Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Firea se detonează politic, dar cu bucureştenii ce-o avea?

Marius Ghilezan Actualizat: 05.02.2019 - 09:11
Marius Ghilezan

Întâmplător am urmărit declaraţia de război a Gabrielei Firea făcută la România TV împotriva lui Liviu Dragnea.

Share

 

 În condiţiile în care bucureştenii vor beneficia pentru prima oară de un buget orientat pe proiecte şi de surse de finan­ţare mult mai mari decât în anii precedenţi, fostul jurnalist ajuns primar a explodat. Care e supărarea? Banii de la Guvern nu vin prin bugetul Primăriei Generale şi se duc direct la sursă. Păi nu e bine aşa? Ce atâtea ocolişuri? Când ai nevoie să-ţi construieşti o casă nu-ţi pui soacra să ia un credit.

Daniel Băluţă, primarul sectorului 4, şi Gabriel Mutu, de la „şase“, consideră că noul buget este menit să elimine polarizarea de până acum, când tot cele mai bogate sectoare beneficiau de investiţii în infrastructură şi nu numai.

Reîntorcându-mă la priveliştea dezolantă a unei intervenţii descalificante pentru o adevărată doamnă, mi s-a părut că-şi chiuretează public mâna care i-a semnat candidatura la Primăria Capitalei.

Păi, dacă primarii celorlalte oraşe s-au întors mul­ţumiţi de la reuniunea cu premierul şi cu ministrul de Finanţe, nu acelaşi lucru se întâmplă cu edilul-şef al Bucureştiului. Cum să te superi pe o bancă sau pe un finanţator care a preferat să le dea copiilor maturi bani pentru proiecte clare şi sustenabile?

E ceva ce depăşeşte înţelegerea bucureştenilor, destul de nervoşi pentru viaţa pierdută în trafic şi lipsa soluţiilor de descongestionare a arterelor.

Poate că mesajul primarului general ar fi găsit audienţa necesară dacă s-ar fi remarcat ca un edil vizionar, de talia lui Pache Protopopescu, primarul care în trei ani şi jumătate – atât cât a trecut din mandatul ei – a construit patru bulevarde şi două parcuri, schimbând arhitectura urbană a oraşului numit „Micul Paris“.

Sigur că nu e rău că a organizat zeci de concerte, că a pus dinţi la persoanele lipsite de fonduri pentru o proteză ca lumea, că a dat vouchere pentru biciclete şi a plimbat bătrânii prin Grecia pentru un acord civico-electoral, aplicabil când o fi sorocul. Un primar socialist are grijă de oameni. La fel ca de propria familie. Toate acestea se fac după finalizarea marilor proiecte de infrastructură, de mediu, de sănătate. Degeaba eşti plimbat pe Meteora cu dinţi noi şi când te întorci acasă te împiedici în gropi de-ţi sare dantura cât ai zice „multimodal“, parcarea din zona Străuleşti, rar folosită de cei care nu se califică la bonusuri edilitare.

Nimeni nu avea dreptul să ceară socoteală pe unde s-au dus când au apus fondurile pentru multitudinea societăţilor declarate de instanţe ilegale.

Aşa era în tenisul de la Primărie. Până mai ieri. Unul servea şi alţi jucători stăteau pe linia de fund la primire. N-aveau dreptul la backhand sau la forehand. Primeau ca servitorii mingi servite. Şi ceva bilete la concertele de gală. Păi şi nu era bine?

Primăriile nu sunt stăreţii de maici, în care prea învestita cu puteri divine împarte anafura după ţesala din gogoşi a păturii numite stăpânire. Fiecare maică are propriul surtuc şi propria pensie. Aşa şi primăriile de sector, nu sunt chele după buget, dar una e să stai în „4“ şi să munceşti în „1“. ­Vezi diferenţa ca între obuz şi grenadă.

Și totuşi, de unde vin supărările edilului?

În anii din urmă, luam frecvent masa cu primarii marilor metropole europene. Obişnuiam să-i storc de bune practici în administraţie, chiar dacă nu m-a păscut niciodată ispita intrării în politică. Pe primarul Bruxelles-ului, Freddy Thielemans, prin anul 2004 l-am ţinut vreo trei ore la poveşti. L-am întrebat cum de are atât de mult timp ­pentru mine. Dacă explo­dează o ţeavă sau nu mai are vreun cartier căldură, ce face? Mi-a spus că el are doar o funcţie de reprezentare şi că pentru fiecare problemă există proceduri şi funcţionari „in charge“. El e plătit de contribuabili să stea de vorbă cu mine. Punct. Dar Gabriela Firea vrea să fie implicată. Nu stă de vorbă cu fitecine.

E dreptul oricărei Mării să-şi consume mărirea, cu sau fără Antena 3.

Revenind la declaraţia de venin şi ură. Cum să ridici vocea, să acuzi, să inventezi conduceri imaginare ale Cabinetului cu atâta răutate? O cunoşteam ca pe o doamnă cu moravuri fine. Văzând-o, o compătimesc. E prizoniera propriilor aspiraţii. Mesajele sale nonverbale şi semantica retoricii îi trădează o stare nefirească de nervozitate. Să nu ne gândim la limita de sus a frustrării!

Ura nu doar întunecă raţiu­nea, dar provoacă şi riduri care strică la frumuseţe. Viaţa e atât de frumoasă chiar dacă nu eşti preşedinte de ţară. Ştiu, aerul înălţimilor îmbată. Îţi dă aripi. Şi puteri miraculoase. Dacă mai trăia Justin Capră, îi recomandam o vizită la inventatorul rucsacului zburător, care mâine-poimâine ni se va vinde ca un produs de marcă. „Băieţii“ i-or fi promis mărirea, puterea, Luna de pe cer. Dar cu soldaţi invizibili nu câştigi nicio bătălie. Poate doar, ca USR, mai zgârii nişte uşi.

E multă suferinţă pe lumea asta şi e multă nefericire. Există oameni care n-au bani să-şi plătească abonamentul la metrou, dar există în acelaşi timp şi edili pe mâna cărora vor trece cu 180 milioane de euro mai puţin. E chestie de calibrare.

Înainte de a deplânge suferinţa colegei ajunse prea sus, aş fi curios cine e sfetnicul său politic, în afară de soţ. Să te detonezi în asemenea hal, să ridici la luptă bucureştenii, să minţi că rămâi loială partidului, când ştii că orice plecare la un alt partid e echivalentă suspendării mandatului? Cum să candidezi independent împotriva formaţiunii care te-a nominalizat şi te-a purtat ca pe o suflare deasupra urnelor? Măcar pe timpul lui Oprescu „independenţa“ era aranjată cu partidul. Dar poate şi acum e ceva cu sistemul. Dar încă nu mă prind.

Ştiu cine e Pristanda în această schemă. Există undeva un Tipătescu. Dar şi un stâlp al puterii. Cu fustă sau fără fustă? Aici e dreptul fiecăruia să caute.

Oare la Primărie sunt 44 de steaguri sau doar 11? Cine să le numere? Dacă le-a dat Conu’ Dragnea pe toate la sectoare? E junghi de sabia lui Fane Spoitoru undeva la etaj.    

Comentarii

loading...