor, contrar cenzurii comuniste care avea un birou și o serie de angajați cunoscuți, puși să supravegheze libertatea cuvântului. Aceștia erau îndreptățiți de partid și de stat să suprime pagini care contraziceau linia partidului.
Site-ul de știri românesc a ajuns cu disputa până la Dublin.
Interesant ar fi să cunoaștem cine ne sunt cenzorii de azi din România. Dar până atunci, să vedem ce s-a întâmplat la Antipozi, în plină vară caniculară.
Vocile lumii:
Google a stabilit un acord cu Rupert Murdoch
În timp ce se opun măsurii australiene, Google și Facebook au încheiat acorduri separate de plată voluntară a editorilor. Miercuri, News Corp. al lui Rupert Murdoch – un susținător al propunerii australiene – a declarat că a ajuns la un acord cu Google pentru ca gigantul să plătească jurnaliștii de la “Wall Street Journal” și din celelalte ziare ale acestuia.
Minciuna vine prin comunicat
Facebook a transmis arogant un comunicat de presă, prin care susținea că doar 4% dintre utilizatorii rețelei își iau informațiile de pe rețeaua sa, în condițiile în care un studio recent al Universității din Canberra a arătat că 27% fac acest lucru.
Plata pe click ar fi putut fi manevrată de către algoritmii părtinitori ai Facebook. Și de aceea, guvernul Australiei a impus plata forfetară. Adică o sumă fixă, stabilită pentru fiecare companie de media, în funcție de prestigiu, relevanță și de autoritate.
Experții guvernamentali au stabilit o listă exactă de condiții pe care publicațiile trebuie să le îndeplinească pentru a se încadra prevederilor legii.
În caz de neplată, noua normă permite chemarea giganților la arbitraj.
Ce trebuie înțeles din experimentul australian?
Legiuitorul specifică în mod clar cine sunt beneficiarii. Nu orice copy-paste-ri trebuie să beneficieze de acești bani, ci doar cei care oferă conținut de valoare. Dar cine stabilește ce e de valoare și ce nu? Evident, fact-checker-ii, noii Leonte Răutu a inchiziției comuniste, omul care a distrus în anii 1950 libertatea presei în România.
Mai pe șleau, guvernul vrea să ia o sumă fixă companiilor americane și să o împartă tuturor realizatorilor de conținut.
Nici Europa nu pare departe. Există în Parlamentul de la Bruxelles două proiecte de legi prin care s-ar impune taxarea companiilor care administrează rețelele sociale. Faci bani de pe urma presei, e normal să plătești.
Politicienii români nu se ating nici cu o floare de multinaționale
Și la București, acum un an și trei luni, a avut loc o reuniune, organizată de DC News, între experți ai executivului, parlamentari și reprezentanți ai media. Dialogul a avut loc în urma lansării Directivei europene a copyright-ului. Practic, până în aprilie 2021, și țara noastră ar trebui să finalizeze o lege în acest sens, în caz contrar fiind amenințată cu sancțiuni.
Până în prezent, coaliția de dreapta pare dezinteresată de subiect, de fapt, niciun demnitar al statului neavând curaj să se rățoiască la vreo multinatională, deși de multe ori încalcă vădit legile.
Parlamentarii europeni analizează, de asemenea, un pachet de legi pentru Europa, prin care giganţii de tehnologie cunoscuţi drept Big Tech ar fi obligaţi să plătească editorilor de conţinut pentru ştirile pe care le preiau, dublând o iniţiativă similară din Australia, potrivit Financial Times.
Iniţiativa parlamentarilor europeni ar reprezenta o lovitură puternică pentru Google, care a ameninţat chiar că va pleca din Australia dacă ţara va aproba legea prin care forţează platformele digitale să plătească pentru ştirile pe care le preiau.
Google face opinie separată
Mai precauți, cei de la Google s-au înțeles deja cu imperiul media a lui Rupert Murdoch pentru plata a 1,3 miliarde de Euro pentru conținutul din Australia.
Aceleași discuții le poartă și cu un alt gigant francez. .
În România, cei doi mari giganți administrează un buget anual de publicitate de peste 80 de milioane de euro. Doar 10% ajunge și în media.
De urmărit ce se întâmplă în Australia, pentru că de rezistența la forțele diabolice ale marilor elefanți va depinde supraviețuirea de mâine a presei din întreaga lume.
